Da, legea 469/2002 a fost abrogata. Dar asta nu schimba cu nimic ceea ce am spus mai sus. De altfel, nici aceasta lege nu prevedea obligativitatea introducerii in contract a penalizarilor (am si subliniat acest lucru). Intrebarea dvs. din cate am inteles se referea la caracterul impozabil al veniturilor provenite din penalizari, indiferent daca acestea au fost sau nu incasate (primite). De aceea am presupus ca aceste penalizari au fost prevazute in contract.
Andreea Lisievici a scris:
Totusi m-ar interesa o interpretare a unui specialist in domeniu cu privire la obligatia introducerii in calculul profitului impozabil a penalitatilor neprimite.
Multumesc.
OMFP 3055/2009
36 - (1)...efectele tranzacţiilor şi ale altor evenimente sunt recunoscute atunci când tranzacţiile şi evenimentele se produc (
şi nu pe măsură ce numerarul sau echivalentul său este încasat sau plătit) şi sunt înregistrate în contabilitate şi raportate în situaţiile financiare ale perioadelor aferente.
Un contract, prevede x% pe zi de intarziere, daca creditul (comercial, financiar) nu se achita pana la data de... In momentul in care creditul a ajuns la scadenta si nu a fost achitat, se produce evenimentul (intarzierea). Efectul intarzierii si anume penalizarile se vor inregistra in contabilitate, chiar daca nu s-au incasat.
Da, x% pe zi este o suma determinabila. La expirarea scadentei ea se va determina prin aplicarea procentului de penalizare asupra sumei restante. Astfel va deveni o suma certa. Documentul in care apare procentul de penalizare, care serveste la calcularea penalizarii ca suma certa, este contractul incheiat intre parti. Astfel, acesta devine document justificativ, deoarece prin acest contract se poate justifica de ce la calcularea penalizarii s-a utilizat procentul x si nu s-a utilizat y sau z.
Penalizarea este o suma certa, lichida si exigibila, pentru ca:
- este o obligatie de plata a unor sume de bani;
- rezulta dintr-un inscris (contractul incheiat intre parti);
- inscrisul atesta drepturi si obligatii privind executarea anumitor servicii, lucrari sau orice alte prestatii.
Codul de Procedura Civila prevede:
Art. 379. -
(3) Creanţa
certă este aceea a cărei existenţă
rezultă din însuşi actul de creanţă sau şi din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul.
(4) Creanţa este
lichidă atunci când câtimea ei este determinată prin însuşi actul de creanţă sau
când este determinabilă cu ajutorul actului de creanţă sau şi a altor acte neautentice, fie emanând de la debitor, fie recunoscute de dânsul, fie opozabile lui în baza unei dispoziţii legale sau a stipulaţiilor conţinute în actul de creanţă, chiar dacă prin această determinare ar fi nevoie de o osebită socoteală.