Fals in declaratii protejat de o instanta judecatoreasca

Un litigiu din 2000 intre debitor si creditor.

Din start, un inscris semnat de persoana juridica a fost atribuita persoanei fizice (fiind simultan una si aceeasi persoana, confuzia a parut lesne de realizat desi pentru legalitatea oricarui fel de contract sunt niste conditii legale necesare a fi indeplinite).

In 2002, inscrisul a devenit sentinta de executare pentru persoana fizica.
In noiembrie 2005 a solicitat isimultan ncuviintari de exec. silita la toate judec. de sector.
din care 5 judecatorii au admis cererile, numai una una a respins cererea, fiecare judecatorie emitand incheieri irevocabile in acest sens. Toate dezbaterile s-au desfasurat fara citarea partilor si fara a i se aduce la cunostinta debitorului.

Deci in nov. 2005, cu ocazia solicitari ide incuviintare executare silita, s-a descoperit prescrierea si cererea nu a fost admisa pe acest motiv.

Creditorul a facut recurs care s-a judecat la o instanta superioara. La recurs, a fost citat si debitorul.
Aceasta a mentinut hotararea data pe aceleasi motive, existand la dosar depuse si incheierile celorlalte judecatorii.

De mai multe ori pe parcursul dezbaterilor, la ambele instante, au pus in vedere creditorului sa faca dovada ca dreptul de a cere exec. silita nu s-a perimat si data la care a avut loc.

Neaducand dovezile cerute, dezbaterile s-au incheiat printr-o decizie irevocabila si ramasa definitiva prin neurmarea altor cai de atac cu pronuntarea: nu mai are dreptul de a cere executare silita, intru-cat creanta s-a stins prin prescriptie din mai 2005. Decizia este emisa de Tribunalul Bucuresti /Sectia Comerciala.

Ce facut creditorul? Stiind ca are posibilitati de influenta la o anume judecatorie, a ascuns faptul ca stie despre existenta deciziei prin care s-a statuat prescrierea, a declarat la notar pe proprie raspundere ca nu s-a prescris, si a cesionat creanta unui tip, care nu era strain de aspectele prezentate.
Cu contractul de cesiune, nepomenind nimic de decizia cu pricina, au ajuns la un birou de judecatori executori. Acestia, nestiind ca acel contract de cesiune a fost emis in baza unei declaratii mincinoase, au luat cesiunea ca fiind valida si au facut demersuri la judecatorie pentru a obtine incuviintarea executarii silite.

Creditorului si noul proprietar al cesiunii, stiau ca o astfel de cerere se judeca fara citarea partilor, fara public, fiind convinsi ca debitorul nu va afla pentru a le dejuca planurile. Dar si daca ar fi aflat, aveau un as in maneca. erau din nou pe terenul lor.

Debitorul a aflat in urma notificarii primite, a luat urma dosarului si in timp util a depus la dosarul cauzei decizia impreuna cu toate documentele care au stat la baza emiterii ei.

Jud. a ignorat decizia, a declansat o actiune pe cont propriu in sensul unei revizuiri pe motiv "in interesul legii" a amanat cauza de cateva ori.
La inchiderea dezbaterilor, a ramas in pronuntare ca dupa o saptamana sa repuna cauza pe rol. Nici in acest interval de timp debitorul nu a depus nimic suplimentar. dupa repunerea pe rol, dupa ultimul termen, a ramas iarasi in pronuntare. Abia in aceasta faza, debitorul a adus un dosar, probabil cu aceleasi inscrisuri care erau deja depuse.

In final o pronuntare la condica: "admite cererea (de exec. silita) in parte, cu recurs 5 zile de la comunicare pentru creditor" - ignorand principiul lucrului deja judecat. Debitorul nu are dreptul la recurs si nici nu va primi vreo comunicare dacat probabil odata cu somatia.

In curand va urma executarea silita, la care dreptul debitorului va fi sa depuna la aceeasi
" corecta" instanta, contestatie la executare. Sansele vor fi nule pentru ca aceeasi instanta, care a persiflat decizia unei instante superioare, nu se va dezice. Si deasemeni speranta de a se ajunge la o instanta superioara vor fi minime sau chiar nule.

In toata tarasenia asta, se desprinde vreun aspect penal? Ce trebuie sa faca debitorul?