Falsuri și abuzuri în învățământ

O profesoară se confruntă cu abuzuri ale directorului școlii și ale Inspectoratului Școlar. Cel mai grav abuz este o decizie de pretransfer emisă în urmă cu 7 ani în favoarea unui alt profesor, decizie prin care este afectat postul profesoarei. Decizia respectivă conține două neadevăruri (mediul de pretransfer URBAN fals, în realitate fiind doar comune; post inexistent deoarece nu a fost constituit și vacantat conform art. 254 alin 5 din Legea educației - avem copii după procesele-verbale din CA). Mai mult, deși postul fictiv din decizie trebuia publicat ca rezervat în toți anii - beneficiarul fiind director la o altă școală și nevenind pe post - el nu a fost publicat conform legii. Și aici avem ca probe capturi de ecran de pe site-ul Inspectoratului și al Ministerului.

Profesoara a făcut petiții la Inspectorat, la Minister - toate fără rezultat, fiind evidentă încercarea de mușamalizare, în cauză fiind implicate peste 10 persoane vinovate. Au fost spuse neadevăruri și în răspunsurile Inspectoratului și ale Ministerului. Plus omisiuni și deturnări ale situației prezentate.

Profesoara a făcut plângere penală. Aceasta a fost clasată. A făcut plângere la clasare, respinsă și ea. În referatul de motivație se omit aproape toate probele noastre cu înscrisuri și este evidentă încercarea de mușamalizare/deculpabilizare din partea organelor de anchetă. Pur și simplu, procurorii nu spun nimic despre probele noastre care arată încălcarea legii: fals intelectual, nerespectarea prevederilor din Legea educației, abuz în serviciu etc.

Întrebare: cum poate fi obligată justiția să facă dreptate, probele fiind abundente și evidente? Ne așteptăm ca și la plângerea pe care o vom face către judecător împotriva ordonanței de clasare să avem parte de aceeași mușamalizare, deoarece este vorba de o mafie locală cu ramificații în politică și în poliție.