Violenta in familie

Question

Discuție deschisă în Dreptul familiei sau probleme juridice de familie

Violenta in familie

Utilizator 20:24, 10 Decembrie 2009

Buna ziua. Intrebarea mea ar fi ce merit, si moral si legal .
In privinta titlului eu sunt cel care a fost violent....
Practic sunt casatorit de 4 ani, avand 3 copii.
Relatia a pornit chiar din zero, contrind usor usor si material si mai ales spiritual.
Pot spune ca mai reuseam sa ne rezolvam uneori problemele, dar de cele mai multe ori eu eram singurul care trebuia sa faca concesii.
ma rog, nu conteaza motivele, conteaza faptul de de mai multe ori am lovit-o ... :(
Oricat am incercat sa imi infrang violenta, faptul ca lasa relatia sa se raceasca foarte mult cu toate incercarile mele, deveneam violent... la fel s-a intamplat si acum cateva saptamani cand ea a plecat cu doi dintre copii la parintii ei... (Cel mare este la mine). Atunci am lovit-o si i-am spart si buza... :( Am si eu o rana urata in podul palmei dar asta e altceva.
Intrebarea ar fi: mai am eu dreptul sau sansa de a obtine vre-unul dintre copii ? Mentionez ca nu sunt o fire violenta, cu copii mai ales sunt foarte iubitor, iar pana la varsta care o au ( 4 , 2 jumate si ... 4 luni jumate) am incercat sa le ofer cat mai mult, nu numai material cat mai ales educational.
Nu stiu daca are vre-o legatura, dar motivele de la care se ajungea la violenta intotdeauna erau aceeasi: dorinta ei evidenta dar nerecunoscuta de a rupe familia...
Nu o invinovatesc de indiferenta dar la cel mai mic necaz impartasit cu soacra-mea se insirau barfele, de acolo incepea sa se puna in balanta numai relele, ea incepea sa se comporte ca atare, din ce in ce mai distant pana cand totul exploda. De 3 luni ii tot semnalam ca totul se duce de rapa si degeaba... Eu incercam din rasputeri sa o multumesc, ea se comporta cu mine ca un strain, deja mancarea de fast-food era o obisnuinta la mine.
Acum consider ca ea traversa o perioada depresiva , mult accentuata de discutiile cu mama ei, caci, nu-i asa?, cand dai de un necaz daca tot stai sa il rumegi pe toate partile el creste in loc sa dispara definitiv...
Intrebarea ar fi: am sanse sa obtin custodia vre-unui copil? Moral, legal ?

Ultima modificare: Joi, 10 Decembrie 2009

15 mesaje

1666 vizualizări

11 participanți

Cel mai recent răspuns: , utilizator 08:03, 20 Aprilie 2010

Vezi răspuns

Pagina 2

~ final discuție ~

Alte discuții în legătură

Este acesta abandon de familie? Buna ziua. Situatia mea este una destul de delicata.Sunt casatorit din 2008 si am doi copii minori.De aproximativ un an certurile cu sotia au ajuns la cote ... (vezi toată discuția)

Simt ca nu mai pot sunt casatorita legal de 10 ani.avem trei copii ,doi gemeni de 11 ani si unul de 8 ani.de cand ne-am casatorit el a inceput sa aiba un comportament foarte ... (vezi toată discuția)

Parasire de domiciliu (mama cu copii) Buna ziua, va rog sa ma ajutati cu un sfat. Nu stiu ce sa fac... Sunt barbat, casatorit de 11 ani, avem 2 copii (8 ani, respectiv 6 ani). Sotia s-a ... (vezi toată discuția)

traff Utilizator · Answer 1 · 2009-12-12 14:28:09

Insa am citit niste mesaje cel pjutin ingrijoratoare: copiii rebuie sa stea la mama, ca si cum mamele sunt mai cu mot decat tatii, ca mai ales cei mici trebuie sa stea la mama, singurul argument fiind ca mama e mama...

Eu personal nu am afirmat niciodata ca mamele sunt mai cu mot sau ca tatii nu au drepturi , din contra am ferma convingere ca cel care trebuie sa creasca si sa educe un copil trebuie sa fie cel care se dovedeste a fi cel mai iubitor ,responsabil/capabil indiferent de sex (mama/tata) .

Am mai citit cum ca femeile gandesc singure (da, parca m-am surprins gandind singurica!) si mai corect decat barbatii!!? Asta e o cercetare sociologica recenta?
Reiese asta din miile de ani de istorie in care am fost coarda a doua in societate? De destepte si corect ce gandeam??

Recunosc ca este o greseala de exprimare care imi apartine :"> si care nu s-a vrut o generalizare ci o opinie strict legata de caz ( in sensul ca sotia nu a asteptat recunoasterea sotului cum ca ceva nu este in regula in relatie , recunoastere care ar fi venit sau nu , ci si-a asumat riscurile si urmarile parasirii acestuia in ideea ca este mai buna o familie compusa din copii si un parinte fara inclinatii violente )
Despre motivele pentru care femeile au fost coarda a doua in societate consider ca nu aici este locul potrivit de discutat pentru ca argumentele s-ar intinde si riscam sa cadem in off topic.(factorii care au determinat acest lucru sunt de natura fizica/religioasa/conjuncturala/educationala etc, si nu datorita capacitatii intelectuale (mai ridicate sau nu)
:vishenka:

Liliana Gradinaru Avocat · Answer 2 · 2009-12-13 11:19:53

Multumesc de lamuriri, mi-a mai venit inima la loc.
Intr-adevar, nu tot ceea ce m-a scandalizat era in mesajul dv. si ma bucur ca ati clarificat ceea ce ati transmis anterior. :thumbup:
Nu stiu daca putem avea o privire de ansamblu realista asupra a ceea ce s-a intamplat intre soti, caci avem numai una dintre opinii.
In plus, nu vreau sa transmit ca este si vina victimei, dar stim ca ne cautam ca parteneri anumite modele si unii cauta modele abuzive, altii modele pe care sa le abuzeze. Ambele variante vin din exemplele pe care le-am vazut de-a lungul vietii si, mai ales, in copilarie.
Parerile pot fi impartite, sigur, asta e numai una dintre abordarile posibile.

roxygen Utilizator · Answer 3 · 2010-04-20 01:53:41

ai o rana urata in podul palmei...incredibil!probabil ca e dureros in comparatie cu palmele primite de sotie si nici nu vreu sa ma gandesc la durerea copiilor daca au impartasit asa ceva.si de te inseala o lasi nu o bati.nu ai nici un dreptX-(ce li se intampla barbatilor ca se pun cu cei slabi,dar ce se intampla cu femeile ce accepta asa ceva?problema nu e daca o sa obtii copiii,ci sa nu te poti apropia de ei.cu cata normalitate se justifica violenta unui barbat dar numai cineva ce a trait asa ceva isi da seama ca e o problema f mare.toti meritati acelasi lucru:sa fiti judecati si pedepsiti in tribunal nu sa cereti copiii.asta ca sa nu spun ce meritati cu adevarat...sa iti fie rusine.nu e suficient sa recunosti greseala ta ca daca ai recunoscut-o mai bine ai repara-o cautand ajutor pentru tine nu ai lupta sa ii mai iei si copiii dupa ce i-ai luat inocenta,fericirea de a fi femeie si dreptul de a trai linistita,iubita si respectata.apropo,spui ca o loveai ca lasa relatia sa se raceasca.relatia ai racit-o tu cu prima palma.ce pretentii mai ai sa te vada cu aceiasi ochi?impresionant!dar te si plangi ca nu facea mancare...dumnezeule.FELICITARI LUI TRAFF pt CEL MAI BUN SI MAI FRUMOS RASPUNS.DE-AR AJUNGE LA SUFLETELE BARBATILOR...si poate femeile nu gandesc mai bine decat barbatii,dar cu siguranta gandesc cu mai mult suflet.din pacate mama mea nu mai gandeste nici cu sufletul.este doar o amrioneta ca asta fac barbatii cu acest profil.cata durere poate provoca violenta mai ales cand nu o poti opri...si nu evoluam nu pentru gandirea asta ci pentru ca in continuare sunt femei care nu lupta pentru drepturile lor fundamentale

teodora.nenciu Utilizator · Answer 4 · 2010-04-20 08:03:14

M-au salvat vecinii de la moarte, era beat si ma strangea de gat si cea mica il lovea cu pumnisorii ei de 4 anisori sa ma lase in pace.
Dar dupa acel moment am zis STOP, am inghitit 14 ani violente verbale de tot soiul in incercarea de a avea o familie, de a-i oferi copilului meu mult dorit, un camin normal.
Din acel moment mi-a fost FRICA sa mai stau cu el intr-un spatiu oarecare fara prezenta altor persoane, si acum dupa 7 ani de la acel incident, nu m-a parasit
TEAMA, GROAZA, pe care am simtit-o atunci.

Cam asta e ce va pot zice din perspectiva unui om agresat o singura data in viata.