Întrebare în legătură cu legea sănătății mintale

Legea sănătății mintale și a protecției persoanelor cu tulburări psihice
Articolul 61
(1) Propunerea de internare nevoluntară, întocmită potrivit prevederilor art. 58, este analizată de către o comisie special constituită în acest sens, în termen de cel mult 48 de ore de la primirea propunerii, după examinarea persoanei respective, dacă aceasta este posibilă.
(2) Comisia prevăzută la alin. (1) este alcătuită din 3 membri numiţi de managerul spitalului, şi anume: 2 psihiatri şi un medic de altă specialitate sau un reprezentat al societăţii civile.
(3) Modalitatea de desemnare, procedura de selecţie şi condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească reprezentanţii societăţii civile se stabilesc prin normele de aplicare a prezentei legi.
(4) Hotărârea comisiei va cuprinde:
a) diagnosticul;
b) soluţia adoptată;
c) motivarea soluţiei;
d) semnăturile tuturor membrilor comisiei.
(5) Decizia de internare nevoluntară a comisiei prevăzute la alin. (1) se va consemna în dosarul medical al pacientului şi va fi comunicată de îndată acestuia, precum şi reprezentantului său legal sau convenţional. În baza acestei decizii, pacientul va fi internat nevoluntar.
(6) Decizia de internare nevoluntară a comisiei prevăzute la alin. (1) va fi înaintată de către conducerea unităţii medicale, în termen de 24 de ore, judecătoriei în a cărei circumscripţie se află unitatea medicală, odată cu documentele medicale referitoare la pacientul în cauză.
(7) Până la pronunţarea hotărârii instanţei cu privire la confirmarea deciziei de internare nevoluntară, pacientul internat nevoluntar va fi examinat periodic de către comisia prevăzută la alin. (1), la un interval ce nu va depăşi 5 zile.

Așadar hotărârea instanței este cu privire la confirmarea deciziei de internare nevoluntară, decizie care potrivit alineatelor (5) și (6) aparține comisiei.
Întrebarea este următoarea:
Dacă instanței îi aparține hotărârea iar comisiei îi aparține decizia, cui îi aparține confirmarea și de unde a apărut aceasta?