Salut tuturor,
Sunt interesat de pdv aplicat al unor practicieni sau chiar jurisprudenta, in ceea ce priveste posibilitatea/utilitatea solutionarii unei cai de atac indreptata impotriva unei solutii de respingere a unei cereri de suspendare a executarii unui act administrativ, intemeiata pe art. 14 alin. 1 din lege, potrivit caruia: "in cazuri bine justificate ... pana la pronuntarea instantei de fond", raportat la ipoteza in care, instanta de fond, investita cu solutionarea cererii de anulare a actului administrativ respectiv, si chiar cu suspendarea executarii acestuia (de aceasta data, intemeiata pe disp. art. 15 din lege) s-a pronuntat deja.
Demersul este motivat de faptul ca, din pacate, desi am formulat recurs pt prima cerere de suspendare, sperand ca primul termen de judecata fixat de instanta de recurs va fi unul apropiat, sunt pus in situatia ca acest termen sa fie foarte indepartat, cu mult chiar dupa pronuntarea instantei de fond in dosarul privind anularea actului respectiv.
Intr-o opinie ce a format obiectul unei sesizari a Curtii Constitutionale, finalizata prin emiterea Deciziei nr. 673/10.10.2006, autorul acesteia remarca si sustine, pe buna dreptate, ca exista o discriminare negativa intre solicitantul suspendarii executarii actului, formulata in temeiul art. 14, fata de reclamantul aflat in procedura reglementata de art. 15, deoarece, in cazul admiterii, ambele se finalizeaza cu hotarari executorii de drept, insa, in primul caz, conditionat, pana la solutionarea in fond a litigiului, masura insuficienta si inoportuna, deoarece nu se pot exercita caile de atac care sa conduca la solutionarea definitiva si irevocabila a fondului cauzei.
Curtea Constitutionala a apreciat ca acesta nu a formulat, in concret, critici de neconstitutionalitate, ci doar aspecte ce tin de interpretarea si aplicarea legilor, asupra carora a evitat sa se pronunte, aratand ca numai judecatorul poate aprecia daca dispoz. art. 15 - suspendarea pana la solutionarea definitiva si irevocabila a cauzei (dosarul privind anularea) ar trebui sa se aplice si in cazul procedurii suspendarii prin actiune separata, reglementata de art. 14 din lege.
In concret, as vrea sa cunosc pdv aplicat al unor practicieni ai dreptului sau chiar al unor instante judecatoresti (de recurs) daca, in cazul respingerii cererii intemeiata pe art. 14 si pronuntarii instantei de fond asupra cererii privind anularea actului si suspendarea executarii aceluiasi act, bazata insa pe art. 15 din lege, calea de atac indreptata impotriva solutiei din primul dosar (bazat pe art. 14) este una inadmisibila sau chiar a ramas fara obiect pentru ca, in cazul unei eventuale solutionari favorabile a recursului, cu casarea hotararii si rejudecarea fondului, masura dispusa - suspendarea - nu putea avea decat o durata limitata in timp - pana la pronuntarea instantei de fond (incident care deja s-a produs).
Multumesc anticipat pentru opiniile voastre.