In trecut, printr o decizie de îndrumare nr. 2/1971 a Plenului fostului Tribunal Suprem.a statuat, în vederea asigurării unei practici judiciare unitare, că “părintele este obligat să dea întreținere copilului devenit major, dacă se află în continuare de studii, până la terminarea acestora, fără a depăși vârsta de 25 ani. Pentru a beneficia de întreținere, copilul trebuie să dovedească stăruință în continuarea studiilor și obținerea unor rezultate corespunzătoare”.
In prezent aceste sintagme au disparut din reglemetarea legala, temeiul legal este dat de art 499 C civ.
Părinţii au obligaţia de a contribui la întreţinerea copilului lor devenit major, dacă se află în continuarea studiilor, până la terminarea acestora, însă nu mai târziu de împlinirea vârstei de 26 de ani.
Copilul major beneficiază de întreţinere din partea părinţilor dacă îşi continuă studiile, indiferent de forma de pregătire (teoretică sau practică) şi, de asemenea, indiferent dacă instituţia de învăţământ (liceală, universitară, etc.) este de stat sau particulară, însă numai până la împlinirea vârstei de 26 de ani.
În situaţia în care copilul major are venituri suficiente pentru întreţinerea sa, părinţii nu vor putea fi obligaţi la plata întreţinerii. Numai în cazul în care aceste venituri sunt insuficiente, părinţii vor fi obligaţi la întreţinere în completarea veniturilor obţinute de copilul major. Prin urmare, în măsura în care copilul major aflat în continuarea studiilor desfăşoară şi o activitate din care obţine venituri, are bursă ori bunuri obţinute cu orice alt titlu, instanţa de judecată ţine seama de această împrejurare când soluţionează cererea de obligare la întreţinere.
Obligaţia de întreţinere le revine ambilor părinţi, chiar dacă sunt separaţi în fapt sau divorţaţi.
Cuantumul întreţinerii datorate de părinte copilului major se stabileşte potrivit Codului civil, ţinându-se seama de nevoia solicitantului şi mijloacele materiale ale persoanei ce urmează a fi obligată, precum şi în funcţie de numărul copiilor îndreptăţiţi la întreţinere. Astfel, întreţinerea datorată de părinte se stabileşte până la o pătrime din venitul său lunar net pentru un copil, o treime pentru doi copii şi o jumătate pentru trei sau mai mulţi copii. Acest cuantum prevăzut de lege poate fi depăşit numai în cazul în care persoana obligată este de acord şi nu sunt afectate interesele legitime ale altor persoane îndreptăţite la întreţinere.