Buna seara, am 2 intrebari pe teme oarecum adiacente:
1. Am citit ca pensia alimentara pentru un minor se poate stabili in instanta pana la echivalentul a 25% din salariul net al parintelui care nu are minorul in grija - intrebarea mea e daca nevoile minorului se iau in calcul catusi de putin pentru acel % sau doar e aritmetica pura?
2. In cazul in care minorul petrece weekendul la tata dar vrea tot timpul sa se intoarca la mama la finalul primei zile (din diverse motive dar nu pentru ca nu s-ar simti bine), ce optiuni sunt daca tatal si-ar dori sa petreaca intregul weekend, precum stabilit intre cel doi parinti (si prin conventie notariala care ii acorda un % echitabil in ceea ce priveste weekendurile/vacantele) dar mama copilului insista tot timpul sa fie adus copilul acasa daca nu vrea sa ramana peste noapte?
1. Pensia de intretinere se stabileste in procentul determinat prin lege raportat la 2 notiuni: venitul parintelui si nevoile copilului.
Ambele aspecte conteaza in aceasta cuantificare.
Daca parintele realizeaza un venit minim pe economie, cel mai probabil procentul va fi strict matematic asa cum ati intrebat dvs. Insa daca - de exemplu - parintele are un venit substantantial evident pensia nu va fi stabilita la procentul maxim prevazut de lege daca nevoile minorului nu ating acest prag.
Si mai este un aspect: tot prin lege ambii parinti sunt obligati in solidar sa creasca si sa ingrijeasca minorul, ceea ce inseamna ca in aceasta ecuatie va fi avut in vedere si aportul celuilalt parinte, aport care nu trebuie sa fie egal insa trebuie cuamtificat - macar teoretic - in acoperirea nevoilor minorului.
Prin urmare un parinte cu un venit de sa zicem 15.000 lei nu va plati o pensie de 5.000 lei pt 2 minori daca nevoile lunare ale acestora nu se ridica la aceasta suma.
2. [n ceea ce priveste scurtarea programului ca urmare a vointei minorului, trebuie avut in vedere pe de o parte motivele copilului, influentele asupra lui, comunicarea dintre dvs ca parinti.
Cu siguranta copilul n ar trebui fortat sa ramana in contra vointei lui, insa cu tact, cu intelegere, cu empatie, cu timp alocat si petrecut impreuna in activitati care sa il intereseze pe copil, cred ca nu va mai aparea dorinta de a pleca.
Depinde de foarte multe aspecte, inclusiv ritmicitatea vizitelor, cat de mult va implicati si va simte alaturi, cat de mult ii respectati programul si limitele cu care e obisnuit si cu care se simte in siguranta.
Pensia alimentara o stabileste judecatorul, este obligatorie si se GOSPODARESTE de catre mama. Dar dumneavoastra trebuie sa aveti si un comportament exemplar fata de mama copilului care tot mama ramane. Scopul este ca acesta sa simta cat mai putin ca parintii sunt divortati. In general trebuie sa nu aveti ce va reprosa in comportamentul fata de mama si copil. E bine sa aveti in vedere si sa va consolati cu faptul ca: 1. Fie tatal cat de bun, tot mai buna-i mama. 2. Daca nu e mama e bun si tata. Nu uitati niciodata ca e copilul dumneavoastra care va va mosteni prin puterea legii. Succes!