Întrebare în legătură cu Art. 107 din Codul Penal

Codul Penal, Art. 107
(1) Măsurile de siguranţă au ca scop înlăturarea unei stări de pericol şi preîntâmpinarea săvârşirii faptelor prevăzute de legea penală.
(2) Măsurile de siguranţă se iau faţă de persoana care a comis o faptă prevăzută de legea penală, nejustificată.
(3) Măsurile de siguranţă se pot lua şi în situaţia în care făptuitorului nu i se aplică o pedeapsă.

Definiție juridică
Sancţiunile penale
Sancţiunile penale sunt acele măsuri de constrângere şi de reeducare prevăzute în legea penală, aplicate persoanelor care au săvârşit fapte incriminate de către aceasta, în scopul prevenirii săvârşirii de noi asemenea fapte, prin reeducarea lor.
Comiterea unei infracţiuni atrage de regulă aplicarea unei pedepse.
Codul penal român prevede trei categorii de sancţiuni de drept penal, şi anume:
a) Pedepsele, care sunt specifice dreptului penal şi care prevăd o anumită constrângere a făptuitorului, menită să îl determine să nu mai săvârşească în viitor alte fapte penale şi. totodată, să îl educe şi să pregătească resocializarea acestuia după executarea pedepsei. Pedeapsa are un caracter inevitabil, deoarece odată săvârşită fapta penală, aceasta atrage automat răspunderea penală.
Dispoziţiile privitoare la pedepse îşi au sediul materiei în Codul penal, în Titlul III al Părţii generale, în art. 53-106.
b) Măsurile de siguranţă se aplică persoanelor ce au săvârşit fapte prevăzute de legea penală, nejustificate, cu scopul de a înlătura o stare de pericol şi a preveni săvârşirea de noi astfel de fapte. Ele au rol preventiv şi se deosebesc de pedepse, care au rol represiv. Se aplică doar dacă s-a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală, nefiind condiţionate de aplicarea unei pedepse.
Aceste sancţiuni de drept penal se regăsesc reglementate în Titlul IV din Partea generală a Codului penal, în art. 107-112.
c) Măsurile educative sunt sancţiunile de drept penal care se aplică în situaţia minorilor care au săvârşit infracţiuni şi sunt specifice acestora. Ele sunt menite să corecteze lacunele în educaţia lor, având şi un rol coercitiv, fiindcă implică anumite restrângeri de libertăţi.

Codul Penal
Art. 2
Legalitatea sancţiunilor de drept penal
(1) Legea penală prevede pedepsele aplicabile şi măsurile educative ce se pot lua faţă de persoanele care au săvârşit infracţiuni, precum şi măsurile de siguranţă ce se pot lua faţă de persoanele care au comis fapte prevăzute de legea penală.
(2) Nu se poate aplica o pedeapsă ori nu se poate lua o măsură educativă sau o măsură de siguranţă dacă aceasta nu era prevăzută de legea penală la data când fapta a fost săvârşită.
(3) Nicio pedeapsă nu poate fi stabilită şi aplicată în afara limitelor generale ale acesteia.

Definiție juridică
făptuitor - persoană care a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală, oricare ar fi forma acesteia (faptă consumată sau tentativă) sau calitatea în care a contribuit la săvârşirea ei (autor, instigator, complice) şi indiferent dacă răspunde sau nu penal ori dacă fapta întruneşte toate trăsăturile esenţiale ale unei infracţiuni.

Potrivit Art. 107 din CP, luarea măsurilor de siguranță este condiționată de nejustificarea faptei în conformitate cu prevederile articolelor 18-22 din CP, dar nu este condiționată și de aplicarea sau neaplicarea unei pedepse, deci dacă măsurile de siguranță se iau față de persoana care a comis o faptă prevăzută de legea penală, nejustificată, măsurile de siguranță se iau și în situația în care nu se aplică o pedeapsă.
Întrebarea este:
Dacă alineatul 2 al Art. 107 din CP prevede că ”Măsurile de siguranţă se iau faţă de persoana care a comis o faptă prevăzută de legea penală, nejustificată”, de ce alineatul 3 nu prevede că ”Măsurile de siguranţă se iau şi în situaţia în care făptuitorului nu i se aplică o pedeapsă”?