Bună ziua! Se pote dezmoșteni copilul fie înfiat fie copilul ...

Bună seara! Mulțumesc pentru răspuns! Diminuarea cotei se face în instanță sau la notariat? Eu cu soțul stabilim cât lăsăm și ce lăsăm, sau organele competente? Eu și soțul meu putem face asta fiind amândoi în viață? Ca restul să ne rămână strict nouă să fim numai noi stăpâni pentru a face ce consideram noi de cuviință.Multumesc!


Liliana Gradinaru a scris:

Deăpinde de tipul de infiere pentru primul raspuns. Pentru copilul legal, fie natural, fie infiat cu efecte depline, dezmostenirea este ilegala, deci poate fi desfiintata. Se poate insa micsora cota.

Mulțumesc pentru răspuns! Asta știam și noi. Dar vroiam să știm dacă pe cale legală se poate face asta. Este foarte proastă legea. Ar trebui să fie o lege în care părintele să poată face și acest lucru. Dacă ai un copil cu boli psihice sau un copil care se droghează și ești depășit de situație, nu mai poți conviețui cu copilul de genere,ar trebui ca să fie o lege la care poți recurge pentru dezmostenirea copilului. Nimeni nu o să te ia pentru a te îngriji la bătrânețe dacă ai lângă tine un copil bolnav psihic sau un drogat.

Dapix a scris:

Legea nu permite dezmoștenirea, dar puteți să nu-i lăsați nimic moștenire.
Nimeni nu-i obligat să lase ceva moștenire în urma sa, dacă are motive care îl motivează să procedeze așa.

Dezmoșteniți DOAR dacă procedați în felul următor:
Vindeți tot ce aveți, și fie vă mutați în chirie, fie vă stabiliți la un azil care are condiții decente.
Cât trăiți cheltuiți toți banii, să nu rămână nimic bani în cont la bancă, și uite așa ați dezmoștenit moștenitorii.

Intuiesc că n-o să vă convină acest mod, dar altă posibilitate n-o permite legea.

Va adresati unui notar. Totusi, va recomand sa discutati inainte cu un avocat si sa nu faceti un testament in care pur si simplu micsorati cotele, ca va treziti cu cuiul lui Pepelea in fiecare sertar din casa.

Legea romana are in vedere raspunderile reciproce intre membrii familiei. Daca un parinte nu a fost capabil sa isi creasca bine copilul, nu este culpa copilului si acesta nu trebuie pedepsit prin dezmostenire. Cam asta e ideea de baza si se adreseaza unor situatii cat mai generice. Pentru situatii particulare, partile pot incheia acte juridice. Un copil cu boli psihice nu se arunca de catre parinti, zice legea, ci se trateaza ca orice alt copil, adica ii asiguram un loc unde sa stea.
Un copil cu discernamant e putin diferit, insa tot nu se arunca pentru ca nu ne-a placut cum a iesit, ci se asigura o disponibilitate emotionala de a ajuta, cu rezerva sigurantei proprii. Asta nu inseamna ca trebuie sa convietuiesti cu copilul.

In mare explicat scopul legii... poate ar fi de ajutor sa priviti lucrurile si din alta perspectiva.

Bună ziua! Cu siguranță un copil cu tulburări psihice care pot duce la crimă ,trebuie instituționalizat, nu lasat pe drumuri. În cazul că este instituționalizat, atunci el mai are cotă de luat din bunurile mobile și imobile de la părinți? Automat moștenirea de la părinți nu poate uza el de ea, merge la spitalul respectiv unde este instituționalizat? Mulțumesc!

Vorbiti cu cineva, caci scenariile pe care le faceti incalca sdrepturi elementare ale omului. Un fiu sau o fiica are drept de mostenire doar pentru ca s-a nascut din acei parinti. Nu este relevant ca e slaba, are o dizabilitate sau o boala. E copilul dv., va mosteneste. Nu inteleg de unde faceti aceste diferentieri intre copii. Nu se dau mosteniri doar copiilor de 10 sau doar celor indrazneti si nici nu se diferentiaza dupa vreun alt criteriu.
Vorbiti, va rog, cu un avocat. Modul in care intelegeti si redactati actele ii poate aduce sotului supravietuitor liniste sau mai multe batai de cap. Sigur, si modul in care copilul e ingrijit conteaza, de cine etc.