Lipsa provocarii profesionale, rutina sporita;
Lipsa unor strategii de recunoastere a meritelor si de incurajare a performantelor;
Lipsa de perspectiva profesionala;
Lipsa de investitii in instrumente de lucru profesioniste;
Lipsa de investitii in programele de dezvoltare profesionala;
Management defectuos (localizat pe diferite nivele ierarhice sau in diferse medii profesionale);
Mediu de lucru impropriu;
Schimbari critice ale locatiei companiei (migrarea spre periferie);
Pachete salariale si de beneficii subdimensionate;
Modificari majore in strategia companiei care nu sunt asimilate de catre unii angajati;
Si nu in ultimul rand, nerespectarea conditiilor de angajare stabilite initial.
Vestea buna pentru companii si rea pentru candidati este ca putine dintre motivele enumerate mai sus sunt controlabile in timpul procesului de recrutare si selectie. Candidatul poate vedea locatia, sediul, instrumentele de lucru, dar nu poate fi intotdeauna lamurit asupra bugetului de investitii sau asupra eficientei managementului superior. Procesul de recrutare are o latura umbrita, de care toti cei implicati sunt constienti si-o asuma.
Abuzurile insa generaza abuzuri, iar reversul medaliei este la fel de valabil: proaspetii angajati sunt primii care pleaca atunci cand isi dau seama ca mierea prezentata la interviu este foarte amara. Si cum cheltuielile cu recrutarea si instruirea initiala sunt mari si nerecuperabile in acest caz, companiile se pot trezi cu serioase gauri in buget daca nu isi asuma angajamentele si promisiunile initiale.
Lista de mai sus ar putea fi una de “to do” pentru toate departamentele de resurse umane existente, indiferent de marimea lor. Nu priviti motivele candidatilor care vin la interviu prin ochelarii “la noi nu se intampla asa”. S-ar putea sa va inselati!
Comentarii articol (2)