ASKB a scris:
... pentru aceasta jumatate nu s-a facut succesiunea ...
...cealalta a trecut pe numele ei o jumatate de teren.
Succesiunea „se face” sau, mai exact spus, se dezbate după
o persoană decedată și nu după vreun
obiect (fie el întreg ori pe jumătate).
A cui moștenire nu s-a dezbătut? (a bunicului? a bunicii? a niciunuia?)
În ce fel/cum anume/
prin ce act sora mamei „a trecut pe numele ei jumătatea de teren”?
I-au vândut, i-au donat (etc) bunicii o jumătate de teren pe vremea când erau în viață?
S-a dezbătut moștenirea vreunuia dintre bunici și numai sora mamei a acceptat moștenirea celui decedat mai întâi? (apare numai ea ca moștenitor într-un cetificat de moștenitor?)
Imaginați-vă ce s-ar întâmpla dacă un om ar putea să-și „treacă” singur pe numele lui averea altuia... Nu mai aveam proverbe despre capra vecinului, ci despre capre și alte bunuri pe care și le-ar fi trecut te miri cine într-o dimineață pe numele lui.
Această vorbă din popor („a trece pe numele altuia”) înseamnă a transmite proprietatea (de la proprietar la dobânditor). Or, ceea ce descrieți dvs. (dacă aș lua ad litteram) sună a luat cu japca.
Cum se transmite proprietatea, mai exact?
De la un viu la un viu (sau mai mulți) adică
prin acte între vii: vânzare, donație, întreținere (de la vânzător la cumpărător, de la donator la donatar, de la întreținut la întreținător etc)
De la un mort la unul sau mai mulți moștenitori în viață (prin moștenire legală sau testamentară).
Deci, ce fel de
act are mătușa pentru jumătatea aceea de teren? (are un contract? are un certificat de moștenitor?)
Intuiția (bazată pe experiență) îmi spune că în speța aceasta ar fi de dezbătut cel puțin o succesiune (a aceluia dintre bunici care a decedat cel din urmă). Or, asta implică prezența la notar (personal sau prin reprezentant) a tuturor copiilor în viață și a nepoților de fii (pre)decedați. Ori îi convingeți, ori vă judecați ...