Definirea conditiilor economice ale actiunii de in rem verso in dreptul romanesc

Asist. univ. drd. Ciprian Adrian Paun

Prezentul articol reprezinta un studiu, din perspectiva comparativa, asupra principiului imbogatirii fara justa cauza si asupra conditiilor exercitarii actiunii de in rem verso potrivit legislatiei romane. Problema abordata aici are legatura cu sensul de fond dat imbogatirii fara justa cauza in jurisprudentele romana, franceza, germana si austriaca. Imbogatirea fara justa cauza poate fi interpretata ca un principiu de echitate de sorginte aristotelica, prin care se pot remedia neajunsurile create de aplicarea unor reguli considerate a fi juste in mod normal in cazuri particulare. Acesta poate fi caracterizat ca „principiu juridic” care inglobeaza un ideal de justitie mai larg, pe baza caruia instantele judecatoresti pot deduce solutia unor cazuri particulare de restituire. De asemenea, imbogatirea fara justa cauza poate fi inteleasa si ca un principiu descriptiv si organizational, care nu are nici un rol direct in luarea deciziilor juridice, dar care poate influenta acest proces la nivel general, fara a dicta anumite rezultate.

Prezentul articol analizeaza conditiile economice ale actiunii de in rem verso in Romania. Privit din perspectiva evolutiei sale istorice, mecanismul imbogatirii fara justa cauza a fost tratat ca o transpunere stiintifica a discutiilor din doctrina civila franceza. Vom demonstra aici tratarea independenta a conditiilor economice in doctrina romana, dintr-o perspectiva mult prea larga in comparatie cu cea a jurisprudentei franceze. Mai mult, autorii romani au adus imbunatatiri jurisprudentei prin preluarea unor influente germane si austriece.

  Metoda comparativa folosita in prezentul studiu porneste de la enuntarea celor trei conditii clasice: existenta imbogatirii nejustificate, a daunei celeilalte persoane si eventuala legatura directa dintre acestea. Exemplele germane si austriece din acest domeniu ne ofera o perspectiva mai larga asupra acestei institutii. Diferentele de abordare legate de definirea imbogatirii fara justa cauza in legislatiile franceza, germana si romana ofera legiuitorului roman solutii pentru o noua posibila prevedere generala in legislatia civila romana. In acelasi timp, avand in vedere jurisprudenta si doctrina germana si cele austriece definitia daunei celeilalte persoane nu joaca un rol important in analiza conditiilor economice ale actiunii de in rem verso.
Abordarea noastra evidentiaza nu numai similaritatile si diferentele dintre sisteme, ci si elementele pe care acestea le pot prelua unul de la celalalt. Intr-un domeniu juridic care reprezinta inca, in mare parte, un teritoriu necunoscut, si ale carui granite sunt contestate, astfel de perspective comparative sunt utile atat in analiza legislativa doctrinara, cat si in dezvoltarea legislatiei pe cale jurisprudentiala.