Ce pot sa fac??

Sfătuiți-vă cu un duhovnic și discutați problema cu soțul dumneavoastră. Dacă nu va fi cale amiabilă de urmat, fiindcă nu vă veți înțelege, apoi adresați-vă unui avocat și deschideți o acțiune de desfacere a căsătoriei. În cazul dumneavoastră nu e o problemă de violență sau rele tratamente, ci de lipsa unui dialog real, faptul că soțul nu vă înțelege nevoia de a lucra, de a vă bucura de exercitarea unei profesii/meserii. Nu cred că e cazul să grăbiți în rezolvarea problemei pe cale judiciară, e ușor să strici și enorm de greu să construiești!

Daca plecati este bine sa deschideti si proces.
Trebuie insa bine gandit cum sa procedati.
Hotararea instantei va da garantie.

Dacă singurele motive care stau la baza deciziei dvs. sunt cele referitoare la lipsa acordului din partea soțului pentru a munci și dvs. și a avea o independență financiară, și implicit de a ieși din rutina zilnică, vă recomand să încercați să aveți încă o discuție prin care să îi explicați soțului nevoile dvs. Dacă acestea nu vor putea avea loc sau se vor dovedi ineficiente, atunci vă recomand să apelați la un mediator care să vă înlesnească un dialog constructiv.
Desigur, rămâne la aprecierea dvs. ce veți face, și dacă veți mai dori să dați o șansă familiei dvs.
A pleca de acasă nu este atât de greu. Problema este că este un gest ce trebuie tratat cu responsabilitate maximă. Cu atât mai mult cu cât la mijloc sunt și doi copii, la nevoile cărora ar trebui să vă gândiți cu precădere.
Dacă alegeți să plecați, devreme ce veți lua și copiii cu dvs., atunci ar trebui să aveți asupra dvs. documentele dvs. de identitate, dar și pe cele ale copiilor. Pentru că, dacă îi mutați de la domiciliul lor, va trebui să îi înscrieți la alte școli/grădinițe, etc.
Ca idee, nu vă va trage nimeni la răspundere din punct de vedere legal pentru decizia dvs. Însă gestul dvs. va putea avea alte implicații, de altă natură. Pe lângă faptul că ar putea să fie un act cu consecințe ireversibile pentru familia dvs., să nu vă imaginai că vă va aștepta o lume cu mult mai bună, așa cum probabil doriți să credeți. Va putea să fie mai bună pe de o parte, dar pe de altă parte să găsiți o lume mai dură, în care nu vi se vor mai aduce acasă lucruri fără să munciți pentru ele, o lume în care nu veți mai fi la adăpost și în care va trebui să știți să vă apărați pe dvs. înșivă, dar și pe copiii dvs.
Părinții dvs. sigur că vă vor ajuta, cu ceea ce vor putea, ca orice părinți, însă nu știți până când, până unde și dacă ei vor putea să acopere toate nevoile dvs, și pe cele ale copiilor dvs.
Apoi, un divorț, nu este nici pe departe atât de simplu pe cât poate credeți acum. Uneori el se dovedește a fi un război pe viață și pe moarte, care durează ani de zile și care îi va traumatiza cel mai mult pe cei doi copii.
Sper că sfaturile noastre să vă fie cât de cât utile. Dacă v-au îndemnat la o oarecare reflecție, ar putea să vă ajute să decideți cu mai mult discernământ.

Buna ziua,
Daca nu va mai intelegeti si vreti sa va mutati atunci va sfatuiesc sa depuneti cererea de divort la judecatoria pe raza careia ati avut ultimul domiciliu comun.
Solicitati
- divortul,
- exercitarea autoritatii parintesti de catre ambii parinti
- stabilirea domiciliului minorilor la mama
- stabilirea unei pensii alimentare
- etc.
Solicitati ajutorul unui avocat.
Daca sotul este si violent fizic sau verbal atunci solicitati si un ordin de protectie.

Nu este vorba de violenta fizica desi atunci cand am avut certuri puternice sa intamplat sa ma impinga sa imi bage mana in gat si de înjurat si de umilit nici nu mai spun!! Nu trebuie sa imi spuna nimeni ca eu sunt vinovata pt ca am acceptat toate aceste lucruri pt ca asa este şi stiu dar am facut-o pt ca am iubit si am crezut din suflet ca voi putea opri aceste lucruri!!! Mi-am dorit o familie frumoasă pt copii nostri si probabil ca si el dar ajungi in punctul in care iți dai seama ca nu merge si ca in realitate in toata aceasta situatie copii sufera si mai mult!!! Sunt aici de mult timp pt copii mei desi numai eu stiu cat sufar si ma intreb zi de zi ce ar fi mai bine sa fac!! De aceea am ajuns sa cer si parerea celorlalti...pt ca poate ca eu gresesc!! Am vrut respect si iubire...poate cer mult!! El spune ca ii pare rau dar ca atunci cand este nervos nu stie ce spune, apoi vin scuzele şi nu intelege de ce nu pot sa uit totul in 5 min si sa zambesc din nou!! Eu nu spun ca el este un om rau dar am ajuns sa cred ca este o relatie toxică....daca nu ne putem accepta unul pe celalalt asa cum suntem...unde vom ajunge?? La psiholog am fost dar el a renuntat pt ca a spus ca nu ne ajuta cu nimic!!! Va multumesc pt sfat !!
jurist2020 a scris:

Sfătuiți-vă cu un duhovnic și discutați problema cu soțul dumneavoastră. Dacă nu va fi cale amiabilă de urmat, fiindcă nu vă veți înțelege, apoi adresați-vă unui avocat și deschideți o acțiune de desfacere a căsătoriei. În cazul dumneavoastră nu e o problemă de violență sau rele tratamente, ci de lipsa unui dialog real, faptul că soțul nu vă înțelege nevoia de a lucra, de a vă bucura de exercitarea unei profesii/meserii. Nu cred că e cazul să grăbiți în rezolvarea problemei pe cale judiciară, e ușor să strici și enorm de greu să construiești!