nu se intampla nimic altceva decat ca scapa de o bruta, de problemele ce le are in casnicie si isi ofera singura posibilitatea de a isi reface viata.. dupa divort, evident!
copii ii vor ramane sigur ei sotul fiind obligat la plata pensiei alimentare..
Sora dvs.,poate parasi domiciliul conjugal,in prezenta unor martori, pentru a dovedi ca nu a luat niciun bun(in eventualitatea judecarii unei actiuni ulterioare de partaj)si apoi sa formuleze actiune de divort impotriva sotului,dovedind cu martori,modul in care a parasit somiciliul si ce a determinat-o sa procedeze astfel.
Sev a solutiona in cadrul acestei actiuni capatul de cerere privind incradintarea minorilor sau inainte si printr-o ordonanta presedintiala
Solutionarea captului de cerere sau/si a cererii de ordonanta presedintiale depinde de concludenta probatoriilor administrate(acte,interogatoriu pe incredintare,martori,anchete sociale la domiciliile partilor).
Indiferent de parasirea domiciliului,care poate fi justificata prin probatorii,sora dvs.poate in functie de probatorii poate beneficia de incredintarea minorilor(cle putin pentru cel de un an,varsta fiind foarte frageda,nu cred ca s-ar pune problema incredintarii catre sot)
Sfatul meu este sa plece urgent impreuna cu copii.Nimeni si pentru nimic in lume nu este dator sa suporte o viata de chin, mai ales ca la mijloc sunt doi copii.Sora dvs. nu va fi acuzata de nimic.Introduce actiune de divort, solicita incredintarea minorilor spre crestere si educare, face dovada ca poate sa le asigure acestora conditii optime de crestere si educare si va obtine incredintarea lor.De asemenea sa solicite obligarea paratului la plata pensiei de intretinere de la data introducerii actiunii si pana la mjoratul copiilor, in functie de venitul acestuia 33% din venitul realizat si reluarea numelui avut anterior casatoriei.Daca are posibilitati financiare ar fi bine sa-si angajeze avocat.
Nu stiu daca este momentul potrivit pentru sora dvs. sa plece, impreuna cu cei doi copii minori, unul dintre acestia avand varsta de 1 an.
Cred ca inainte sa faca acest pas, dupa 10 ani de casnicie, ambii soti ar trebui sa apeleze la serviciile unui psiholog care sa-i ajute sa descopere motivul neintelegerilor si sa-i invete cum sa depaseasca aceasta criza.Este greu, avand in vedere ca sora dvs. are un bebe de 1 an si timpul liber al acesteia este "limitat"...
Sau sora dvs. ar putea solicita consiliere din partea Asociatiilor pentru protectia victimelor violentei (psihica-in speta) in familie si am inteles ca unul dintre copii chiar este traumatizat.
Aceste actiuni, premergatoare divortului, vor influenta in mod favorabil, in cazul unui divort, incredintarea minorilor spre crestere si educare mamei.Vor exista "dovezi" de necontestat in fata instantei, cu privire la comportamentul violent al tatalui minorilor/sotului iar pentru o perioada de timp, sora dvs. ar putea fi si gazduita impreuna cu minorii intr-unul din aceste centre.Important este ca sora dvs. sa fie informata/consiliata corespunzator, astfel incat minorii sa nu aiba de suferit si implicit, sora dvs.
Nu cred ca divortul ar fi o solutie buna, nici pentru parinti, nici pentru copii dar decat patru persoane nefericite pe acelasi drum, mai bine fiecare fericit "pe drumul sau" iar drumurile parintilor, pot fi diferite...
Si dvs. va puteti ajuta sora, luand legatura cu autoritatile anterior mentionate, obtinand informatiile necesare si eventual "intermediind" legatura...:)
Bafta!