Partaj apartament achitat parțial în timpul căsătoriei. Cum se stabilește despăgubirea pentru soțul care nu e proprietar?

Buna ziua,
Apartamentul cumparat impreuna cu tatal decedat in 1983, apartine in mod exclusiv mamei dvs.
Actualul sot poate avea cel mult un drept de creanta, dar dreptul de creanta se prescrie in 3 ani de la terminarea creditului achitat impreuna sau de la data divortului.
Prin urmare, la acest moment nu prea mai are de luat nimic fostul sot.
Deci, mama dvs. poate sa deschida o actiune in evacuare impotriva fostului sot, daca nu se mai intelege cu acesta.

Wow, deci deja va multumesc din suflet pentru raspuns! Sa va dea Dumnezeu sanatate!
Ce vesti bune!
Cum se procedeaza pentru a-l evacua pe fostul sot din apartament? Ce trebuie sa faca exact si cat ar dura? Pot s-o iau intre timp la mine? Cum am zis, sunt foarte ingrijorata pentru ea.

Actiune in instanta avand ca obiect evacuare.
Cu hotararea respectiva, daca refuza, apelati la politie si executor.

Aveti idee cat dureaza ca sa obtinem o asemenea hotarare?

Dacă mama dvs. a cumpărat apartamentul împreună cu tatăl dvs. (în prezent decedat) atunci sunteți și dvs. coproprietar - în calitate de moștenitor al tatălui dvs.
Sunteți coproprietar alături de mama, afară numai dacă, cu ocazia dezbaterii moștenirii rămase de pe urma tatălui dvs. decedat, dvs. ați renunțat la moștenirea lui. (aspect care nu rezultă din expunerea dvs. și nici nu pot să-l presupun).

Ați dezbătut succesiunea după tată? Este important. Fiindcă, în calitate de coproprietar, aveți și dvs. calitate procesuală în acțiunea la care vă gândiți. (evacuare).

Al doilea soț al mamei nu este coproprietar. El ar avea doar un drept de creanță privind ratele achitate. Dar acesta apare ca fiind prescris. (apare - fiindcă există și cauze de întrerupere sau de suspendare a prescripției, deci nu s-ar putea spune simplu: este/nu este. Depinde și de alte amănunte).

În privința duratei, ea depinde inclusiv de inteligența cu care se apără pârâtul într-un proces.
Și atunci, în estimarea duratei pot să apără două tendințe: fie să-l credităm pe pârât cu mai multă inteligență decât are el de fapt, fie să-l bănuim de prea puțină.
În ambele situații, estimarea duratei iese ... pe lângă plopii fără soț (departe de realitate).
Altfel spus, chiar și pentru estimarea duratei unui proces sunt necesare mai multe amănunte decât încap pe un forum. În lipsa lor, estimarea duratei apare ca fiind (așa cum îmi place mie adesea să-i zic): de la un an la ... ne lăsăm surprinși.