Cesiunea de creanta versus novatia prin schimbare de debitor

Pe langa diferentele evidente, in sensul ca novatia stinge obligatia, inlocuind-o cu una noua, pe cand cesiunea de creanta transmite obligatia existenta, cu accesoriile ei, ar fi de clarificat un alt aspect, pornind de la un exemplu.

Firma B datoreaza o suma de bani firmei A.
Firma A(cedent) alege sa cesioneze creanta impotriva firmei B (debitor cedat) la un pret al cesiunii mai mic decat valoarea nominala, catre firma C( cesionar).
Inaintea cesiunii de creanta, nu exista nicio relatie intre firmele B si C.

Avem doua raporturi obligationale: firma C trebuie sa achite pretul cesiunii firmei A, iar firma B trebuie sa achite creanta la valoarea nominala catre firma C.

Sa analizam aceeasi situatie prin prisma novatiei prin schimbare de debitor( firma C devine noul debitor al firmei A).

Obligatia de plata a firmei B catre firma A se stinge, fiind inlocuita cu obligatia de plata a firmei C catre firma A.

Acum intervine intrebarea, care ar contura o alta diferenta intre cele doua concepte juridice: Daca la cesiunea de creanta, apare un nou raport juridic prin care debitorul cedat ( firma B) trebuie sa achite cesionarului ( firma C), in cazul novatiei prin schimbare de debitor se pare ca vechiul debitor ( firma B) nu trebuie sa achite nimic firmei C( noul debitor), care s-a comportat ca un tert care a preluat datoria.

In materia cesiunii, este reglementat expres pretul cesiunii, pe cand novatia este mai succint reglementata .

Ar fi valid conceptul de pret al novatiei, pe care firma B sa i-l plateasca firmei C, care a acceptat sa devina debitoarea firmei A?

Multumesc!