Bună tuturor. Mă aflu într-o situație nu prea fericită. ...

Ganditi-va daca il mai iubiți sau nu. Daca vreti sa.mai incercati, mergeti la terapie de cuplu, macar și pt ca să va dati seama daca e cazul sa mai continuati sau nu.
Dacă simțiți acum ca nu mai aveti motive sa luptați pt aceasta căsnicie divortati. Stati de vb si ci sotul și vedeți care e poziția lui. Daca zice ca nu are nevoie de terapie ,ca problemele sunt la dvs, cauza e pierduta și nu are rost sa insistati.
Viata e scurta, avem dreptul ca atat cat e, sa o trăim fericiți sau măcar liniștiți.

Trăiți niște stări periculoase care pot conduce la depresie și ulterior la gesturi necugetate.
Contactați un avocat și discutați în detaliu procedura desfacerii căsătoriei.
Cred ca o sa fiti mai linistita când nu o sa mai aveti așteptări din partea soțului, referitoare la relația cu dvs, acestea rezumandu-se dupa divort strict la relația lui cu copilul.

Stimata @LauraT , oare nu la dvs. e problema ( a NU se citi vina ) ? Spuneti ca , in 5 ani de relatie , i-ati tot gasit scuze pentru ca nu se comporta asa cum dvs. considerati ca ar trebui sa se comporte . Deci , el e constant , dvs. incercati sa-l “ inghesuiti “ intr-un “ pat al lui Procust “ , vreti un sot care sa fie ceea ce nu e ... Poate are o fire mai rece , mai rezervata , mai introvertita ... Asta nu inseamna neaparat ca nu va iubeste , ci ca e mai retinut in manifestari . Vapaia din perioada “ facutului de curte “ NU dureaza de-a lungul intregii vieti , nu asa functionam noi , oamenii , ea se transforma in iubire mai asezata , dar - poate - mult mai profunda , cea care dureaza o viata ... Ganditi-va la un foc de lemne , daca arde accelerat , in scurt timp lemnele se consuma complet si se stinge , nu mai ramane decat cenusa . Daca , dupa ce se aprinde arde mai potolit , jarul dureaza indelung . Casnicia nu consta numai in pasiune , chiar daca e bine sa fie si ea prezenta , ci in multitudinea de gesturi - mai mari , mai marunte - din viata de zi cu zi , dar care iti dau placerea si dragul de a fi cu partenerul/partenera . Si , pe langa asta , de prietenia dintre dvs. , doi ... Presupun ca sunteti in concediu de crestere a copilului , deja de o buna bucata de vreme , sa stiti ca statul acasa si “ ingustarea “ relatiilor mamei cu restul lumii , schimbarea in mare masura a vietii cotidiene , a preocuparilor , nu e o perioada prea fasta pentru femei , din acest punct de vedere ... Daca ati inceput sa va simtiti nemultumita , sa va puneti intrebari , sa simtiti frustrari , e clar ca ceva scartaie , si nu e neaparat vina cuiva . Poate doar “ v-a trecut “ de el , e si asta o posibilitate , si aveti acest drept , pur-si-simplu sa nu va mai regasiti in casnicie ... mai ales ca ziceti “ la cat de mult incerc sa ofer si sa il iubesc “ ... Ia nu mai incercati , nu va mai straduiti , toate astea ar trebui sa vina “ de la sine “ , fara sa contabilizati cat pune unul si cat celalalt in aceasta relatie . Si , daca simtiti ca , fara aceasta stradanie , fara efort nu merge , probabil ca e timpul sa o intrerupeti ... Astea ar fi - in opinia mea - ce ar trebui sa clarificati - cu ajutor profesionist sau fara , cu o prietena in a carei judecata aveti incredere , sau chiar de una-singura daca puteti - si sa luati cea mai buna decizie ... Fiti inteleapta ...