Am formulat o cerere de incuviintare a adoptiei nepotului meu care are 30 de ani ( este unicul copil al fiicei mele, care este si ea unicul meu copil ). Precizez ca sunt vaduv, sotia mea a decedat in 2016, ca fiica si nepotul meu au locuit mereu cu mine, ca tatal nepotului meu fiind cetatean strain a plecat din tara, in 1996, cand nepotul meu avea varsta de doi ani si jumatate,; fiica mea a divortat de tatal nepotului in 1998, ( in lipsa acestuia, care, de atunci, nu a mai venit in Romania. ) si nu se opune in vreun fel adoptiei.
Instanta solicita să formulez precizări prin care să indic următoarele, citez: “cum vede situaţia juridică pe care ar urma să o aibă pârâtul, ce ar avea ca tată pe bunicul său, rămânând totodată copilul mamei, căreia i-ar fi în acelaşi timp frate, după bunic”.
pe copil ar trebui sa il intrebati cum vede asta
e cel putin ciudata cerere dvs, nu vad motiv pt care ati adoptamajorul ca in final sa ii fiti tata, nu bunic cum e normal si mama sa o aiba pe fiica dvs.
ati motivat in vreun fel cererea ?
daca ati crescut copilul din vremea minoritatii sale, facea sens sa adoptati impreuna cu sotia, dar acuma... nu cred ca veti reusi
cred ca si legea va interzice
c) copilul adoptat are un singur părinte, necăsătorit, iar acesta se află într-o relaţie stabilă şi convieţuieşte cu o
persoană de sex opus, necăsătorită, care nu este rudă cu acesta până la gradul al patrulea, şi declară prin act
autentic notarial că noul adoptator a participat direct şi nemijlocit la creşterea şi îngrijirea copilului pentru o
perioadă neîntreruptă de cel puţin 5 ani.
Dacă este vorba de nume, nepotul poate lua numele bunicului, argumentând înstrainarea sufletească față de tată și recunoștinta față de bunicul care a fost parte la creșterea lui, alături de mamă. Cunosc un caz rezolvat favorabil.