Prin Decizia nr.5/28.02.2018 în dosarul nr.3147/1/2017 ÎCCJ– Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a admis sesizarea formulată de Curtea de Apel Bacău – Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie în dosarul nr. 8618/279/2016, prin care s-a solicitat pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea de principiu a problemei de drept: ”Ce se înțelege prin termenul de rănire prevăzut de art. 75 lit. b) teza a II-a din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 338 alin. (1) din Codul penal privind infracțiunea de părăsire a locului accidentului?”.
Astfel, instanța supremă a arătat că: „În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 338 alin. (1) din Codul penal privind infracțiunea de părăsire a locului accidentului, stabilește că termenul de rănire prevăzut de art. 75 lit. b) teza a II-a din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, se interpretează în sensul de ”leziuni traumatice sau afectarea sănătații unei persoane, a căror gravitate este evaluată prin zile de îngrijiri medicale (cel puțin o zi) ori printr-una din urmările prevăzute de art. 194 alin. (1) lit. a), c), d) și e) din Codul penal”.
Instanța supremă, prin Decizia nr. 5/28.02.2018 a arătat că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 338 alin. (1) din Codul penal privind infracţiunea de părăsire a locului accidentului, termenul de rănire trebuie interpretat în sensul existenței unor leziuni traumatice sau afectării sănătații unei persoane, a căror gravitate este evaluată prin zile de îngrijiri medicale (cel puțin o zi) ori printr-una din urmările prevăzute de art. 194 alin. (1) lit. a), c), d) şi e) din Codul penal, și anume o infirmitate, un prejudiciu estetic grav și permanent, avortul ori punerea în primejdie a vieții persoanei.
Asadar, nu se poate retine infractiunea de parasire a locului accidentului.