Dr. Ioan POPA
REZUMAT
Inca de la inceput, studiul face o scurta analiza a naturii juridice a certificatului de mostenitor, aratandu-se ca, mai mult decat o natura contractuala, acest act cu o importanta deosebita, are o natura jurisdictionala, este un act de jurisdictie preventiva.
Totodata, se arata faptul ca, certificatul de mostenitor este si ramane un act constatator de drepturi, si nu constitutiv de drepturi, mostenitorii dobandind, in temeiul legii sau al testamentului, drepturile la care se refera certificatul de mostenitor.
Studiul analizeaza succint si problema sezinei in dreptul francez si cel romanesc, concluzionandu-se asupra faptului ca, ratiunea de a exista a acestei institutii, este diferita in dreptul francez, unde termenul relativ lung pentru executarea optiunii succesorale (10 ani), impune predarea de indata a bunurilor succesiunii unei anumite categorii de succesibili numiti „mostenitori sezinari”, in timp ce, potrivit dreptului romanesc, termenul relativ scurt (6 luni) pentru exercitarea optiunii succesorale, nu impune in mod necesar institutia sezinei.
Se analizeaza apoi, si forma acceptarii tacite a mostenirii, dar si inconvenientele pe care aceasta forma de exprimare a optiunii succesorale le genereaza. Se propune ca remediu, adoptarea unor masuri asemanatoare celor adoptate de legiuitorul francez prin modificarea din 2006 a Codului civil, cu deosebire, actiunea interogatorie.
In sfarsit, se fac (sau se reiau) propuneri privind inscrierea in Cartea Funciara a certificatului de mostenitor, inscriere ce trebuie sa produca efecte de opozabilitate fata de terti, si nu numai de informare, precum si propuneri vizand dobandirea proprietatii in urma unei prescriptii achizitive de scurta durata, ca o consecinta a inscrierii intr-un registru special a posesiei exercitate de dobanditor.
Comentarii articol (0)