Competenta instantelor in Noul Cod de Procedura Penala

TITLUL III
PARTICIPANTII IN PROCESUL PENAL

CAPITOLUL I
Dispozitii generale 
Art. 29. Participantii în procesul penal

CAPITOLUL II
Organele judiciare si competenta acestora 
SECTIUNEA 1
Dispozitii generale 
Art. 30. Organele judiciare

SECTIUNEA a 2-a
Competenta functionala, dupa materie si dupa calitatea persoanei a instantelor judecatoresti

 Art. 31. Competenta judecatoriei
Art. 32. Competenta tribunalului
Art. 33. Competenta curtii de apel
Art. 34. Competenta Înaltei Curti de Casatie si Justitie

SECTIUNEA a 3-a
Competenta teritoriala a instantelor judecatoresti 
Art. 35. Competenta pentru infractiunile savârsite pe teritoriul României
Art. 36. Competenta pentru infractiunile savârsite în afara teritoriului României

SECTIUNEA a 4-a
Competenta în caz de reunire a cauzelor 
Art. 37. Cazuri de reunire
Art. 38. Competenta în caz de reunire a cauzelor
Art. 40. Disjungerea cauzelor
Art. 41. Exceptii de necompetenta
Art. 42. Competenta în caz de schimbare a calitatii inculpatului
Art. 43. Competenta în caz de schimbare a încadrarii juridice sau a calificarii faptei
Art. 44. Declinarea de competenta
Art. 45. Conflictul de competenta
Art. 46. Chestiuni prealabile

SECTIUNEA a 5-a
Judecatorul de drepturi si libertati si competenta acestuia 

Art. 47. Competenta judecatorului de drepturi si libertati

SECTIUNEA a 6-a
Organele de urmarire penala si competenta acestora 

Art. 48. Organele de urmarire penala
Art. 49. Competenta generala a organelor de urmarire penala
Art. 50. Competenta procurorului
Art. 51. Competenta organelor de cercetare penala ale politiei judiciare
Art. 52. Verificarea competentei
Art. 53. Extinderea competentei teritoriale
Art. 54. Cazuri urgente
Art. 55. Actele încheiate de unele organe de constatare
Art. 56. Actele încheiate de comandantii de nave si aeronave
Art. 57. Dispozitii comune

Sectiunea a 7-a
Incompatibilitatea si stramutarea
 
Art. 58. Incompatibilitatea judecatorului
Art. 59. Incompatibilitatea procurorului, a organului de cercetare penala si a magistratului-asistent
Art. 60. Abtinerea
Art. 61. Recuzarea
Art. 62. Procedura de solutionare a cererii de abtinere sau de recuzare a judecatorului
Art. 63. Procedura de solutionare a cererii de abtinere sau de recuzare a persoanei care efectueaza cercetarea penala
Art. 64. Procedura de solutionare a cererii de abtinere sau de recuzare a procurorului
Art. 65. Temeiul stramutarii
Art. 66. Cererea de stramutare si efectele acesteia
Art. 67. Admisibilitatea în principiu
Art. 68. Procedura de solutionare a cererii de stramutare
Art. 69. Cazuri speciale 


TITLUL III
PARTICIPANTII IN PROCESUL PENAL
CAPITOLUL I
Dispozitii generale 


Art. 29. Participantii in procesul penal. 
Participantii in procesul penal sunt:
a) organele judiciare;
b) aparatorul;
c) inculpatul;
d) persoana vatamata;
e) partea civila;
f) partea responsabila civilmente.

CAPITOLUL II
Organele judiciare si competenta acestora 

SECTIUNEA 1
Dispozitii generale 


Art. 30. Organele judiciare. 
Organele judiciare sunt:
a) instantele judecatoresti;
b) judecatorul de drepturi si libertati;
c) judecatorul de camera preliminara;
d) organele de urmarire penala.

SECTIUNEA a 2-a
Competenta functionala, dupa materie si dupa calitatea persoanei a instantelor judecatoresti 


Art. 31. Competenta judecatoriei 
(1) Judecatoria judeca in prima instanta infractiunile pentru care actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate, cele pentru care impacarea partilor inlatura raspunderea penala, precum si cele pentru care legea prevede pedeapsa amenzii sau pedeapsa inchisorii de cel mult de 5 ani.
(2) Judecatoria solutioneaza si alte cauze anume prevazute de lege. 

Art. 32. Competenta tribunalului 

(1) Tribunalul judeca in prima instanta toate infractiunile, cu exceptia celor date prin lege in competenta altor instante.
(2) Tribunalul solutioneaza conflictele de competenta ivite intre judecatoriile din circumscriptia sa.
(3) Tribunalul solutioneaza si alte cauze anume prevazute de lege.

Art. 33. Competenta curtii de apel 
(1) Curtea de Apel judeca in prima instanta:
a) infractiunile prevazute de Codul penal in art.401-418 si 440-446;
b) infractiunile privind securitatea nationala a Romaniei, prevazute in legi speciale;
c) infractiunile savarsite de judecatorii de la judecatorii, tribunale si de procurorii de la parchetele care functioneaza pe langa aceste instante;
d) alte infractiuni date prin lege in competenta sa.
(2) Curtea de Apel judeca apelurile impotriva hotararilor penale pronuntate in prima instanta de judecatorii si de tribunale.
(3) Curtea de Apel solutioneaza conflictele de competenta ivite intre tribunale sau intre judecatorii si tribunale din circumscriptia sa, ori intre judecatorii din circumscriptia unor tribunale diferite aflate in circumscriptia sa.
(4) Curtea de Apel solutioneaza si alte cauze anume prevazute de lege. 

Art. 34. Competenta Inaltei Curti de Casatie si Justitie 
(1) Inalta Curte de Casatie si Justitie judeca in prima instanta infractiunile savarsite de senatori si deputati, de membrii Guvernului, de judecatorii si magistratii asistenti de la Curtea Constitutionala, de judecatorii si magistratii asistenti de la Inalta Curte de Casatie si Justitie, de judecatorii de la curtile de apel, precum si de procurorii de la parchetele de pe langa aceste instante.
(2) Inalta Curte de Casatie si Justitie judeca apelurile impotriva hotararilor penale pronuntate, in prima instanta, de curtile de apel si de Sectia penala a Inaltei Curti de Casatie si Justitie.
(3) Inalta Curte de Casatie si Justitie judeca recursurile in casatie impotriva hotararilor penale ramase definitive, precum si recursurile in interesul legii.
(4) Inalta Curte de Casatie si Justitie solutioneaza conflictele de competenta in cazurile in care este instanta superioara comuna, cazurile in care cursul justitiei este intrerupt si cererile de stramutare.
(5) Inalta Curte de Casatie si Justitie solutioneaza si alte cauze anume prevazute de lege.

SECTIUNEA a 3-a
Competenta teritoriala a instantelor judecatoresti 
Art. 35. Competenta pentru infractiunile savarsite pe teritoriul Romaniei
(1) Competenta dupa teritoriu este determinata, in ordine, de:
a) locul savarsirii infractiunii;
b) locul in care a fost prins inculpatul;
c) locuinta inculpatului persoana fizica sau, dupa caz, sediul inculpatului persoana juridica;
d) locuinta sau, dupa caz, sediul persoanei vatamate.
(2) Prin "locul savarsirii infractiunii" se intelege locul unde s-a desfasurat activitatea infractionala, in totul sau in parte, ori locul unde s-a produs urmarea acesteia.
(3) In cazul in care, potrivit alin. (2), o infractiune a fost savarsita in raza teritoriala a mai multor instante, oricare dintre acestea este competenta sa o judece.
(4) Infractiunea savarsita pe o nava sub pavilion romanesc este de competenta instantei in a carei raza teritoriala se afla primul port roman in care ancoreaza nava, afara de cazul in care prin lege se dispune astfel.
(5) Infractiunea savarsita pe o aeronava inmatriculata in Romania este de competenta instantei in a carei raza teritoriala se afla primul loc de aterizare pe teritoriul roman.
(6) Daca nava nu ancoreaza intr-un port roman sau daca aeronava nu aterizeaza pe teritoriul roman, iar competenta nu se poate determina potrivit alin. (1), competenta este cea prevazuta in alin. (2). 

Art. 36. Competenta pentru infractiunile savarsite in afara teritoriului Romaniei 
(1) Infractiunile savarsite in afara teritoriului Romaniei se judeca de catre instantele in a caror raza teritoriala se afla locuinta inculpatului persoana fizica sau, dupa caz, sediul inculpatului persoana juridica.
(2) Daca inculpatul nu locuieste sau, dupa caz, nu are sediul in Romania, iar infractiunea este de competenta judecatoriei, aceasta se judeca de Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti, iar in celelalte cazuri, de instanta competenta dupa materie ori dupa calitatea persoanei, din municipiul Bucuresti, afara de cazul cand prin lege se dispune altfel.
(3) Infractiunea savarsita pe o nava este de competenta instantei in a carei raza teritoriala se afla primul port roman in care ancoreaza nava, afara de cazul in care prin lege se dispune astfel.
(4) Infractiunea savarsita pe o aeronava este de competenta instantei in a carei raza teritoriala se afla primul loc de aterizare pe teritoriul roman.
(5) Daca nava nu ancoreaza intr-un port roman sau daca aeronava nu aterizeaza pe teritoriul roman, competenta este cea prevazuta in alin. (1) si (2), afara de cazul in care prin lege se dispune altfel. 

SECTIUNEA a 4-a
Competenta in caz de reunire a cauzelor

Art. 37. Cazuri de reunire 
(1) Instanta dispune reunirea cauzelor in cazul infractiunii continuate sau in orice alte cazuri cand doua sau mai multe acte materiale alcatuiesc o singura infractiune.
(2) Instanta poate dispune reunirea cauzelor, daca prin aceasta nu se intarzie judecata, in urmatoarele situatii:
a) cand doua sau mai multe infractiuni au fost savarsite de aceeasi persoana;
b) cand la savarsirea unei infractiuni au participat doua sau mai multe persoane;
c) cand intre doua sau mai multe infractiuni exista legatura si reunirea cauzelor se impune pentru buna infaptuire a justitiei.

Art. 38. Competenta in caz de reunire a cauzelor 

(1) In caz de reunire, daca competenta in raport cu diferitii faptuitori ori diferitele fapte apartine, potrivit legii, mai multor instante de grad egal, competenta de a judeca toate faptele si pe toti faptuitorii revine instantei mai intai sesizate, iar daca competenta dupa natura faptelor sau dupa calitatea persoanelor apartine unor instante de grad diferit, competenta de a judeca toate cauzele reunite revine instantei superioare in grad.
(2) Competenta de a judeca cauzele reunite ramane dobandita instantei, chiar daca pentru fapta sau pentru faptuitorul care a determinat competenta acestei instante s-a dispus disjungerea sau incetarea procesului penal ori s-a pronuntat achitarea.
(3) Tainuirea, favorizarea infractorului si nedenuntarea unor infractiuni sunt de competenta instantei care judeca infractiunea la care acestea se refera, iar daca competenta dupa calitatea persoanelor apartine unor instante de grad diferit, competenta de a judeca toate cauzele reunite revine instantei superioare in grad. 
___________________________________
Titlul I al proiectului privind Codul de Procedura Penala poate fi citit aici.
Titlul II al proiectului privind Codul de Procedura Penala poate fi citit aici.


#PAGEBREAK#
Art. 39. Procedura de reunire a cauzelor 
(1) Reunirea cauzelor se poate dispune la cererea procurorului sau a partilor si din oficiu de catre instanta competenta potrivit art. 37.
(2) Cauzele se pot reuni daca ele se afla in fata primei instante chiar dupa desfiintarea sau casarea hotararii, sau in fata instantei de apel.
(3) Instanta se pronunta prin incheiere care poate fi atacata numai odata cu fondul. 

Art. 40. Disjungerea cauzelor 
(1) Atunci cand considera necesar pentru judecarea cu celeritate a cauzei, instanta poate dispune disjungerea acesteia, cu privire la unii dintre inculpati sau la unele dintre infractiuni.
(2) Disjungerea cauzei se dispune de instanta, din oficiu sau la cererea procurorului ori a partilor.
(3) Instanta se pronunta prin incheiere care poate fi atacata numai odata cu fondul.

Art. 41. Exceptii de necompetenta 
(1) Exceptia de necompetenta materiala si cea de necompetenta dupa calitatea persoanei, a instantei inferioare celei competente potrivit legii, pot fi invocate in tot cursul judecatii, pana la pronuntarea hotararii definitive.
(2) Exceptia de necompetenta materiala si cea de necompetenta dupa calitatea persoanei a instantei superioare celei competente potrivit legii, pot fi invocate pana la inceperea dezbaterilor in procedura de camera preliminara sau, dupa caz, pana la inceperea cercetarii judecatoresti.
(3) Exceptia de necompetenta teritoriala poate fi invocata in conditiile alin. (2).
(4) Exceptiile de necompetenta pot fi invocate din oficiu, de catre procuror sau de catre oricare dintre parti.

Art. 42. Competenta in caz de schimbare a calitatii inculpatului 
(1) Cand competenta instantei este determinata de calitatea inculpatului, instanta ramane competenta sa judece chiar daca inculpatul, dupa savarsirea infractiunii, nu mai are acea calitate.
(2) Dobandirea calitatii dupa savarsirea infractiunii nu determina schimbarea competentei.

Art. 43. Competenta in caz de schimbare a incadrarii juridice sau a calificarii faptei 
(1) Instanta sesizata cu judecarea unei infractiuni ramane competenta a o judeca, chiar daca, dupa schimbarea incadrarii juridice, infractiunea este de competenta instantei inferioare.
(2) Schimbarea calificarii faptei printr-o lege noua, intervenita in cursul judecarii cauzei, nu atrage necompetenta instantei, afara de cazul cand prin acea lege s-ar dispune altfel.

Art. 44. Declinarea de competenta 
(1) Instanta care isi declina competenta trimite, de indata, dosarul instantei de judecata aratata ca fiind competenta prin hotararea de declinare.
(2) Daca declinarea a fost determinata de competenta materiala sau dupa calitatea persoanei, instanta careia i s-a trimis cauza poate mentine probele administrate, actele indeplinite si masurile dispuse de instanta care si-a declinat competenta.
(3) In cazul declinarii pentru necompetenta teritoriala, actele indeplinite si masurile dispuse se mentin.
(4) Hotararea de declinare a competentei nu este supusa nici unei cai de atac. 


Art. 45. Conflictul de competenta 
(1) Cand doua sau mai multe instante se recunosc competente a judeca aceeasi cauza ori isi declina competenta reciproc, conflictul pozitiv sau negativ de competenta se solutioneaza de instanta ierarhic superioara comuna.
(2) Instanta ierarhic superioara comuna este sesizata, in caz de conflict pozitiv, de catre instanta care s-a declarat cea din urma competenta, iar in caz de conflict negativ, de catre instanta care si-a declinat cea din urma competenta.
(3) Sesizarea instantei ierarhic superioare comune se poate face si de procuror sau de parti.
(4) Pana la solutionarea conflictului pozitiv de competenta judecata se suspenda.
(5) Instanta care si-a declinat competenta ori s-a declarat competenta cea din urma ia masurile si efectueaza actele ce reclama urgenta.
(6) Instanta ierarhic superioara comuna se pronunta asupra conflictului de competenta, de urgenta, prin incheiere definitiva.
(7) Cand instanta sesizata cu solutionarea conflictului de competenta constata ca acea cauza este de competenta altei instante decat cele intre care a intervenit conflictul si fata de care nu este instanta superioara comuna trimite dosarul instantei superioare comune.
(8) Instanta careia i s-a trimis cauza prin hotararea de stabilire a competentei nu se mai poate declara necompetenta, cu exceptia situatiilor in care apar elemente noi care atrag competenta altor instante.
(9) Instanta careia i s-a trimis cauza aplica in mod corespunzator dispozitiile art. 44 alin. (2) si (3).

Art. 46. Chestiuni prealabile 
(1) Instanta penala este competenta sa judece orice chestiune prealabila de care depinde solutionarea cauzei, chiar daca prin natura ei acea chestiune este de competenta altei instante, cu exceptia situatiilor prevazute expres de lege.
(2) Chestiunea prealabila se judeca de catre instanta penala, potrivit regulilor si utilizand mijloacele de proba din procesul penal.
(3) Hotararile irevocabile ale altor instante decat cele penale, sau deciziile altor autoritati, asupra unei chestiuni prealabile in procesul penal, nu au autoritate de lucru judecat in fata instantei penale, in ceea ce priveste stabilirea existentei infractiunii.

SECTIUNEA a 5-a
Judecatorul de drepturi si libertati si competenta acestuia

Art. 47. Competenta judecatorului de drepturi si libertati 
Judecatorul de drepturi si libertati solutioneaza, in cazurile expres prevazute de lege:
a) cererile privind masurile preventive;
b) cererile privind masurile asiguratorii;
c) plangerile impotriva actelor procurorului;
d) cererile privind efectuarea de perchezitii, autorizarea de tehnicilor speciale de supraveghere sau cercetare si alte procedee probatorii;
e) cererile privind administrarea anticipata a probelor.

SECTIUNEA a 6-a
Organele de urmarire penala si competenta acestora

Art. 48. Organele de urmarire penala 
(1) Organele de urmarire penala sunt:
a) procurorul;
b) organele de cercetare penala ale politiei judiciare.
(2) Procurorii sunt constituiti in parchete care functioneaza pe langa instantele judecatoresti si isi exercita atributiile in cadrul Ministerului Public.
(3) In cadrul procesului penal procurorul are urmatoarele atributii:
a) supravegheaza sau efectueaza urmarirea penala;
b) exercita actiunea penala;
c) exercita actiunea civila, in cazurile prevazute de lege:
d) incheie acordul de recunoastere a vinovatiei, in conditiile legii;
e) exercita caile de atac prevazute de lege impotriva hotararilor judecatoresti;
f) orice alte atributii prevazute de lege.
(4) Ca organe de cercetare penala ale politiei judiciare functioneaza numai lucratori specializati din Ministerul Internelor si Reformei Administrative, anume desemnati in conditiile legii speciale.
(5) Organele de cercetare penala ale politiei judiciare isi desfasoara activitatea sub conducerea si supravegherea procurorului. 

Art. 49. Competenta generala a organelor de urmarire penala 
Procurorul si organele de cercetare penala ale politiei judiciare efectueaza urmarirea penala.

Art. 50. Competenta procurorului 
(1) Procurorul conduce si supravegheaza activitatea organelor de cercetare penala ale politiei judiciare.
(2) Procurorul poate sa efectueze orice act de urmarire penala in cauzele pe care le conduce si le supravegheaza.
(3) Procurorul efectueaza urmarirea penala in cazul infractiunilor pentru care competenta de judecata in prima instanta apartine curtii de apel sau Inaltei Curti de Casatie si Justitie, precum si in alte cazuri prevazute de lege.
(4) In cazurile prevazute in alin.(3), procurorul, prin ordonanta motivata, poate delega organelor de cercetare penala ale politiei judiciare efectuarea unor acte de urmarire penala.
(5) Punerea in miscare a actiunii penale, luarea sau propunerea masurilor restrictive de drepturi si libertati, incuviintarea de probatorii ori dispunerea celorlalte acte procesuale sau masuri procesuale, precum si ascultarea suspectului sau a inculpatului nu pot forma obiectul delegarii prevazute la alin. (4).
(6) In cazurile prevazute in alin. (1) si (3), competenta apartine procurorului de la parchetul corespunzator instantei care, potrivit legii, judeca in prima instanta cauza.
(7) Atunci cand exista o suspiciune rezonabila ca obiectivitatea activitatii de urmarire penala este afectata din cauza imprejurarilor cauzei sau calitatii partilor, ori exista pericolul de tulburare a ordinii publice, procurorul general de la Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie poate trimite cauza la un parchet egal in grad, dispozitiile de la art. 65 - 68 fiind aplicabile in mod corespunzator.
(8) In cauzele trimise in conditiile alin. (7), procurorii din cadrul parchetelor ierarhic egale in grad pot infirma actele si masurile procurorilor de la parchetele egale in grad sau ale organelor de cercetare penala ale politiei judiciare, daca sunt contrare legii.

Art. 51. Competenta organelor de cercetare penala ale politiei judiciare 
Organele de cercetare penala ale politiei judiciare efectueaza urmarirea penala pentru orice infractiune care nu este data, prin lege, in competenta procurorului.

Art. 52. Verificarea competentei 
(1) Organul de urmarire penala este dator sa-si verifice competenta imediat ce a fost sesizat.
(2) Daca procurorul constata ca nu este competent sa efectueze sau sa supravegheze urmarirea penala, dispune de indata declinarea de competenta si trimite cauza procurorului competent.
(3) Daca organul de cercetare penala constata ca nu este competent sa efectueze cercetarea penala, trimite de indata cauza procurorului care exercita supravegherea, in vederea sesizarii organului competent.

Art. 53. Extinderea competentei teritoriale 
(1) Cand anumite acte de urmarire penala trebuie sa fie efectuate in afara razei teritoriale in care se face urmarirea, procurorul sau, dupa caz, organul de
cercetare penala poate sa le efectueze el insusi ori procurorul poate dispune efectuarea lor prin comisie rogatorie sau prin delegare.
(2) In cuprinsul aceleiasi localitati, procurorul sau organul de cercetare penala, dupa caz, efectueaza toate actele de urmarire, chiar daca unele dintre acestea trebuie indeplinite in afara razei sale teritoriale. 
___________________________________
Titlul I al proiectului privind Codul de Procedura Penala poate fi citit aici.
Titlul II al proiectului privind Codul de Procedura Penala poate fi cititaici.


#PAGEBREAK#
Art. 54. Cazuri urgente

 Procurorul sau organul de cercetare penala, dupa caz, este obligat sa efectueze actele de urmarire penala care nu sufera amanare, chiar daca acestea privesc o cauza care nu este de competenta acestuia. Lucrarile efectuate in astfel de cazuri se trimit, de indata, procurorului competent.

Art. 55. Actele incheiate de unele organe de constatare

 (1) Ori de cate ori exista suspiciune rezonabila cu privire la savarsirea unei infractiuni, sunt obligate sa intocmeasca un proces verbal despre imprejurarile constatate:
a) organele inspectiilor de stat, alte organe de stat, precum si ale unitatilor la care se refera art. 174 din Codul penal, pentru infractiunile care constituie incalcari ale dispozitiilor si obligatiilor a caror respectare o controleaza, potrivit legii; b) organele de control si cele de conducere ale administratiei publice, ale altor unitati la care se refera art. 174 din Codul penal, pentru infractiunile savarsite in legatura cu serviciul de catre cei aflati in subordinea ori sub controlul lor.
c) ofiterii si subofiterii din cadrul Jandarmeriei Romane pentru infractiunile constatate pe timpul executarii misiunilor specifice.
(2) Organele prevazute in alin. (1) au obligatia sa ia masuri de conservare a locului savarsirii infractiunii si a mijloacelor materiale de proba.
(3) Actele incheiate se inainteaza, de indata, procurorului.
(4) Procesele-verbale astfel incheiate constituie acte de sesizare ale organelor de urmarire penala.

Art. 56. Actele incheiate de comandantii de nave si aeronave 
(1) Obligatiile si drepturile prevazute in art. 55 le au si comandantii de nave si aeronave pentru infractiunile savarsite pe acestea, pe timpul cat navele si aeronavele pe care le comanda se afla in afara porturilor sau aeroporturilor.
(2) Cand infractiunea a fost savarsita pe o nava sau aeronava, termenul de mai sus curge de la ancorarea navei ori de la aterizarea aeronavei pe teritoriul roman.
(3) Procesele-verbale astfel incheiate constituie acte de sesizare ale organelor de urmarire penala.

Art. 57. Dispozitii comune

 (1) Dispozitiile prevazute in art. 35 - 40 si 42 se aplica in mod corespunzator si in cursul urmaririi penale.
(2) Prevederile art. 38 alin. (2) nu se aplica in faza de urmarire penala.
(3) Declinarea de competenta se dispune prin ordonanta.
(4) Cand nici unul din locurile aratate in art. 35 alin. (1) nu este cunoscut, competenta revine organului de urmarire penala care a fost mai intai sesizat.
(5) In caz de sesizari simultane, precaderea se stabileste in ordinea enumerarii de la art. 35 alin. (1).
(6) In caz de sesizari consecutive, competenta revine organului care a fost mai intai sesizat.
(7) Urmarirea penala a infractiunilor savarsite in conditiile prevazute in art. 35 se efectueaza de catre organul de urmarire penala din circumscriptia instantei competente sa judece cauza.
(8) Conflictul de competenta intre doi sau mai multi procurori se rezolva de catre procurorul superior comun acestora. Cand conflictul se iveste intre doua sau mai multe organe de cercetare penala, competenta se stabileste de catre procurorul care exercita supravegherea activitatii de cercetare penala a acestor organe.

Sectiunea a 7-a
Incompatibilitatea si stramutarea

Art. 58. Incompatibilitatea judecatorului 
(1) Orice judecator este incompatibil, daca in cauza respectiva:
a) a fost reprezentant sau aparator al vreuneia dintre parti;
b) este ruda sau afin, pana la gradul al IV-lea, inclusiv, sot sau a stabilit relatii asemanatoare acelora dintre soti sau dintre parinti si copii, cu una dintre parti, cu aparatorul ori cu reprezentantul acesteia;
c) a fost expert sau martor;
d) este tutore sau curator al uneia dintre parti;
e) a efectuat orice acte de urmarire penala sau a participat, in calitate de procuror, la orice procedura desfasurata in fata unui judecator sau a unei instante de judecata;
f) exista imprejurari din care, in mod rezonabil, se poate presupune ca impartialitatea sa este afectata.
(2) Nu pot face parte din acelasi complet de judecata judecatorii care se afla in vreuna din situatiile prevazute in alin. (1) lit. b).
(3) Judecatorul care a participat la judecarea unei cauze nu mai poate participa la judecarea aceleiasi cauze intr-o cale de atac sau la rejudecarea cauzei dupa desfiintarea sau casarea hotararii.
(4) Judecatorul de drepturi si libertati si judecatorul de camera preliminara nu pot participa, in aceeasi cauza, la judecata in fond sau in caile de atac.
(5) Judecatorul de drepturi si libertati nu poate fi, in aceeasi cauza, judecator de camera preliminara. 

Art. 59. Incompatibilitatea procurorului, a organului de cercetare penala si a magistratului-asistent

 (1) Dispozitiile art. 58 alin. (1) lit.a) - d) si f) se aplica procurorului si organului de cercetare penala.
(2) Dispozitiile art. 58 alin. (1) lit.a) - f) se aplica magistratului asistent.
(3) Dispozitiile art. 58 alin. (2) se aplica procurorului si magistratului-asistent cand cauza de incompatibilitate exista intre ei sau intre vreunul dintre ei si judecatorul de drepturi si libertati, judecatorul de camera preliminara sau unul dintre membrii completului de judecata.
(4) Procurorul care a participat ca judecator de drepturi si libertati sau ca judecator de camera preliminara nu poate, in aceeasi cauza, sa efectueze acte de urmarire penala si nici sa puna concluzii la judecarea acelei cauze in prima instanta si in caile de atac. Procurorul care a participat ca judecator la judecarea cauzei in prima instanta nu poate pune concluzii la judecarea ei in caile de atac.

Art. 60. Abtinerea 
(1) Persoana incompatibila este obligata sa declare, dupa caz, presedintelui instantei, procurorului care supravegheaza urmarirea penala sau procurorului ierarhic superior, ca se abtine de a participa la procesul penal, cu aratarea cazului de incompatibilitate si a temeiurilor de fapt care constituie motivul abtinerii.
(2) Cererea de abtinere se face de indata ce persoana obligata la aceasta a luat cunostinta de existenta cazului de incompatibilitate.

Art. 61. Recuzarea 
(1) In cazul in care persoana incompatibila nu a facut declaratie de abtinere, partile sau procurorul pot face cerere de recuzare, de indata ce au aflat despre existenta cazului de incompatibilitate.
(2) Cererea de recuzare nu poate privi organul de urmarire penala in intregul sau, toti judecatorii unei instante sau ai unei sectii a acesteia.
(3) Cererea de recuzare se formuleaza oral sau in scris, cu aratarea, pentru fiecare persoana in parte, a cazului de incompatibilitate invocat si a tuturor temeiurilor de fapt cunoscute la momentul formularii cererii. Cererea de recuzare formulata oral se consemneaza intr-un proces-verbal sau, dupa caz, in incheierea de sedinta.
(4) Nerespectarea conditiilor prevazute in alin. (2) si (3) sau recuzarea aceleiasi persoane pentru acelasi caz de incompatibilitate si pentru aceleasi temeiuri de fapt invocate intr-o cerere anterioara de recuzare care a fost respinsa atrage inadmisibilitatea cererii de recuzare. Inadmisibilitatea se constata de completul in fata caruia s-a formulat recuzarea, cu participarea judecatorului recuzat.
(5) Judecatorul de camera preliminara sau completul in fata caruia s-a formulat recuzarea, cu participarea judecatorului recuzat, se pronunta asupra masurilor preventive.

Art. 62. Procedura de solutionare a cererii de abtinere sau de recuzare a judecatorului 

(1) Cererea de abtinere sau de recuzare a judecatorului de drepturi si libertati si a judecatorului de camera preliminara se solutioneaza de catre un alt judecator.
(2) Cererea de abtinere sau de recuzare a judecatorului care face parte din completul de judecata se solutioneaza de catre un alt complet de judecata.
(3) Examinarea cererii de abtinere sau de recuzare se face de indata, in Camera de Consiliu. Daca apreciaza necesar pentru solutionarea cererii, judecatorul sau completul de judecata, dupa caz, poate efectua orice verificari si poate asculta procurorul, partile si persoana care se abtine sau a carei recuzare se cere.
(4) In caz de admitere a cererii de abtinere sau de recuzare, se va stabili in ce masura actele indeplinite ori masurile dispuse se mentin.
(5) Incheierea prin care se solutioneaza cererea de abtinere sau de recuzare nu este supusa niciunei cai de atac.
(6) Cand pentru solutionarea cererii de abtinere sau de recuzare nu poate fi desemnat un alt judecator din cadrul aceleiasi instante, cererea se solutioneaza de un judecator de la instanta ierarhic superioara.
(7) In cazul in care se admite cererea de abtinere sau de recuzare si nu se poate desemna un alt judecator la instanta competenta pentru solutionarea cauzei, judecatorul de la instanta ierarhic superioara desemneaza un judecator de la o instanta egala in grad cu instanta in fata careia s-a formulat cererea de abtinere sau recuzare.
(8) Dispozitiile alin. (6) si (7) se aplica in mod corespunzator si in cazul solutionarii cererii de abtinere sau de recuzare a judecatorului care face parte din completul de judecata.

Art. 63. Procedura de solutionare a cererii de abtinere sau de recuzare a persoanei care efectueaza cercetarea penala 

(1) Asupra abtinerii sau recuzarii persoanei care efectueaza cercetarea penala se pronunta procurorul care supravegheaza cercetarea penala.
(2) Cererea de recuzare se adreseaza fie persoanei recuzate, fie procurorului. In cazul in care cererea este adresata persoanei care efectueaza cercetarea penala, aceasta este obligata sa o inainteze impreuna cu lamuririle necesare, in termen de 24 de ore, procurorului, fara a intrerupe cursul cercetarii penale.
(3) Procurorul este obligat sa solutioneze cererea in cel mult 5 zile.
(4) Dispozitiile art. 21 alin. (3) se aplica in mod corespunzator.
(5) Cererea de abtinere se solutioneaza potrivit dispozitiilor alin. (2) si (3), care se aplica in mod corespunzator.

Art. 64. Procedura de solutionare a cererii de abtinere sau de recuzare a procurorului 
(1) Asupra abtinerii sau recuzarii procurorului se pronunta procurorul ierarhic superior.
(2) Cererea de recuzare se adreseaza fie persoanei recuzate, fie procurorului ierarhic superior. In cazul in care cererea este adresata procurorului care supravegheaza sau efectueaza urmarirea penala, acesta este obligat sa o inainteze, impreuna cu lamuririle necesare, in termen de 24 de ore, procurorului ierarhic superior, cursul urmaririi penale nefiind intrerupt.
(3) Procurorul ierarhic superior este obligat sa solutioneze cererea in cel mult 5 zile.
(4) Dispozitiile art. 62 alin. (3) se aplica in mod corespunzator.
(5) Cererea de abtinere se solutioneaza potrivit dispozitiilor alin. (2) si (3), care se aplica in mod corespunzator.

Art. 65. Temeiul stramutarii 
Inalta Curte de Casatie si Justitie poate stramuta judecarea unei cauze de la instanta competenta la o alta instanta egala in grad, atunci cand exista o suspiciune rezonabila ca impartialitatea judecatorilor este afectata datorita imprejurarilor cauzei sau calitatii partilor, ori atunci cand exista pericolul de tulburare a ordinii publice.

Art. 66. Cererea de stramutare si efectele acesteia

 (1) Stramutarea poate fi ceruta de parti sau de catre procuror.
(2) Cererea se depune la instanta de la care este solicitata stramutarea si trebuie sa cuprinda indicarea temeiului de stramutare precum si motivarea in fapt si in drept.
(3) La cerere se pot anexa inscrisurile pe care aceasta este intemeiata.
(4) In cerere se face mentiune daca inculpatul este supus unei masuri privative sau restrictive de libertate.
(5) Cererea se inainteaza de indata Inaltei Curti de Casatie si Justitie impreuna cu inscrisurile anexate. Conducerea instantei de la care este solicitata stramutarea poate formula observatii cu privire la temeiurile de stramutare invocate.
(6) Cererea de stramutare a cauzei nu poate fi intemeiata pe imprejurari cunoscute Inaltei Curti de Casatie si Justitie la solutionarea unei cereri anterioare.
(7) Introducerea unei cereri de stramutare nu suspenda judecarea cauzei.

Art. 67. Admisibilitatea in principiu 
(1) La primirea cererii, Inalta Curti de Casatie si Justitie examineaza, de urgenta, in Camera de Consiliu, fara citarea partilor si fara participarea procurorului, admisibilitatea in principiu a cererii de stramutare.
(2) Daca sunt indeplinite conditiile prevazute de art. 39 alin. (1), (2) si (6), Inalta Curte de Casatie si Justitie, prin incheiere, admite in principiu cererea,
fixeaza termen de solutionare a acesteia, dispune citarea partilor punandu-le in vedere ca pot depune concluzii scrise si ia masuri pentru desemnarea unui aparator din oficiu in cazurile in care asistenta juridica este obligatorie.
(3) In cazul in care se constata ca nu sunt indeplinite conditiile prevazute de art. 39 alin. (1), (2) si (6), Inalta Curte de Casatie si Justitie, prin incheiere, respinge cererea ca inadmisibila.
(4) Incheierile prevazute la alin. (2) si (3) nu sunt supuse niciunei cai de atac.

Art. 68. Procedura de solutionare a cererii de stramutare 
(1) Solutionarea cererii de stramutare se face in sedinta publica cu participarea obligatorie a procurorului.
(2) Neprezentarea partilor nu impiedica solutionarea cererii.
(3) Inalta Curte de Casatie si Justitie acorda cuvantul partii care a formulat cererea de stramutare, celorlalte parti prezente, precum si procurorului. Daca procurorul a formulat cererea, acestuia i se acorda primul cuvantul
(4) Inalta Curte de Casatie si Justitie dispune prin incheiere motivata admiterea sau respingerea cererii.
(5) In cazul in care gaseste cererea intemeiata, Inalta Curte de Casatie si Justitie dispune stramutarea judecarii cauzei, la una dintre instantele din raza aceleasi curtii de apel. Stramutarea judecarii cauzei de la o curte de apel se face la una dintre curtile de apel dintr-o raza teritoriala invecinata cu a acesteia.
(6) Inalta Curte de Casatie si Justitie hotaraste in ce masura se mentin actele indeplinite in fata instantei de la care s-a stramutat cauza.
(7)Instanta de la care a fost stramutata cauza precum si instanta la care s-a stramutat cauza vor fi instiintate de indata despre admiterea cererii de stramutare.
(8) Daca instanta de la care a fost stramutata cauza a procedat intre timp la judecarea cauzei, hotararea pronuntata este desfiintata prin efectul admiterii cererii de stramutare.
(9) Incheierea prevazuta la alin. (4) nu este supusa nici unei cai de atac. 

Art. 69. Cazuri speciale 

(1) Dispozitiile art. 65 - 68 se aplica in mod corespunzator si in procedura de camera preliminara.
(2) In cazul in care se dispune stramutarea in cursul procedurii de camera preliminara, judecarea cauzei se efectueaza de catre instanta la care s-a stramutat cauza.
___________________________________
Titlul I al proiectului privind Codul de Procedura Penala poate fi citit aici.
Titlul II al proiectului privind Codul de Procedura Penala poate fi citit aici.