Orice angajat trebuie sa stie ca nu constituie timp de lucru, timpul pe care salariatul il petrece pe drum pentru a ajunge si a se inapoia de la locul unde este delegat.
[ link extern ]
Curtea de Justitie a Uniunii Europene a statuat ca:
"Articolul 2 punctul 1 din Directiva 2003/88/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 4 noiembrie 2003 privind anumite aspecte ale organizarii timpului de lucru trebuie interpretat in sensul ca, in imprejurari precum cele in discutie in litigiul principal, in care lucratorii nu au un loc de munca fix sau obisnuit, timpul de deplasare pe care acesti lucratori il consacra deplasarilor zilnice de la domiciliu la locurile in care se afla primul si, respectiv, ultimul client desemnati de angajator constituie "timp de lucru" in sensul acestei dispozitii.