Da,
în nume propriu, în calitate de nepoți de fiu ai defunctului. Fac parte din clasa I de moștenitori, clasa descendenților defunctului, și vor moșteni alături de soția supraviețuitoare.
Antevorbitorii au sesizat corect că, în cazul renunțării
tuturor copiilor defunctului, moștenirea trece la „moștenitorii rămași”, la „ceilalți”...
Mai exact spus: partea renunţătorilor profită moştenitorilor pe care i-ar fi înlăturat de la moştenire.
Dar, ia mai priviți o dată! Cine sunt „ceilalți”?
Exact copiii lor,
nepoții de fiu ai defunctului.
Alungați din minte reprezentarea (aceea la care v-ați gândit atunci când ați pus semnul mirării după „trăiesc”
!) și veți putea vedea...
Da, este adevărat, renunțătorul nu poate fi reprezentat.
Dar aici, ce (cine) îi impiedică pe copiii lui A și B să vină la moștenire
în nume propriu? Nimic/nimeni. Cu condiția să fi existat la data morții bunicului lor. Împărțirea va fi pe capete, nu pe tulpină.
DUNIC a scris:
Va rog respectuos sa va aplecati atentia si asupra urmatoarei situatii teoretice, dar care naste unele controverse:
E o speță bună de picat o clasă de ... neatenți. Bunăoară, antevorbitorii au reușit să se contrazică pe ei înșiși de la începutul până la sfârșitul frazei.
Care ar fi controversele?