Este posibil să intru în posesia unei jumătăți de teren aparținând bunicilor mei decedați, având în vedere că pentru această jumătate nu s-a făcut succesiunea și este nerevendicată de 20 de ani?

ASKB a scris:

... pentru aceasta jumatate nu s-a facut succesiunea ...
...cealalta a trecut pe numele ei o jumatate de teren.

Succesiunea „se face” sau, mai exact spus, se dezbate după o persoană decedată și nu după vreun obiect (fie el întreg ori pe jumătate).

A cui moștenire nu s-a dezbătut? (a bunicului? a bunicii? a niciunuia?)

În ce fel/cum anume/prin ce act sora mamei „a trecut pe numele ei jumătatea de teren”?
I-au vândut, i-au donat (etc) bunicii o jumătate de teren pe vremea când erau în viață?
S-a dezbătut moștenirea vreunuia dintre bunici și numai sora mamei a acceptat moștenirea celui decedat mai întâi? (apare numai ea ca moștenitor într-un cetificat de moștenitor?)

Imaginați-vă ce s-ar întâmpla dacă un om ar putea să-și „treacă” singur pe numele lui averea altuia... Nu mai aveam proverbe despre capra vecinului, ci despre capre și alte bunuri pe care și le-ar fi trecut te miri cine într-o dimineață pe numele lui.

Această vorbă din popor („a trece pe numele altuia”) înseamnă a transmite proprietatea (de la proprietar la dobânditor). Or, ceea ce descrieți dvs. (dacă aș lua ad litteram) sună a luat cu japca.

Cum se transmite proprietatea, mai exact?
De la un viu la un viu (sau mai mulți) adică prin acte între vii: vânzare, donație, întreținere (de la vânzător la cumpărător, de la donator la donatar, de la întreținut la întreținător etc)
De la un mort la unul sau mai mulți moștenitori în viață (prin moștenire legală sau testamentară).

Deci, ce fel de act are mătușa pentru jumătatea aceea de teren? (are un contract? are un certificat de moștenitor?)

Intuiția (bazată pe experiență) îmi spune că în speța aceasta ar fi de dezbătut cel puțin o succesiune (a aceluia dintre bunici care a decedat cel din urmă). Or, asta implică prezența la notar (personal sau prin reprezentant) a tuturor copiilor în viață și a nepoților de fii (pre)decedați. Ori îi convingeți, ori vă judecați ...

Bunica a murit prima si s-a facut succesiunea, ceilalti frati au cedat matusii mele jumatatea de teren. Dupa moartea bunicului nu s-a mai facut succesiune. Bunicul a lasat verbal jumatatea lui mamei mele.

Este exact ce am intuit in ultimul paragraf al postării mele de mai sus.
Este necesară dezbaterea moștenirii bunicului.
Lasatul verbal este lipsit de valoare.
Totuși, frații mamei (respectiv nepotii de frați decedati) ar putea, dacă vor, să respecte ceea ce a zis bunicul pe vremea când trăia. (respectiv să procedeze întocmai cum am procedat și atunci când au dezbatut moștenirea după bunica) La fel cum sora mamei a rămas unic moștenitor al bunicii, tot astfel mama dvs. poate să rămână unic moștenitor al bunicului. Depinde de declarațiile pe care le vor face ceilalți frați/nepoți.
Ei nu pot fi obligați să respecte ceea ce se zice că s-ar fi zis. (testamentul trebuie să îmbrace obligatoriu forma scrisă) Dar dacă vor, pot.

Multumesc mult.