Când beneficiarul este o persoană juridică română
Orice persoană juridică română care plăteşte dividende către o persoană juridică română are obligaţia să reţină, să declare şi să plătească impozitul pe dividende, către bugetul de stat.
Impozitul pe dividende se stabileşte prin aplicarea unei cote de impozit de 10% asupra dividendului brut plătit către o persoană juridică română.
Impozitul care trebuie reţinut se declară şi se plăteşte la bugetul de stat până la data de 25 a lunii următoare celei în care se plăteşte dividendul.
Atenţie! Prin excepţie, în cazul în care dividendele distribuite nu au fost plătite până la sfârşitul anului în care s-au aprobat situaţiile financiare anuale, impozitul pe dividende aferent se plăteşte până la 25 decembrie a anului respectiv.
Cota de impozit pe dividende de 10% se aplică şi asupra sumelor distribuite fondurilor deschise de investiţii.
Declararea impozitului se face prin completarea rândului 05 „Impozit pe dividende distribuite persoanelor juridice” din formularul 100 „Declaraţie privind obligaţiile de plată la bugetul de stat”.
Important! În cazul dividendelor plătite de o persoană juridică română unei alte persoane juridice române, dacă beneficiarul dividendelor deţine minimum 15%, respectiv 10% începând cu anul 2009 din titlurile de participare ale acesteia la data plăţii dividendelor, pe o perioadă de doi ani împliniţi până la data plăţii, nu se datorează impozit pe dividende.
Atenţie! Începând cu anul 2010, pentru dividendele distribuite care nu au fost plătite acţionarilor sau asociaţilor până la sfârşitul anului în care s-au aprobat situaţiile financiare anuale, impozitul pe dividende aferent se plăteşte până la 25 ianuarie inclusiv a anului următor.
2. Când beneficiarul este o persoană fizică română
Veniturile sub formă de dividende, inclusiv sumele primite ca urmare a deţinerii de titluri de participare la fondurile închise de investiţii, se impun cu o cotă de 16% din suma acestora. Obligaţia calculării şi reţinerii impozitului pe veniturile sub formă de dividende revine persoanelor juridice, odată cu plata dividendelor către acţionari sau asociaţi. Termenul de virare a impozitului este până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care se face plata.
Atenţie! În cazul dividendelor distribuite, dar care nu au fost plătite acţionarilor sau asociaţilor până la sfârşitul anului în care s-au aprobat situaţiile financiare anuale, impozitul pe dividende se plăteşte până la data de 25 decembrie a anului respectiv.
Declararea impozitului se face prin completarea rândului 14 „Impozit pe veniturile din dividende distribuite persoanelor fizice” din formularul 100 „Declaraţie privind obligaţiile de plată la bugetul de stat”
Plătitorul de venituri din dividende are obligaţia depunerii formularului 205 „Declaraţie informativă privind impozitul reţinut pe veniturile cu regim de reţinere la sursă, pe beneficiari de venit”, până la 30 iunie anul următor realizării venitului la organul fiscal competent.
Important! Începând cu anul 2010, pentru dividendele distribuite care nu au fost plătite acţionarilor sau asociaţilor până la sfârşitul anului în care s-au aprobat situaţiile financiare anuale, impozitul pe dividende aferent se plăteşte până la 25 ianuarie inclusiv a anului următor.
3. Când beneficiarul este un nerezident persoană fizică sau juridică
Pentru veniturile obţinute sub formă de dividende de persoane fizice şi juridice nerezidente din România cota de impunere este de 16%.
Impozitul datorat de nerezidenţi pentru veniturile impozabile obţinute din România se calculează, se reţine şi se varsă la bugetul de stat de către plătitorii de venituri.
Impozitul se calculează, respectiv se reţine în momentul plăţii venitului şi se virează la bugetul de stat până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care s-a plătit venitul. Impozitul se calculează, se reţine şi se varsă, în lei, la bugetul de stat, la cursul de schimb al pieţei valutare, comunicat de Banca Naţională a României, valabil în ziua reţinerii impozitului pentru nerezidenţi. În cazul dividendelor distribuite, dar care nu au fost plătite acţionarilor sau asociaţilor până la sfârşitul anului în care s-au aprobat situaţiile financiare anuale, impozitul pe dividende se declară şi se plăteşte până la data de 25 decembrie a anului respectiv.
După data aderării României la Uniunea Europeană, dividendele plătite de o întreprindere, care este persoană juridică română, unei persoane juridice rezidente într-un alt stat membru sau unui sediu permanent al unei întreprinderi dintr-un stat membru, situat într-un alt stat membru, sunt scutite de impozit, dacă beneficiarul dividendelor deţine minimum 15% din titlurile de participare la întreprinderea persoană juridică română, pe o perioadă neîntreruptă de cel puţin 2 ani, care se încheie la data plăţii dividendului. Condiţia de deţinere minimă este de 10% începând cu anul 2009. Condiţiile în care se aplică aceste prevederi, referitoare la tipurile de întreprinderi din statele membre către care se fac plăţile de dividende şi definiţia termenului stat membru, sunt prevăzute la art. 20 indice 1 din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal.
Conform Ordonanţei de Urgenţă nr. 91 din 24 iunie 2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, pct. 6, începând cu 1 ianuarie 2009, cota de impunere este de10% pentru dividendele plătite de o întreprindere, care este persoană juridică română, unei persoane juridice rezidente într-un alt stat membru al UE sau în unul din statele Asociaţiei Europene a Liberului Schimb (AELS), respectiv Islanda, Principatul Liechtenstein, Regatul Norvegiei, ori unui sediu permanent al unei întreprinderi dintr-un stat membru al UE sau dintr-un stat al AELS, respectiv Islanda, Principatul Liechtenstein, Regatul Norvegiei, situat într-un alt stat membru al UE ori al AELS.
Atenţie! Dacă un contribuabil este rezident al unei ţări cu care România a încheiat o convenţie pentru evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit şi capital, cota de impozit care se aplică venitului impozabil obţinut de către acel contribuabil din România nu poate depăşi cota de impozit prevăzută în convenţie. În situaţia în care cotele de impozitare din legislaţia internă sunt mai favorabile decât cele din convenţiile de evitare a dublei impuneri se aplică cotele de impozitare mai favorabile.
Plătitorii de venituri care au obligaţia să reţină la sursă impozitul pentru veniturile obţinute de contribuabili din România trebuie să depună o declaraţie la autoritatea fiscală competentă până la data de 28, respectiv 29 februarie inclusiv a anului următor celui pentru care s-a plătit impozitul, respectiv „Declaraţia informativă privind impozitul reţinut şi plătit pentru veniturile cu regim de reţinere la sursă/venituri scutite, pe beneficiari de venit nerezidenţi”, prevăzută la art. 119, alin. (1) din Legea nr. 571/2003 şi pct. 15 indice 1 din Hotărârea Guvernului nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 la administraţia financiară unde este înregistrat plătitorul de venit. De asemenea, plătitorul de venit va declara în formularul 100 „Declaraţie privind obligaţiile de plată la bugetul de stat”, la rândul 23 „Impozit pe veniturile obţinute din România de nerezidenţi persoane fizice” şi la rândul 24 „Impozit pe veniturile obţinute din România de nerezidenţi persoane juridice”, impozitul reţinut.
De reţinut!
Începând cu anul 2010, termenul de plată a impozitului pe dividendele distribuite care nu au fost plătite până la sfârşitul anului în care s-au aprobat situaţiile financiare anuale, va fi 25 ianuarie a anului următor.
Dividendele plătite către fonduri de pensii, astfel cum sunt ele definite în legislaţia statului membru al UE, sau în unul dintre statele AELS, sunt scutite de impozit.
Termenul de depunere a declaraţiei privind impozitele reţinute în regim de stopaj la sursă de către plătitorii respectivelor venituri va fi data de 30 iunie a anului fiscal actual pentru anul anterior.
Daca un contribuabil este rezident al unei ţari din UE, cota de impozit care se aplică venitului impozabil obţinut de acel contribuabil din România este cota mai favorabilă prevăzută în legislaţia internă, legislaţia UE sau în convenţiile de evitare a dublei impuneri. În scopul aplicării prevederilor mai favorabile ale legislaţiei europene, nerezidenţii trebuie să prezinte plătitorului de venit, pe lângă certificatul de rezidenţă fiscală şi o declaraţie pe propria răspundere care să ateste îndeplinirea anumitor condiţii.
sursa ANAF
avocatnet.ro explicăm legislația
cristintoncea