Contestarea unor acte de executare silita

Codul de procedura fiscala reglementeaza, in cadrul Capitolului XI al Titlului VIII privind colectarea creantelor fiscale, posibilitatea persoanelor interesate de a contesta, in fata instantei judecatoresti, orice acte de executare silita efectuate cu incalcarea prevederilor Codului de procedura fiscala de catre organele de executare, precum si in cazul in care aceste organe refuza sa indeplineasca un act de executare in conditiile legii.

In aceleasi conditii si dupa aceeasi procedura, persoanele interesate pot face contestatie si impotriva actelor de infiintare si de aducere la indeplinire a masurilor asiguratorii.

De asemenea, contestatia poate fi facuta si impotriva titlului executoriu in temeiul caruia a fost inceputa executarea silita, in cazul in care acest titlu nu este o hotarare a instantei si nu exista o procedura legala pentru contestarea sumei si a naturii obligatiei fiscale de plata inscrise in acesta.

Domnul Neculae Plaiasu, Secretar de Stat Presedintele Agentiei Nationale de Administrare Fiscala (ANAF) a precizat ca “procedura este distincta fata de contestarea celorlalte acte administrative fiscale, respectiv decizii de impunere, acte administrative fiscale asimilate deciziei de impunere sau titluri de creanta privind datoria vamala, pentru contestarea carora sunt aplicabile dispozitiile Titlului IX privind solutionarea contestatiilor formulate impotriva actelor administrative fiscale, din Codul de procedura fiscala. Reglementarea unei proceduri distincte de contestare a actelor referitoare la urmarirea silita are ca justificare faptul ca aceste acte, desi sunt acte administrative fiscale fiind emise de organele fiscale, prin natura procedurii de executare silita, ele imbraca forma unor acte de gestiune cu caracter judiciar.”

Prin "persoane interesate" care pot face contestatie la executarea silita se intelege atat debitorul, cat si creditorii care participa la executare ori si-au depus titlurile executorii in vederea distribuirii sumelor realizate prin executare silita, tertul poprit, persoanele care detin in proprietate comuna pe cote-parti sau in devalmasie cu debitorul bunurile supuse executarii silite ori care pretind ca au un drept de proprietate sau un alt drept real asupra acestor bunuri.

Contestatiile la executare silita se introduc, potrivit dispozitiilor Codului de procedura fiscala coroborate cu cele ale Codului de procedura civila, la instanta judecatoreasca de executare, respectiv judecatoria in circumscriptia careia se face executarea, mai precis judecatoria in a carei raza teritoriala se afla sediul organului de executare.
Termenul in care se poate introduce o contestatie la executare este de 15 zile de la data cand contestatorul a luat cunostinta de executarea ori de actul de executare pe care le contesta, sau de la data cand a aflat despre refuzul organului fiscal de a indeplini un act de executare sau despre eliberarea sau distribuirea sumelor pe care le contesta.

Din coroborarea prevederilor procedurale fiscale cu cele procedurale civile, rezulta ca neintroducerea contestatiei la executare silita in termenul prevazut de lege atrage decaderea din dreptul de a contesta, cu exceptia cazului in care persoana dovedeste ca a fost impiedicata printr-o imprejurare mai presus de vointa ei sa depuna contestatia in termenul imperativ prevazut. In acest din urma caz, contestatia se poate depune in termen de 15 zile de la incetarea impiedicarii.  

In situatia in care o persoana pretinde ca are un drept de proprietate sau un alt drept real asupra bunului urmarit, contestatia la executare poate fi introdusa cel mai tarziu in termen de 15 zile dupa efectuarea executarii, in caz contrar acesta avand totusi posibilitatea sa isi realizeze dreptul pe calea unei cereri separate, potrivit dreptului comun.

In cazul in care instanta admite contestatia la executare, aceasta va putea dispune anularea actului de executare contestat sau indreptarea acestuia, anularea ori încetarea executarii insasi, anularea sau lamurirea titlului executoriu ori efectuarea actului de executare a carui indeplinire a fost refuzata. Daca s-a dispus anularea actului de executare contestat, incetarea executarii insasi sau anularea titlului executoriu, instanta poate hotara si restituirea sumei ce se cuvine din valorificarea bunurilor sau din retinerile prin poprire celui indreptatit.

In situatia in care instanta judecatoreasca respinge contestatia la executare, organele fiscale au dreptul de a solicita instantei, pentru pagubele cauzate prin intarzierea executarii, obligarea contestatorului la despagubiri. Cand instanta constata ca promovarea contestatiei la executare silita s-a facut cu rea-credinta, va obliga contestatorul la plata unei amenzi de la 500.000 lei la 10.000.000 lei.