custodie copil minor

Sincer, eu nu vad sanse prea mari, copilul este inca foarte , foarte mic, avand nevoie de mama lui. Iar pentru a fi luat de langa ea, ar fi ncesar ca in urma anchetei sociale sa se descopere ca intr-adevar mama este una imorala , ca nu se ingrijeste de sanatatea si dezvoltarea copilui , si altele. Asa incat, nu aveti decat sa incercati, insa, mai degraba eu vad a posibil si chiar indicat in acest moment sa va adresati instantei in vederea obtinerii unui program de vizitare si de a petrece timp cu copilul dvs., aveti acest drept si puteti uza de el. La drepturile parintesti nu aveti cum renunta, aceste drepturi le-ati obtinut la momentul recunoasterii copilului si ele va pot fi retrase doar pentru motive temeinice.

Stiu ca sotia mea nu are nici un drept din punct de vedere legal asupra copilului dar implicatia emotionala exista . Daca mama copilului refuza sa ne lase sa vizitam copilul impreuna exista vreun argument din punct de vedere legal pe care il pot invoca sa schimb aceasta situatie ?

cererea privind stabilirea unui program de vizitare a minorei o faceti in numele dvs.
sotia dvs. actuala nu are calitate procesuala .
din moment ce fosta concubina v-a oferit sume de bani ca sa renuntati la copil, conduce in mod cert la concluzia ca nu vrea sa renunte la acesta .
si chiar daca dvs, sunteti casatorit si aveti o familie, asta nu presupune neaparat ca dvs. aveti mai multe drepturi decat ea, mama singura, sa cresteti copilul .
personal nu cred ca exista comparatie intre dragostea pe care i-o poate oferi mama naturala copilului, si "dragostea "pe care i-ar oferi-o sotia dvs.
care probabil face acest gest de dragul dvs.

mai bine incercati sa pastrati o relatie frumoasa cu mama copilului , sa o vizitati din cand in cand si sa o sustineti in ceea ce priveste cresterea minorei.

Mama copilului nu vrea sa renunte la baiat dar nici nu are resurse sa il creasca si aici nu ma refer la partea financiara neaparat ca o ajuta mama ei din strainatate si noi ci la sustinerea fizica si emotionala in a creste copilul . Pana cand au aparut pretentiile ei sa disparem din viata lor sotia mea a primit mesaj de la ea ca e insarcinata si m-a convins sa ii fim alaturi , sotia mea se vedea cu ea zilnic pana a nascut si o sustinea moral , la maternitate i-am fost alaturi amandoi , iar dupa nastere sotia mea mergea de la servici direct la ea acasa pentru a o ajuta iar eu ajungeam seara pe la 8 tot dupa servici si ramaneam amandoi acolo pana adormeam copilul . Stiu ca dragoste pentru copil e diferita dar de asemenea stiu ca sotia mea cand a aflat avea optiunea de a ma conditiona dar in loc de asta mi-a cerut sa trec copilul pe numele meu si sunt convins ca nu a facut aceste gesturi de dragul meu . Copilul a fost conceput intr-o relatie de sex in trei deci daca genetic eu sunt tatal si ea e mama sotia mea e implicata emotional de la conceperea copilului ele fiind bune prietene .

Asa cum vi s-a mai spus, oricat de mult ar fi implicata emotional sotia dvs. , acest lucru nu are relevanta juridica . Este admirabil gestul sau de a va incuraja sa recunoasteti copilul si de a se ingriji chiar personal de situatia lui. Drepturile insa le detineti dvs. si tot dvs. veti obtine dreptul de vizita si de a petrece timp cu copilul . In rest, orice veti mai dori in privinta copilului, veti avea nevoie de acordul mamei.
Dar de ce credeti ca mama nu isi poate sustine emotional copilul? eu cred ca poate, iar dragostea ei pentru copil este deja demonstrata, de vreme ce nu doreste sa renunte la el, fiind gata chiar sa va ofere bani.
Va trebui sa va multumiti cu drepturile recunoscute de lege si cu ceea ce va stabili instanta...