AM LUAT LA CUNOSTINTA DE PROPUNEREA LEGISLATIVA PENTRU MODIFICAREA SI COMPLETAREA LEGII NR.132/2017 PRIVIND ASIGURAREA OBLIGATORIE DE RASPUNDERE CIVILA AUTO PENTRU PREJUDICII PRODUSE TERTILOR PRIN ACCIDENTE DE VEHICULE SI TRAMVAIE
Am constatat ca aceasta propunere a trecut de Comisia Juridica la data de 04.02.2020, iar termenul de adoptare tacita este de 45 de zile, termenul implinindu-se la data de 19.03.2020, consideram ca Expunerea de Motive, care impun necesitatea modificarilor legislative ca urmare a disfunctionalitatilor aparute in piata, a comportamentului abuziv din punct de vedere al preturilor practicate care au dus la cheltuieli nejustificate, determinand asiguratorii sa mareasca preturile RCA, este cel putin un pic deplasata, atata timp cat datele publicate de ASF indica o scadere de 7% a tarifelor de referinta pentru persoanele fizice, datorita acestor aspecte nu vedem cum influenteaza comportamentul asa zis ,,abuziv ”cresterea tarifelor RCA, atata timp cat ASF publica o scadere a tarifelor RCA cu 7%.
Referirea ca unele entitati reparatoare ,prelevandu-se de principiile pietei libere , convin preturi arbitrarii in relatia contractuala directa cu persoana prejudiciata, in special cand valoarea reparatiei urmeaza a fi despagubita de un asigurator RCA, or desi asiguratorii RCA sunt terti fata de contractul de reparatii dintre unitatea reparatoare si persoana prejudiciata, neavand nici uncontrol asupra modului de stabilire a pretului pieselor si manoperei, totusi sunt obligati prin lege sa le suporte fara nici o obiectie . Fata de aceste aspecte, specificam ca suntem intr-o piata liberalizata, spunetine va rugam daca intervine cumva cineva din afara industriei asigurarilor in stabilirea tarifelor practicate de asiguratori pe segmentul RCA, daca se intampla acest lucru si daca se aproba modificarile din proiectul de modificare insemneaza ca ne intoarcem in ,,glorioasa epoca de aur a economiei planificate”, mai urmeaza un singur pas, sa se ocupe firmele de asigurari si de reparatii.
Introducerea notiunii de preturi comunicate de producatorii/importatorii oficiali de vehicule din Romania ,acestia fiind cele mai indreptatite entitati in comunicarea unui pret referitor la propria marca produsa /importanta, denota necunoasterea pietei liberalizate ,pretul de producator /importator este pretul cu care producatorul /importatorul vinde piesa, nimeni in lumea concurentiala nu va vinde piesa cu acelasi pret cu care il cumpara, nu suntem societati de binefacere, sunt cheltuieli de achizitie care nu permit sa se vanda cu acelasi pret cu care se cumpara piesele, daca nu vrei sa ai pierderi si sa dai faliment .
In privinta despagubirilor pentru lipsa de folosinta conform proiectului de modificare acordarea in limita de 1 zi lucratoare la cerere direct de la asigurator a unui autoturism la schimb dintr-o clasa superioara sau egala, sau daca nu se pune la dispozitia partii prejudiciate atunci poate acesta poate inchiria de la entitati autorizate un autoturism de o clasa similara sau inferioara la un tarif care nu poate depasi tarifele pe care le are asiguratorul cu entitatile care practica inchirieri sub contract cu asiguratorul, acest fapt poate da nastere la abuzuri din partea asiguratorului, acesta poate avea incheiate contracte la tarife prohibitive, si sa nu dispuna de suficiente autoturisme ca sa acopere necesarul de pe piata, iar partea prejudiciata sa nu gasesca autovehicul de inchiriat la pretul cu care are asiguratorul contract incheiat, in acest fel vei fi obligat sa inchiriezi cine stie ce relicva care este probabil in stare precara privind siguranta pe drumurile publice ,ca sa nu mai vorbim de aspectul estetic, acesta nu este considerat cumva un abuz din partea asiguratorului.
In privinta preturilor de referinta pe piata care vor fi stabilite si publicate anual de ASF si Institutul National de Statistica, avem urmatoarea obiectiune, acele preturi de referinta sunt calculate pentru un an in urma, nu tin cont de inflatie, de maririle de salarii care pot avea loc in anul urmator , practic in acest fel se realizeaza falimentarea intregii retele de unitati reparatoare, este ca si cum asiguratorii ar lucra cu tarife RCA din 2017 in 2020 sau ca sa fie mai pe inteles incercati sa traiti d-voastra cu slariile din 2017, in 2020.
Referirea ca, orice diferente peste valoarea despagubirii stabilita nu vor fi suportate de asiguratorul RCA, poate genera abuzuri din partea asiguratorului, care fiind in relatia cu partea prejudiciata persoana fizica, un profesionist care nu are nici un interes in a efectua evaluarea autovehiculului in mod corect la data premergatoare evenimentului, cum si in prezent asiguratorii nu tin cont de un fapt simplu, conform legislatiei in vigoare in perioada 01 octombrie-31 martie autovehiculele din Romania sunt obligate sa fie echipate cu anvelope de iarna, acest lucru inseamna ca in aceasta perioada ele au in dotare anvelope nemontate de vara, cum in perioada 01 aprilie-30 septembrie situatia se inverseaza situatia, deci in proportie covarsitoare autovehiculele din Romania sunt echipate cu doua randuri de anvelope, mai putin acelea care sunt echipate cu anvelope allseasons, tot odata la autovehiculele care au in dotare roata de rezerva la dimensiunea celor cu care sunt echipate, nu se tine cont ca acestea practic nu au uzura, fiind folosite de cele mai multe ori doar in caz de pana pana la remedierea acesteia, de aici rezultand automat o sub evaluare a autovehiculului, in concluzie daca asiguratorul subevalueaza autovehiculul pentru el nu este nici un fel de problema, el atata plateste pentru ca atata a stabilit, intr-o evaluare facuta dintr-un birou de un lichidator care poate ca in viata lui nu a vazut un autovehicul de genul respectiv si neavand toate datele necesare pentru efectuarea evaluarii, efectueaza o evalure asupra unui obiect pe care nu l-a vazut in realitate, se pune intrebarea cine ii autorizeaza pe inspectorii lichidatori, potrivit legislatiei in vigoare nimeni,practic il aduci de pe strada, la intamplare si l-ai facut inspector lichidator, fara sa fie atestat de cineva, cum sunt inspectorii constatatori.
In privinta despagubirilor acordate in baza evaluarilor efectuate de asigurator ( asa zisele reparatii in regie proprie), acestea sunt un generator de evaziune fiscala sumele acordate sunt subdimensionate fata de valoarea pagubei, se acorda despagubiri pentru partile avariate vizibile, partea pagubita nefiind informata de cele mai multe ori ca in urma demontarii se poate efectua reconstatare, din acest motiv autovehiculele se carpesc cu piese neoriginale sau din dezmembrari in ateliere care nu sunt avizate de RAR, lucrarile efectuate sunt de calitate indoielnica, nu beneficiaza de garantie si nu se emit documente fiscale de reparatie, deci nu se contribuie la bugetul de stat.
Tendinta este, din partea asiguratorilor sa se elimine unitatile de reparatii autorizate, care sunt autorizate RAR, acorda garantie pe lucrarile efectuate si emit documente fiscale de reparatie, deoarece costurile sunt mai ridicate in aceste unitati.
Datorita modificarilor legislative propuse se afecteaza siguranta in circulatie, doar pentru interesul unor multinationale de a face profit pe seama platitorilor de asigurari, pe care in mod normal ar trebui sa ii protejeze.
Datorita deciziei Inaltei Curti de Casatie si Justitie nr.538/2019 intr-un proces de vatamari corporale in urma unui accident de circulatie din 2015, cand erau valabile prevederile Ordinului 14/2011 al CSA, si datorita faptului ca s-au administrat probe si inscrisuri in instanta pentru a stabili despagubirea, este normala solutia adoptata de ICCJ de a acorda penalitati de intarziere la plata doar de la data ramanerii definitive a hotararii instantei, dar instantele din tara se preleveaza de aceasta decizie si in cazurile in care sunt doar pagube materiale, unde sau depus cereri de despagubire insotite de documente de reparatie care cuantifica in mod clar dimensinuea despagubirii, care cu toate ca nu a fost achitata in integralitate de asigurator este certa din momentul depunerii cererii de despagubire ,partea neachitata fiind supusa penalitatilor de intarziere de la acel moment al depunerii cererii, daca instanta hotareste ca asiguratorul nu a onorat plata datorita unor motive invocate de el,aplicarea deciziei ICCJ este eronata in astfel de cazuri, adica eu asigurator nu acord in intregime despagubirea ca asa vreu eu, si nici nu platesc penalitati decat de la ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti peste 3-4 ani, timp in care m-am folosit de bani, iar unitatea reparatoare a platit TVA pe toata suma solicitata , a platit taxa si impozita la stat, a achitat furnizorii, a platit salarii, este oare corect? Din acest motiv ar trebuisa se stipuleze in mod clar in lege momentul din care se percep penalitatile de intarziere la plata in functie de specificul cazului.
In alta ordinede idei tentativele asiguratorilor de a se eluda de la plata despagubirii pentru lipsa de folosinta a autovehiculului pe perioada reparatiei, datorita unei scapari a legislative care nu prevede exact documentele justificative care ar trebuie depuse pentru cuantificarea despagubirii, ii face sa faca referiri la Legea 38/2003, care se refera in mod expres pentru taximetrie si transport persoane, impun necesitatea reglementarii clare, fara echivoc a acestui aspect, in spiritul Legii 132/2017 este vorba de o prestatie pentru lipsa de folosinta a autovehicului pe perioada de reparatie, care nu prea se leaga de prevederile din Legea 38/2003, a se face distinctia intre inchirierea unui autovehicul in mod voit si acordarea la schimb pe perioada reparatiei a unui autoturism in urma unui eveniment rutier pentru a carui producere nu esti de vina.