Violenta domestica verbala, psihologica si emotionala in timpul divortului cu minori - ce e de facut?

Acum cateva saptamani am introdus divortul fara acordul sotului din culpa comuna (probleme grave in casatorie exista de cativa ani, fara nicio rezolvare). De cand sotul a aflat (desi ii spusesem ca vreau divort nu m-a luat niciodata in serios), si mai ales de cand a primit instiintarea (citatia?) de la tribunal, atmosfera din casa a devenit insuportabila.

Zilnic cand ajung acasa incepe scandalul, in fata celor 2 copii minori (sub 6 ani), pe care incerc sa ii protejez cat pot. Tipete, amenintari, jigniri si tot tacamul - toate pentru a ma convinge sa renunt la divort. Mi-a luat cheile de la masina comuna, a luat/ascuns actele copiilor, inclusiv pasapoartele (el si copiii au dubla cetatenie), si incearca sa imi taie orice legatura cu familia mea (dat parintii aflati in vizita afara din casa, interzis comunicarea lor cu copiii)
Totul a culminat weekendul asta cand ( inca) sotul a vrut sa plece de acasa cu copiii in orasul lui natal, la 400 km (unde are apartamentul parintilor). Doar promisiunea mea ca voi renunta la divort l-a facut sa renunte,..

Nu stiu ce sa fac. La divort nu pot renunta, mai ales acum, cand situatia a devenit atat de toxica. Cum am spus, seara de seara avem program de jigniri, tipete si amenintari.
As vrea sa plec de acasa cu copiii, dar avocata m-a avertizat ca nimic nu l-ar putea impiedica sa ia el apoi copiii (de la gradinita de ex, cand eu lucrez) si sa plece cu ei. Si il cred in stare, ar face orice sa ma raneasca.

Chiar nu e nicio solutie sa pot pleca cu copiii? ISau sa avem macar liniste? nteleg ca dreptul copiilor primeaza si ca poate fi un tata bun desi ca sot pt mine nu e bun, dar acum traiesc zilnic cu frica ca ma voi intoarce acasa si el si copiii vor fi plecati. Oricum actele copiilor sunt la el...