Experiență traumatizantă: din cauza unei mici probleme de sănătate a unuia dintre copii, ni s-a refuzat îmbarcarea într-o cursă Ryanair și am avut parte de 30 de ore de nesomn și stres. Ce părere aveți?

In data de 07.10.2018 am efectuat check-inul online, iar compania Ryanair ne-a emis cartile de imbarcare avand locuri pe randuri diferite, fara sa tina cont ca cei doi copii trebuie sa fie insotiti de cate un adult, pe perioada zborului. Anexam prezentei cele patru bilete de avion.
In data de 08.10.2018 ne-am prezentat la aeroportul Stansted, cu aproximativ 2 ore inainte de ora la care era programat zborul, am efectuat toate formalitatile, inclusiv inregistrarea cartilor de imbarcare de catre reprezentantii companiei Ryanair.
In timp ce ne erau inregistrate cartile de imbarcare, unul din copii a vomat resturi de alimente pe care le mancase cu cateva ore inainte. In acel moment, am fost rugati sa asteptam pe scaunele din apropiere, pana cand va veni un doctor care va investiga copilul. Dupa aproximativ 5 minute a aparut o doamna care ne-a dat un sac de plastic, in caz ca se mai intampla sa vomite. Aceasta doamna nu s-a apropiat de copil sa-l investigheze si nu a pus mana pe el. Dupa alte 5 minute, vazand ca nu ni se ofera nicio atentie si nu ni se da nicio informatie referitoare la imbarcarea noastra in aeronava, m-am deplasat catre reprezentantii Ryanair si i-am intrebat ce se intampla. In acel moment, doamna care ne daduse sacul de plastic mi-a raspuns ferm ca nu este de acord sa zburam cu avionul la care tocmai ne fusesera inregistrate cartile de imbarcare. Am intrebat care este motivul pentru care a luat aceasta decizie si mi-a raspuns la fel de ferm ca baiatul este foarte bolnav, ca are o infectie sau un virus si nu poate intra in avion. Repet, aceasta doamna, care nu stiu daca avea pregatire medicala, pentru ca nu s-a recomandat, nu s-a apropiat de copil la mai putin de 2m, deci nu a investigat in niciun fel copilul. Am cerut o explicatie si reprezentantilor Ryanair, iar acestia au repetat ce-mi fusese deja comunicat, si anume ca baiatul este bolnav si nu poate intra in avion. Ni s-a oferit varianta ca unul din adulti impreuna cu celalalt copil al nostru sa plece cu acel zbor, in timp ce un adult impreuna cu unul din copii sa ramana in aeroport si sa-si gaseasca alt zbor spre Bucuresti. Bineinteles ca am refuzat imediat aceasta varianta, care nu doar ca este impotriva principiilor morale, dar ar fi provocat probleme majore familiei noastre, intrucat nu am fi putut intra pe teritoriul Romaniei sau iesi de pe teritoriul Angliei fara procura notariala.
In minutele ce au urmat am incercat sa convingem reprezentantii Ryanair si ai aeroportului Stansted ca baiatul nu este bolnav, ca in zilele anterioare nu a dat semne de boala, ci doar este vorba de o indigestie provocata de dulciurile pe care le mancase in ziua respectiva. Inclusiv copilul s-a ridicat de pe scaun si s-a indreptat catre ei repetand: „i am ok, i am ok !”. Vazand ca acestia raman fermi pe pozitie, am solicitat sa vorbesc cu capitanul aeronavei, si aceasta solicitare fiind respinsa categoric.
Intelegand ce se intampla, si anume ca nu ni se permite accesul in aeronava, intr-un mod abuziv, din punctul nostru de vedere, copiii au izbucnit in plans.
In timp ce incercam sa-mi calmez copiii, reprezentantii Ryanair si ai aeroportului Stansted au chemat paza aeroportului pentru a ne evacua, comunicandu-ne pe acelasi ton ferm faptul ca nu mai putem sta acolo, pentru ca oricum aeronava a plecat.
Am intrebat care sunt solutiile noastre in continuare ? Ni s-a raspuns ca trebuie sa ne cautam singuri alte zboruri catre Bucuresti. Din acel moment a inceput practic cosmarul familiei noastre, fiind practic abandonati in fata aeroportului Stansted, fara niciun fel de ajutor sau asistenta din partea companiei Ryanair, la care aveam bilete.
Mentionez faptul ca in acest timp copiii plangeau si tremurau din cauza celor intamplate.
Am verificat ce curse aeriene mai sunt in acea seara catre Bucuresti, singurul zbor fiind la 3 ore distanta, pe aeroportul Gatwick, la o distanta de aproximativ 130km de aeroportul Stansted. Ne-am dat seama ca este imposibil sa fim la timp pe aeroportul Gatwick pentru aceasta cursa, asa ca am verificat cursele din ziua urmatoare. Cu ajutorul unor prieteni care ne-au trimis banii necesari am achizitionat online bilete la prima cursa de a doua zi, si anume la ora 10:30, de pe aeroportul Luton. In acea seara , in jurul orei 19:30, am plecat cu autobuzul catre aeroportul Luton, la care am ajuns in jurul orei 22:00.
De la ora 22:00 pana la ora 10:30 a doua zi, adica un interval de 12 ore, am stat in aeroportul Luton, copiii nostri dormind imbracati cu gecile pe ei si cu caciulile in cap, pe scaunele din zona de asteptare.
La ora 10:30 ne-am imbarcat in aeronava Blueair si am aterizat la Bucuresti in jurul orei 16:00, ora locala, de unde am fost preluati, dupa aproximativ 30 de ore de nesomn si stres.
Prin cele expuse mai sus, am dorit sa luati la cunostinta experienta traumatizanta prin care au trecut copiii nostri si sa va expuneri o parere in aceasta speta.