Am reușit să ridicăm interdicția soțului meu ( a fost pus sub interdicție judecătorească când a împlinit 18 ani la cererea surorii lui, mama fiindu-i tutore după rămânerea definitivă a sentinței). Atât sotul cât și eu nu am avut cunoștință de acest lucru, totul ieșind la iveală când am dorit să cumpărăm o locuință. Mama lui i-a ascuns acest lucru timp de 12 ani, Nici la căsătoria civilă la care a fost prezentă nu a spus despre acest aspect, lucru care ne-a adus prejudicii materiale , morale și psihice atât mie, soțului meu cât și copiilor mei.(am doi copii din prima căsătorie) Mai mult, a făcut plângere penală împotriva mea ptr inducerea în eroare a instituțiilor statului, cercetare care s-au soluționat cu neinceperea urmăriri penale. De 2 ,5 ani am fost la mâna ei cum s-ar spune, ea era comandantul familiei noastre, nu a dorit sub nicio formă să renunțe la tutela nici să fie alături de noi în procesul de ridicare a interdicției. Aceste lucruri ne-au cauzat foarte mult stres, neliniște, umilință, suferinta mai ales soțului care suferă de epilepsie încă din copilărie. Ar fi foarte multe de spus...as dori să-mi dați un sfat...are rost să începem un proces pentru acordarea de daune ptr ca noi am suferit groaznic de mult din cauza acestei femei care din punctul meu de vedere , nu se poate numi"mama". Va multumesc!
Fapta nu reprezintă infracțiunea, de aceea s-a dispus neînceperea urmăririi penale. Dar puteți solicita daune pe calea unei acțiuni in fata instanței civile, in care sa arătați faptele ilicite comise de doamna respectiva, chiar dacă e doar ilicit civil.