Prin cererea înregistrata la Tribunal, reclamanta X a chemat ...

Prin cererea înregistrata la Tribunal, reclamanta X a chemat în judecată pe pârâta Y, solicitand anularea contractului de consultanță și proiectare nr. .... încheiat între ele, întrucât reprezentantul legal al reclamantei s-a aflat în eroare la data încheierii contractului.
Prin sentinta civilă, Tribunalul a respins acțiunea ca nefondată și a obligat reclamanta să plătească pârâtei suma de 4300 lei, reprezentand cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, prima instanta a reținut că reclamanta, prin administratorul statutar, a încheiat cu pârâta, prin administrator statutar, contractul de consultanță și proiectare, avand ca obiect acordarea de catre parata de consultanta, Know-how, intocmire documentatie si depunere proiect pentru obtinerea de fonduri nerambursabile.
Pretul serviciilor a fost stabilit la 100.000 Euro sau 420.000 RON (fara TVA), valoarea proiectului fiind de 2.000.000 Euro, iar la data de 27.04.2018 reclamanta a achitat avansul, in suma de 20.000 EURO, conform facturii fiscale emise de parata.
A mai retinut prima instanta ca urmare selectarii proiectului depus de catre parata aceasta a emis factura fiscala din 29.09.2018 pentru suma de 211.534,08 lei (echivalentul a 40.000 Euro) reprezentand a doua transa din pret, factura semnata si stampilata de reprezentantul reclamantei, dar neinregistrata in contabilitatea acesteia. S-a retinut ca motivul invocat de reclamanta in refuzarea platii il reprezinta faptul ca partile s-au inteles ca suma de 40.000 lei, reprezentand a doua transa din pret, sa fie compensata cu obligatiile rezultate din 2 contracte de arendare incheiate intre o alta firma.
Tribunalul a retinut ca intrucat contractul de proiectare este un contract consensual, forma scrisa nefiind obligatorie pentru validitatea sa, ci doar pentru proba si avand in vedere ca reclamantul prin actiune recunoaste faptul ca a fost de acord cu incheierea acestui contract de proiectare, ba chiar a si executat o parte din obligatia de plata a pretului, acordul de vointa al partilor a existat si, in lipsa unor probe care sa dovedeasca contrariul, acest acord este cel exprimat in contractul semnat de catre partile contractante.
Totodata, prima instanta a retinut ca motivele invocate de reclamanta nu constituie motive de nulitate absoluta a contractului, neincadrandu-se in cauzele de nulitate absoluta prevazute de lege. Astfel, tribunalul a retinut ca semnarea contractului, prin reprezentant legal P.A., in lipsa unui interpret, nu poate constitui motiv de nulitate absoluta a contractului. In masura in care acesta pretinde ca nu cunoaste limba romana, avea obligatia de a-si asigura interpret sau sa nu semneze contractul fara sa-i cunoasca continutul.
Instanta a inlaturat si apararea conform careia reprezentantul reclamantei a fost indus in eroare la data semnarii contractului de catre reprezentantii paratei, crezand ca semneaza o comanda, motivat de faptul ca din continutul ultimei file a contractului rezulta in mod cert ca nu este vorba de o comanda, ci de un contract, intrucat comanda nu presupune doua semnaturi, spre deosebire de contract .
Totodata, prima instanta a apreciat ca orice om cu un minim de diligenta nu ar fi semnat decat un act al carui continut il cunoaste si tinand cont de faptul ca acesta isi desfasura afacerile de cativa ani in Romania, este lesne de inteles ca nu ar fi semnat un act al carui continut nu il cunostea. In ceea ce priveste nulitatea relativa a contractului, tribunalul a retinut ca reclamanta nu a facut dovada producerii unui prejudiciu si nici a faptului ca eroarea, ca viciu de consimtamant, a purtat asupra unui element determinat al contractului : obiect sau pret.
Astfel, in ceea ce priveste obiectul contractului, chiar reclamanta recunoaste, in actiune, ca acesta este cel trecut in contract, iar in ceea ce priveste pretul se invoca o intelegere privind plata sumei de 40.000 Euro, reprezentand a doua transa din pret, prin compensare, insa chiar reprezentantul reclamantei este cel care semneaza si stampileaza a doua factura pentru aceasta suma, fapt ce contrazice sustinerile sale din actiune .
Astfel, se apreciaza ca in lipsa altor probe care sa dovedeasca o alta intelegere intre parti cu privire la plata pretului sustinerile reclamantei nu sunt dovedite, cu atat mai mult cu cat compensarea poate interveni in cazul unor obligatii reciproce intre acelasi creditor si acelasi debitor . Or, in cazul de fata, reclamanta invoca o compensare cu obligatiile rezultand dintr-un contract de arendare incheiat intre alte persoane juridice.
Impotriva acestei hotarari a declarat apel reclamanta criticand-o ca fiind nelegala si netemeinica. Prin decizia civila, Curtea de Apel a respins ca nefondat apelul si a obligat reclamanta la plata catre parata a sumei de 500 lei, cheltuieli de judecata, retinandu-se ca fiind temeinica si legala solutia primei instante pentru toate argumentele prezentate pe larg mai sus.
Impotriva acestei decizii a formulat recurs reclamanta invocand motivele de nelegalitate.
Recurenta a reiterat situatia de fapt si istoricul litigiului si a invederat ca decizia recurata este nelegala deoarece a analizat in mod partizan probele administrate in fata primei instante si a mentinut solutia acesteia. Totodata, recurenta a invederat ca se impune reanalizarea aspectelor referitoare la existenta dolului si a erorii viciu de consimtamant la incheierea contractului in litigiu, solicitand admiterea recursului si casarea celor doua hotarari, cu consecinta admiterii actiunii sale introductive.
În sedinta publica, reclamanta a invocat motivului de ordine publica vizand necompetenta instantelor judecatoresti, arătând că partile in proces au incheiat o conventie arbitrala, pe care o invoca și o depune in fata instantei judecatoresti.

Care este soluția voatră. Cum argumentați asta...?

Mă puteți ajuta cu un raspuns, vă rog!!!!!!!!!!