In legatura cu un contract de munca la o firma privata. S-a inmanat o foaie cu o declaratie privind obligativitatea de a ramane angajat al firmei pe o perioada de 2 ani dupa cele 90 de zile a perioadei de proba.Daca se intrerupe contractul din diferite motive, inclusiv demisia se va achita cu titlu de despagubire o suma echivalenta cu ultimul salariu lunar multiplicat cu nr de luni ramase pana se fac cei 2 ani. Din ce am gasit pe net:
Conform art. 41 alin. (1) din Constitutia Romaniei, Dreptul la munca nu poate fi ingradit. Alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupatiei, precum si a locului de munca este libera.
Articolul 3 din Codul muncii dand expresie acestui principiu in cadrul raporturilor de munca, prevede:
Art. 3. - (1) Libertatea muncii este garantata prin Constitutie. Dreptul la munca nu poate fi ingradit.
(2) Orice persoana este libera in alegerea locului de munca si a profesiei, meseriei sau activitatii pe care urmeaza sa o presteze.
(3) Nimeni nu poate fi obligat sa munceasca sau sa nu munceasca intr-un anumit loc de munca ori intr-o anumita profesie, oricare ar fi acestea.
(4) Orice contract de munca incheiat cu nerespectarea dispozitiilor alin. (1)-(3) este nul de drept.
Practic acel act cu obligativitatea de a ramane pe 2 ani este nul? Pot face cei de la firma privata ceva contra angajatului daca nu este legala aceasta declaratie ?
Doctrina a opinat ca, "Încalcă libertatea muncii, fiind prin urmare lovită de nulitate, clauza din contractul individual de muncă prin care se interzice salariatului să părăsească unitatea o anumită perioadă de timp, fără a exista premisa pregătirii profesionale a salariatului la cererea şi pe cheltuiala angajatorului, în condiţiile art. 195 alin. (1) din Codul muncii - in prezent art.198 alin.1 C.mun. - . (Ion Traian Ştefănescu, Şerban Beligrădeanu, Prezentare de ansamblu şi observaţii critice asupra noului Cod al muncii, în Dreptul nr. 4/2003, p. 64)".