ralucav54 a scris:
Mama insista ca vrea ca imobilul sa fie trecut pe numele ei ca sa stea linistita cat traieste si dupa ce nu va mai fi ea sa ramana jumatate-jumatate mie si fratelui meu.
Mama dvs. nu are nici o legătură cu această moștenire. (chiar dacă nu ar fi existat testamentul). Pentru că soțul ei (tatăl dvs./fiul bunicii) a murit înaintea bunicii.
„Trecut pe numele ei” înseamnă
să-l cumpere de la cine îl are. De la dvs. (beneficiarul testamentului) și, eventual, de la moștenitorii rezervatari (mătușa și fratele dvs.) - în funcție de cum va fi rezolvată problema reducțiunii liberalității excesive. (căci ziceți că această casă era singurul bun al bunicii și atunci testamentul încalcă rezerva).
Nu se poate „trece pe numele cuiva” decât printr-un act: vânzare, donație etc.
Or, privită dinspre dvs. problema sună cam așa: Să-i
vând/donez acum vrabia din mână în scopul de a rămâne mai târziu cu ... jumătate din cioara de pe gard? Este ușurel absurd.
Fie mama dvs. formulează această cerință/dorință din neștiință (crezând că ar avea vreun drept) fie ... îmi miroase a ipocrizie.
Cu fratele dvs. și cu mătușa vă puteți înțelege la notar cu privire la reducțiune. (ca să evitați un litigiu). Dar mama dvs. este străină de moștenirea bunicii.