Nicoleta Cristina Romașcanu a scris:
Pe bune!? L-a declarat mort? Și notarul ce a făcut? L-a crezut pe cuvânt?
Notarul acesta mai are și birou!? (în caz că e adevărat ce ziceți dvs).
Iertați „tonul”, dar mie mi s-a întâmplat chiar într-o instanță de judecată ca reclamanta să-mi declare clienta (pârâta) moartă. Doar că acolo, judecătorul i-a cerut reclamantei să depună și o dovadă. N-a fost dispus s-o creadă pe cuvânt. Cu toate acestea, când am răspuns eu la apelul grefierului, s-au uitat așa de lung la delegația mea de parcă eu eram aceea care venisem cu delegația de pe Lumea Ailaltă, unde fusesem nițel să mi-o semneze careva.
Pentru sentimentul pe care l-am trăit în clipa aceea, mi-a trecut prin minte cam tot răul pe care puteam să-l fac. (Asta ca răspuns la întrebarea dvs. dacă se „mai poate face ceva”. Se pot face multe. Depinde de atitudinea moștenitorului „B”).
Eu am ales să intru în acel dosar înainte ca „gluma macabră” să producă și efecte.
Însă, în speța dvs. efectele s-au produs deja.
Există deja certificatul obținut ... cum o fi fost obținut. (Apropo, într-o dezbatere succesorală se audiază și vreo doi martori. Aștia ce or fi grăit?)
Și apoi, există acea rapiditate a vânzării. Ziceți că a „A” a vândut tot înainte de a apariția „cam la 1 an” a moștenitorului „B”. Păi dacă iau rapiditatea aceasta și o pun pe lângă „nu se mai știa nimic”, atunci zisa neștiință începe să-mi sune a poveste de adormit copiii. Aveți grijă când folosiți impersonalul într-o exprimare, căci este mai grăitor decât vă puteți închipui.
Pe bune.
"Frati mai aveti?"
"Daaa, am mai avut unul, dar a murit la nastere"
Sau
"Daaa, dar a murit avum 40 de ani, cand era mic. A trait doar 3 ani saracul"
Daca a decedat din frageda pruncie, inaintea celui dupa care se dezbate mostenirea si evident nu are copii, nu i se mai cere certificatul de deces. Iar daca i se cere, cei de la Primarie refuza.