In cauza este vorba de imputatia platii prevazuta in codul civil, adica modalitatea de determinare a obligatiei sau obligatiilor care se sting prin plata efectuata de debitor, atunci cand aceasta este insuficienta pentru a stinge toate obligatiile scadente (avand ca obiect bunuri de aceeasi natura) pe care debitorul le are fata de creditorul respectiv.Imputatia platii poate fi facuta:- prin acordul partilor;- de catre oricare dintre parti (debitor sau creditor);- prin efectul legii.Regula este ca imputatia platii sa aiba loc in virtutea conventiei partilor, care va stabili detaliile de realizare concreta a ei. In lipsa unei astfel de conventii, prioritar poate decide debitorul asupra careia dintre obligatiile sale se imputa plata facuta. Debitorul trebuie sa respecte insa urmatoarele principii aplicabile in acest caz:a) plata trebuie sa fie suficienta pentru a stinge intreaga datorie asupra careia debitorul face imputatia, caci in caz contrar s-ar face o plata partiala, incalcandu-se principiul indivizibilitatii platii;b) daca debitorul are o obligatie exigibila (scadenta) si alta neexigibila (nescadenta) nu poate face imputatia asupra obligatiei nescadente, deoarece s-ar face o plata anticipata;c) cand creanta este producatoare de dobanzi si creditorul datoreaza si suma imprumutata si dobanzi, plata se imputa mai intai asupra dobanzilor, afara de cazul in care creditorul ar fi de acord ca ea sa se impute mai intai asupra capitalului.In ipoteza in care debitorul nu face el insusi imputatia platii, creditorul este indreptatit sa o faca. Acesta va preciza, prin chitanta liberatorie de obligatie pe care o remite debitorului, ce datorie considera ca s-a stins prin prestatia executata de el. Cu exceptia situatiei in care creditorul l-a surprins sau l-a indus in eroare, prin manoperele utilizate, pe debitor, acesta din urma este tinut de imputatia facuta de cel dintai, neputand-o contesta.Daca imputatia platii nu a fost facuta nici de catre creditor, si nici de catre debitor, aceasta se va indeplini in armonie cu principiile consacrate de art.1113 Cod Civil, dupa cum urmeaza:a) daca o datorie este scadenta si alta nescadenta, plata se imputa asupra celei scadente, chiar daca debitorul avea mai mare interes s-o stinga pe cealalta;b) in cazul in care toate datoriile sunt ajunse la scadenta, imputatia platii se va face asupra aceleia dintre ele care este mai oneroasa pentru debitor, adica una pe care el avea mai mare interes sa o stinga (spre exemplu, cea producatoare de dobanzi mai mari);c) daca toate datoriile sunt scadente si deopotriva de oneroase, imputatia se va face asupra celei mai vechi dintre ele;d) atunci cand toate datoriile sunt scadente, deopotriva de oneroase si au aceeasi vechime, plata se va imputa proportional asupra fiecareia dintre ele. In acest din urma caz, creditorul va primi numai o plata partiala, ceea ce constituie o exceptie de la principiul indivizibilitatii platii