Divort

în legislația română nu există noțiunea de custodie.
prin sentința de divorț s-a stabilit probabil locuința copilului la Dvs. și exercitarea autorității părintești în comun.
aceste măsuri pot fi schimbate doar dacă se dovedește că este în interesul superior al copilului, dacă fetiței nu îi este bine cu Dvs., dacă ați pus-o în pericol, etc.

Stimata doamna,

Imprejurarea sus amintita nu este un unic element, criteriu, pe care instanta de tutela sa-l aiba in vedere, cand ia o decizie, referitoare la locuinta minorului.

Sunt o multitudine de criterii pe care instante le ia in seama anume relatia de atasament dezvoltata cu propriul copil, modalitatea in care parintii isi exercita atributiile parentale, veniturile realizate, situatia locativa a acestora, relatiile derulate cu rudele din familia extinsa, optiunea minorului.

Autoritatea exclusiva este acordata pentru motive intemeiate, de unde deriva o situatie de risc, pentru minor.

In genere, ambii parinti iau deciziile majore din viata copilului, autoritatea parinteasca fiind comuna.

Autoritatea exclusiva este acordata in situatii de exceptie, cand un parinte este alcoolic, dependent de droguri, bolnav psihic, condamnat pentru fapte referitoare la violenta,viata sexuala, ori este in cursul executarii unei pedepse privative de libertate, ori a savasit o conduita de risc, fata de minor.

Intr-o proportie covarsitoare, locuinta minorului este stabilita la mama.

Acestea sunt aspecte care vor fi verificate de instanță. Aveți doar un singur pat în locuință ? Câte camere are locuința ?
Asigurarea condițiilor corespunzătoare din punct de vedere locativ este un element luat în considerare de instanță atunci când stabilește locuința copilului. Dacă dvs nu puteți asigura aceste condiții este o problemă. Este lesne de înțeles că un copil nu poate fi pus în situația în care să se afle în același pat în care au loc relații intime.