Probele si mijloacele de proba I - Proiect noul Cod de Procedura Penala

TITLUL IV
PROBELE SI MIJLOACELE DE PROBA
CAPITOLUL I
Reguli generale 


Art. 89. Proba si mijloacele de proba
Art. 90. Obiectul probei
Art. 91. Sarcina probei
Art. 92. Administrarea probelor
Art. 93. Excluderea probelor ilegale
Art. 94. Principiul loialitatii
Art. 95. Aprecierea probelor

CAPITOLUL II
Ascultarea persoanelor

SECTIUNEA 1
Reguli generale în materia ascultarii persoanelor 

Art. 96. Persoane ascultate în cursul procesului penal
Art. 97. Ascultarea prin interpret
Art. 98. Protectia sanatatii persoanelor ascultate

SECTIUNEA a 2-a
Ascultarea suspectului sau a inculpatului 
Art. 99. Intrebari privind persoana suspectului sau a inculpatului
Art. 100. Comunicarea drepturilor si a obligatiilor
Art. 101. Modul de ascultare
Art. 102. Consemnarea declaratiilor

SECTIUNEA a 3-a
Ascultarea persoanei vatamate, a partii civile si a partii responsabile civilmente 
Art. 103. Modul de ascultare a persoanei vatamate
Art. 104. Modul de ascultare a partii civile si a partii responsabile civilmente
Art. 105. Protectia persoanei vatamate si a partii civile

SECTIUNEA a 4-a
Ascultarea martorilor 

Art. 106. Persoane ascultate ca martor
Art. 107. Capacitatea de a fi martor
Art. 108. Obiectul si limitele declaratiei martorului
Art. 109. Persoane care au dreptul de a refuza sa depuna marturie
Art. 110. Persoane care nu pot depune marturie
Art. 111. Incompatibilitatea cu calitatea de martor
Art. 112. Marturia indirecta
Art. 113. Dreptul martorului de a nu contribui la propria incriminare
Art. 114. Intrebari privind persoana martorului
Art. 115. Comunicarea drepturilor si obligatiilor
Art. 116. Juramantul si declaratia solemna a martorului
Art. 117. Modul de ascultare al martorului
Art. 118. Consemnarea declaratiilor

TITLUL IV
PROBELE SI MIJLOACELE DE PROBA

CAPITOLUL I
Reguli generale 
Art. 89. Proba si mijloacele de proba 
(1) Constituie proba orice element de fapt care se refera la circumstantele cauzei si care contribuie la aflarea adevarului in procesul penal.
(2) Proba se obtine in procesul penal prin urmatoarele mijloace:
a)declaratiile suspectului si ale inculpatului;
b) declaratiile persoanei vatamate;
c) declaratiile partii civile si ale partii responsabile civilmente;
d) declaratiile martorilor;
e) inscrisuri, rapoarte de expertiza, procese-verbale, fotografii, mijloace materiale de proba;
f) orice alt mijloc de proba care nu este interzis prin lege. 

Art. 90. Obiectul probei 
Constituie obiect al probei:
a) existenta infractiunii si savarsirea ei de catre inculpat;
b) faptele privitoare la raspunderea civila, atunci cand exista constituire de parte civila;
c) faptele si imprejurarile de fapt de care depinde aplicarea normelor de procedura;
d) orice imprejurare necesara pentru justa solutionare a cauzei. 

Art. 91. Sarcina probei 

(1) In actiunea penala sarcina probei apartine procurorului, iar in actiunea civila, partii civile.
(2) Suspectul sau inculpatul nu este obligat sa-si dovedeasca nevinovatia si are dreptul de a nu contribui la propria incriminare.
Art. 92. Administrarea probelor
(1) In cursul urmaririi penale, organul de urmarire penala administreaza probe atat in favoarea, cat si in defavoarea suspectului sau a inculpatului. Probele se administreaza din oficiu sau la cerere.
(2) In cursul judecatii, instanta administreaza probe la cererea procurorului si a partilor si, in mod subsidiar, din oficiu, atunci cand considera necesar pentru formarea convingerii sale.
(3) Cererea privitoare la administrarea unor probe formulata in cursul urmaririi penale sau in cursul judecatii de catre persoanele indreptatite se admite sau se respinge motivat de catre organele judiciare.
(4) Organele judiciare pot respinge o cerere privitoare la administrarea unor probe atunci cand:
a) proba nu este relevanta in raport cu circumstantele cauzei;
b) elementul de fapt care constituie obiectul probei a fost deja dovedit;
c) proba nu este necesara intrucat faptul este notoriu;
d) proba este imposibil de obtinut;
e) cererea a fost formulata in scopul vadit al tergiversarii procesului. 

Art. 93. Excluderea probelor ilegale 
(1) Probele obtinute in mod ilegal nu pot fi folosite atunci cand legea prevede expres excluderea lor.
(2) In orice alte situatii, probele obtinute in mod ilegal sunt excluse atunci cand, avand in vedere dispozitia legala incalcata, gravitatea incalcarii sau orice alte circumstante in care probele au fost obtinute, precum si consecintele incalcarii dispozitiilor legale asupra fiabilitatii probelor, folosirea lor ar incalca caracterul echitabil al procesului penal si drepturile suspectului sau inculpatului.
(3) Probele derivate din probele supuse excluderii potrivit dispozitiilor alin. (1) si (2) se exclud la randul lor atunci cand:
a) au fost obtinute in mod direct din probele obtinute in mod ilegal si
b) nu puteau fi obtinute in alt mod decat in baza probelor obtinute in mod ilegal. 

Art. 94. Principiul loialitatii 

(1) In scopul obtinerii de probe este oprit a se intrebuinta violenta, promisiunea unui avantaj nepermis de lege, amenintarea cu un rau injust sau orice alt mijloc de constrangere interzis prin lege.
(2) Nu pot fi folosite metode sau tehnici de ascultare care afecteaza capacitatea persoanei de a-si aminti si de a relata in mod constient si voluntar faptele care constituie obiectul probei. Interdictia se aplica chiar daca persoana ascultata isi da consimtamantul la utilizarea unei asemenea metode sau tehnici de ascultare.
(3) Incalcarea dispozitiilor alin. (1) si (2) se sanctioneaza cu excluderea probei ilegale.
(4) Organele judiciare penale sau o alta persoana care actioneaza pentru acestea nu pot determina o persoana sa savarseasca o infractiune in vederea obtinerii de probe.
(5) Atunci cand o persoana a fost determinata sa savarseasca o infractiune in conditiile alin. (3), actiunea penala nu poate fi pusa in miscare pentru savarsirea acestei infractiuni, iar cand a fost pusa in miscare, nu mai poate fi exercitata. 

Art. 95. Aprecierea probelor 
(1) Probele nu au o valoare dinainte stabilita prin lege si sunt supuse liberei aprecieri a organelor judiciare in urma evaluarii tuturor probelor administrate in cauza.
(2) In luarea deciziei asupra existentei infractiunii si a vinovatiei inculpatului instanta hotaraste motivat, cu trimitere la toate probele evaluate. Condamnarea se dispune doar atunci cand instanta are convingerea ca acuzatia a fost dovedita (de procuror) dincolo de orice indoiala rezonabila.
(3) In cazurile expres prevazute de lege, probele obtinute prin anumite mijloace de proba nu pot avea o valoare determinanta in formarea convingerii instantei.

CAPITOLUL II
Ascultarea persoanelor 

SECTIUNEA 1
Reguli generale in materia ascultarii persoanelor 


Art. 96. Persoane ascultate in cursul procesului penal 
(1) In cursul procesului penal, in conditiile prevazute de lege, pot fi ascultate urmatoarele persoane: suspectul, inculpatul, persoana vatamata, partea civila, partea responsabila civilmente, martorii, expertii si interpretii.
(2) Prin ascultare se intelege orice procedura prin care organul judiciar solicita unei persoane informatii privind savarsirea unei fapte prevazute de legea penala sau privind orice imprejurari necesare aflarii adevarului in cauza.
(3) Ascultarea persoanelor in cursul procesului penal are ca scop obtinerea de declaratii conforme cu realitatea.
Art. 97. Ascultarea prin interpret
(1) Ori de cate ori persoana ascultata nu intelege, nu vorbeste sau nu se exprima bine in limba romana, ascultarea se face prin interpret.
(2) Daca persoana ascultata este surda, muta sau surdo-muta, ascultarea se face cu participarea unei persoane care are capacitatea de a comunica prin limbajul special.
(3) In cazuri exceptionale, daca nu este prezenta o persoana care poate comunica prin limbajul special, persoanei ascultate care este surda ii vor fi adresate intrebarile in scris, iar daca este muta, raspunsurile vor fi redactate de aceasta in scris.
Art. 98. Protectia sanatatii persoanelor ascultate
(1) Daca in timpul ascultarii unei persoane, aceasta acuza simptomele unei boli care ii afecteaza capacitatea fizica sau psihica de a participa la ascultare, organul judiciar dispune intreruperea ascultarii si ia masuri pentru ca persoana sa fie consultata de un medic.
(2) Ascultarea se reia la o data ulterioara sau imediat ce medicul decide ca ascultarea poate continua.

SECTIUNEA a 2-a
Ascultarea suspectului sau a inculpatului 
Art. 99. Intrebari privind persoana suspectului sau a inculpatului 
(1) La inceputul primei ascultari, organul judiciar adreseaza intrebari suspectului sau inculpatului cu privire la nume, prenume, porecla, data si locul nasterii, numele si prenumele parintilor, cetatenie, nationalitate, starea civila, situatia militara, studii, profesie sau ocupatie, loc de munca, adresa la care locuieste efectiv, antecedente penale sau daca impotriva sa se desfasoara un alt proces penal, precum si cu privire la orice alte date pentru stabilirea situatiei sale personale.
(2) Intrebarile prevazute in alin. (1) se repeta si la ascultarile ulterioare doar atunci cand organul judiciar considera necesar. 

Art. 100. Comunicarea drepturilor si a obligatiilor 

(1) Organul judiciar comunica suspectului sau inculpatului calitatea in care este ascultat, fapta prevazuta de legea penala pentru savarsirea careia este suspectat sau pentru care a fost pusa in miscare actiunea penala si incadrarea juridica a acesteia.
(2) Suspectului sau inculpatului i se aduc apoi la cunostinta urmatoarele drepturi si obligatii:
a) dreptul de a nu da nicio o declaratie, atragandu-i-se atentia ca daca refuza sa dea declaratii nu va suferi nicio consecinta defavorabila, iar daca va da declaratii acestea vor putea fi folosite ca mijloace de proba impotriva sa;
b) dreptul de a avea un aparator ales, iar daca nu isi desemneaza unul, in cazurile de asistenta obligatorie, dreptul de a i se desemna un avocat din oficiu;
c) dreptul de a propune administrarea de probe in conditiile prevazute de lege;
d) dreptul de a beneficia in mod gratuit de un interpret atunci cand nu intelege sau nu poate vorbi limba romana ori daca este o persoana surda, muta sau surdo-muta ;
e) obligatia de a se prezenta la chemarile organelor judiciare, atragandu-i-se atentia ca, in cazul neindeplinirii acestei obligatii, se poate emite mandat de aducere impotriva sa, iar in cazul sustragerii, judecatorul poate dispune sa arestarea preventiva;
f) obligatia de a comunica in scris in termen de 5 zile orice schimbare a adresei, atragandu-i-se atentia ca in cazul neindeplinirii acestei obligatii citatiile si orice alte acte comunicate la prima adresa raman valabile si se considera ca le-a luat la cunostinta.
(3) In cursul urmaririi penale suspectului sau inculpatului i se inmaneaza si formularul scris privind drepturile si obligatiile sale.
(4) Incalcarea dispozitiilor alin. (1) - (3) se sanctioneaza cu excluderea probei astfel obtinute.. 

Art. 101. Modul de ascultare 
(1) Dupa indeplinirea dispozitiilor art. 99 si 100, suspectul sau inculpatul este lasat sa declare tot ceea ce doreste in raport cu fapta prevazuta de legea penala care i-a fost comunicata.
(2) Ascultarea va da suspectului sau inculpatului ocazia sa indeparteze motivele de suspiciune care exista impotriva sa si sa prezinte faptele pe care le considera in favoarea sa.
(3) La cererea suspectului sau inculpatului, atunci cand considera necesar, organul judiciar poate permite acestuia sa utilizeze insemnari si notite proprii.
(4) Dupa ce suspectul sau inculpatul si-a finalizat relatarea libera, i se pot pune intrebari.
(5) Daca in cursul ascultarii suspectul sau inculpatul isi exercita dreptul de a nu face nicio o declaratie, ascultarea nu poate continua. 

_________________________________

Titlul I - Principiile si limitele aplicarii legii procesual penale il puteti citi aici.

Titlul II - Actiunea penala si actiunea civila in procesul penal il puteti citi aici.

Titlul III - Participantii in procesul penal – Capitolele I si II le puteti citi aici.
Titlul III - Participantii in procesul penal - Capitolul III il puteti citi aici.

Titlul III - Participantii in procesul penal - Capitolele IV, V, VI si VII le putei citi aici.

#PAGEBREAK#
Art. 102. Consemnarea declaratiilor 
(1) Declaratiile suspectului sau inculpatului se consemneaza in scris.
(2) In cursul urmaririi penale, ascultarea suspectului sau inculpatului se inregistreaza cu mijloace tehnice audio sau audio-video. Atunci cand inregistrarea nu este posibila, acest lucru se consemneaza in procesul verbal care contine declaratia suspectului sau inculpatului, cu indicarea concreta a motivului pentru care inregistrarea nu este posibila.
(3) Daca este de acord cu continutul declaratiei scrise, suspectul sau inculpatul o semneaza la sfarsit. Daca suspectul sau inculpatul are de facut completari, rectificari sau precizari, acestea vor fi indicate in finalul declaratiei, fiind urmate de semnatura suspectului sau a inculpatului.
(4) Atunci cand suspectul sau inculpatul nu poate sau refuza sa semneze, organul judiciar consemneaza acest lucru in declaratia scrisa.
(5) Declaratia scrisa este semnata si de organul de urmarire penala care a procedat la ascultarea suspectului sau inculpatului ori de presedintele completului de judecata si de grefier, de aparatorul suspectului sau inculpatului cand acesta a fost prezent, precum si de interpret cand declaratia a fost luata printr-un interpret. 

SECTIUNEA a 3-a
Ascultarea persoanei vatamate, a partii civile si a partii responsabile civilmente 

Art. 103. Modul de ascultare a persoanei vatamate 
(1) Dispozitiile art. 99 se aplica in mod corespunzator.
(2) Persoanei vatamate i se aduc apoi la cunostinta urmatoarele drepturi si obligatii:
a) dreptul la aparator;
b) dreptul de a propune probe;
c) dreptul de a fi incunostintata cu privire la derularea procedurii;
d) obligatia de a se prezenta la toate chemarile organelor judiciare;
e) obligatia de a comunica orice schimbare de adresa;
f) obligatia de a spune adevarul.
(3) Dispozitiile art. 101 alin. (1) - (3) si art. 102 se aplica in mod corespunzator.
(4) In cursul urmaririi penale, ascultarea persoanei vatamate se inregistreaza prin mijloace tehnice audio sau audio-video atunci cand organul de urmarire penala considera necesar sau atunci cand persoana vatamata a solicitat aceasta in mod expres. 

Art. 104. Modul de ascultare a partii civile si a partii responsabile civilmente 
(1) Dispozitiile art. 103 alin. (1), (3) si (4) se aplica in mod corespunzator.
(2) Partii civile si partii responsabile civilmente li se comunica dreptul de a avea un aparator si dreptul de a propune administrarea de probe in latura civila a cauzei in conditiile prevazute de lege.
Art. 105. Protectia persoanei vatamate si a partii civile
Atunci cand sunt indeplinite conditiile prevazute de lege, organul de urmarire penala poate dispune fata de persoana vatamata sau fata de partea civila masurile de protectie prevazute de art. 121 alin. (1) lit. a) si b), iar instanta poate dispune masurile prevazute de art. 122 lit. b), c) si d).

SECTIUNEA a 4-a
Ascultarea martorilor 

Art. 106. Persoane ascultate ca martor
(1) Poate fi ascultata in calitate de martor orice persoana care are cunostinta despre vreo fapta sau imprejurare de fapt care constituie proba in cauza penala.
(2) Orice persoana citata in calitate de martor are urmatoarele obligatii:
a) de a se prezenta in fata organului judiciar care a citat-o la locul, ziua si ora aratate in citatie;
b) de a depune juramant sau declaratie solemna in fata instantei;
c) de a nu depune marturie mincinoasa.
(3) Cu exceptiile prevazute de lege, neindeplinirea obligatiilor prevazute in alin. (2) atrage aplicarea dispozitiilor din prezentul Cod privitoare la amenda judiciara si mandatul de aducere, precum si a celor din Codul penal privind infractiunea de marturie mincinoasa.

Art. 107. Capacitatea de a fi martor 

(1) Orice persoana poate fi citata si ascultata in calitate de martor.
(2) Minorii sub 13 ani, persoanele care sufera de o boala sau care se afla intr-o oricare alta situatie care are ca efect punerea la indoiala, in mod rezonabil, a capacitatii de a fi martor, depun marturie in aceasta calitate doar atunci cand organul judiciar constata ca persoana este capabila sa relateze in mod constient fapte si imprejurari de fapt conforme cu realitatea si intelege obligatia de a spune adevarul.
(3) Pentru a decide cu privire la capacitatea unei persoane de a fi martor, organul judiciar poate dispune, la cerere sau din oficiu, orice examinare necesara, prin mijloacele prevazute de lege. 

Art. 108. Obiectul si limitele declaratiei martorului 

(1) Martorul este ascultat asupra unor fapte sau imprejurari de fapt determinate care constituie obiectul probei in cauza in care a fost citat.
(2) Ascultarea martorului poate fi extinsa asupra tuturor imprejurarilor necesare pentru verificarea credibilitatii sale. 

Art. 109. Persoane care au dreptul de a refuza sa depuna marturie 

(1) Au dreptul de a refuza sa dea declaratii in calitate de martor:
a) sotul, ascendentii si descendentii in linie directa, precum si fratii si surorile suspectului sau inculpatului;
b) persoanele care au stabilit cu suspectul sau inculpatul relatii asemanatoare acelora dintre soti sau dintre parinti si copii;
c) persoanele care au avut calitatea de sot al suspectului sau al inculpatului, dar casatoria a incetat ca efect al anularii sau al divortului.
(2) Dupa ce au fost indeplinite dispozitiile art. 114 organele judiciare sunt obligate sa comunice persoanelor prevazute in alin. (1) dreptul de a refuza sa dea declaratii in calitate de martor si sa le intrebe daca intentioneaza sa se foloseasca de acest drept.
(3) Incalcarea prevederilor alin. (2) se sanctioneaza cu excluderea probei astfel obtinute.
(4) Daca persoanele prevazute in alin. (1) sunt de acord sa dea declaratii, in privinta acestora sunt aplicabile toate dispozitiile privitoare la drepturile si obligatiile martorilor.
(5) In cauzele reunite, persoana care indeplineste una dintre calitatile prevazute in alin. (1) in raport cu unul dintre suspecti sau inculpati este scutita de obligatia de a depune marturie si impotriva celorlalti suspecti sau inculpati, in cazul in care declaratia sa nu poate fi limitata doar la acestia din urma. 

Art. 110. Persoane care nu pot depune marturie 

(1) Nu pot da declaratii in calitate de martor:
a) persoanele care, in virtutea profesiei sau a functiei, au obligatia de a pastra un secret de stat, militar sau de serviciu;
b) slujitorii confesiunilor religioase recunoscute prin lege, avocatii, notarii, medicii, precum si orice alte persoane carora legea le impune, in virtutea profesiei sau a functiei, obligatia de confidentialitate cu privire la informatiile dobandite in aceasta calitate.
(2) Daca exista indoieli privind incadrarea martorului intr-una dintre categoriile prevazute in alin. (1) lit. a) si lit. b), organul judiciar dispune efectuarea verificarilor necesare.
(3) Persoanele aratate in alin. (1) lit. a) si lit. b) au obligatia de a da declaratii atunci cand autoritatea competenta sau persoana indreptatita ii elibereaza in scris de aceasta obligatie sau atunci cand exista o alta cauza legala de inlaturare a obligatiei de a pastra secretul sau confidentialitatea.
(4) Calitatea de martor are intaietate fata de calitatea de aparator cu privire la faptele si imprejurarile de fapt pe care persoana le-a cunoscut inainte de a deveni aparator al uneia dintre parti.
(5) Incalcarea dispozitiilor alin. (1) si(3) se sanctioneaza cu excluderea probei astfel obtinute.

Art. 111. Incompatibilitatea cu calitatea de martor
(1) Urmatoarele persoane nu pot fi citate si ascultate in calitate de martor:
a) suspectul, precum si persoana impotriva careia exista suspiciunea rezonabila ca a savarsit o infractiune, chiar daca nu a dobandit calitatea de suspect;
b) inculpatul;
c) persoanele care au calitatea de suspect sau inculpat in aceeasi cauza;
d) persoanele care au avut aceasta calitatea de suspect sau inculpat in aceeasi cauza, dar ulterior s-a dispus disjungerea cauzelor;
e) persoanele care au calitatea de suspect sau inculpat in cauze diferite, dar intre care exista o stransa legatura, desi nu a fost dispusa reunirea;
f) persoana vatamata, partea civila si partea responsabila civilmente.
(2) Persoanele prevazute in alin. (1) lit. d) si lit. e) pot da declaratii in calitate de martor atunci cand impotriva lor s-a pronuntat o hotarare judecatoreasca definitiva de condamnare, de achitare sau de incetare a procesului penal. In acest caz, dupa ce au fost indeplinite dispozitiile art. 114 organele judiciare sunt obligate sa-l incunostinteze pe martor cu privire la dreptul de a fi asistat de aparator si la dreptul de a nu da nicio o declaratie sau de a refuza sa raspunda la anumite intrebari atunci cand s-ar putea incrimina.
(3) Declaratia martorului, data potrivit dispozitiilor alin. (2) nu poate fi folosita in nici o procedura penala ulterioara impotriva sa.
(4) Incalcarea dispozitiilor alin. (1) - (3) se sanctioneaza cu excluderea astfel obtinute.

Art. 112. Marturia indirecta 

(1) Atunci cand in declaratia sa martorul se refera la fapte sau la imprejurari de fapt cunoscute de la alte persoane, organul judiciar dispune, la cerere sau din oficiu, citarea in calitate de martori a acestor persoane.
(2) Daca aceste persoane au fost ascultate deja in calitate de martor, organul judiciar dispune o noua ascultare a lor doar daca considera necesar in raport cu elementele de fapt indicate de martor.
(3) Nerespectarea dispozitiei prevazute in alin. (1) determina imposibilitatea de folosire a declaratiei martorului in partea referitoare la elementele de fapt cunoscute de la alte persoane, cu exceptia situatiei in care ascultarea acestora nu este posibila datorita unor motive temeinice.
(4) In orice situatie martorii nu pot fi ascultati asupra elementelor de fapt cunoscute de la persoanele prevazute in art. 109 si 110, cu exceptia situatiei in care aceste persoane au dat deja declaratii in calitate de martor in cauza.

Art. 113. Dreptul martorului de a nu contribui la propria incriminare 

(1) Martorul nu poate fi obligat sa raspunda la acele intrebari prin care s-ar incrimina si s-ar expune unei investigatii penale.
(2) Atunci cand constata ca prin declaratia sa martorul se incrimineaza, organul judiciar are urmatoarele obligatii:
a) de a intrerupe ascultarea martorului;
b) de a comunica martorului ca in urma acestor declaratii se pot declansa investigatii penale impotriva sa;
c) de a comunica martorului dreptul de a nu da nicio declaratie, precum si dreptul de a fi asistat de un aparator.
(3) Incalcarea dispozitiei prevazute in alin. (2) determina ca declaratia martorului sa nu poata fi folosita in cursul unui proces penal desfasurat impotriva sa.

Art. 114. Intrebari privind persoana martorului 

(1) Dispozitiile art. 99 se aplica in mod corespunzator in cazul ascultarii martorului.
(2) Martorului i se comunica infractiunea care face obiectul cauzei si apoi este intrebat daca este sot sau membru de familie al suspectului, inculpatului, persoanei vatamate infractiunii sau al celorlalte parti din procesul penal, precum si daca a suferit vreo paguba in urma savarsirii infractiunii.
(3) In faza de judecata, martorului nu i se adreseaza intrebarile privind persoana sa, atunci cand fata de acesta s-a dispus o masura de protectie a datelor de identitate.

Art. 115. Comunicarea drepturilor si obligatiilor 

(1) Organul judiciar comunica martorului calitatea in care este ascultat si faptele sau imprejurarile de fapt pentru dovedirea carora a fost propus ca martor.
(2) Martorului i se aduc apoi la cunostinta urmatoarele drepturi si obligatii:
a) dreptul de a fi supus masurilor de protectie, atunci cand sunt indeplinite conditiile prevazute de lege;
b) obligatia de a se prezenta la chemarile organelor judiciare, atragandu-i-se atentia ca in cazul neindeplinirii acestei obligatii, se poate emite mandat de aducere impotriva sa;
c) obligatia de a comunica in scris, in termen de 5 zile, orice schimbare a adresei, atragandu-i-se atentia ca in cazul neindeplinirii acestei obligatii citatiile comunicate la prima adresa raman valabile;
d) obligatia de a da declaratii conforme cu realitatea, atragandu-i-se atentia ca in cazul neindeplinirii acestei obligatii se pot declansa investigatii impotriva lui pentru savarsirea infractiunii de marturie mincinoasa;
e) in cursul judecatii, obligatia de a depune juramant sau declaratie solemna.
(3) Martorului minor care la data ascultarii nu a implinit varsta de 13 ani nu i se comunica obligatiile prevazute in alin. (1) lit d) si e), dar i se atrage atentia sa spuna adevarul.
(4) Declaratia data de un martor potrivit alin. (3) nu poate avea o valoare determinanta in formarea convingerii instantei.

Art. 116. Juramantul si declaratia solemna a martorului
(1) In cursul judecatii, dupa indeplinirea dispozitiilor art. 1134 si 115, presedintele completului solicita martorului depunerea juramantului sau a declaratiei solemne.
(2) In cursul urmaririi penale, martorul nu are obligatia de a depune juramantul sau declaratia solemna, decat in procedura administrarii anticipate a probelor in fata judecatorului de drepturi si libertati, dispozitiile alin. (1) fiind aplicabile.
(3) Presedintele completului il intreaba pe martor daca doreste sa depuna un juramant religios sau o declaratie solemna si ii explica deosebirea dintre acestea. De asemenea, pune in vedere martorului ca nu este obligat sa-si declare apartenenta religioasa si, ca, in cazul in care alege formula juramantului religios, referirea la divinitate se face conform credintei sale.
(4) Textul juramantului este urmatorul: „Jur ca voi spune adevarul si nu voi ascunde nimic din ceea ce stiu. Asa sa-mi ajute Dumnezeu!”. Referirea la divinitate din formula juramantului se schimba in functie de credinta religioasa a martorului.
(5) Martorul pronunta formula prevazuta in alin. (4), dupa indicatiile judecatorului.
(6) In timpul depunerii juramantului, cu exceptiile impuse de credinta religioasa, martorul tine mana dreapta pe cruce sau pe Biblie.
(7) In cazul in care martorul alege sa faca o declaratie solemna, textul acesteia este urmatorul: „Ma oblig ca voi spune adevarului si nu voi ascunde nimic din ceea ce stiu”.
#PAGEBREAK#
Art. 117. Modul de ascultare al martorului 

(1) Fiecare martor este ascultat separat si fara prezenta altor martori.
(2) Dupa indeplinirea dispozitiilor art. 114 - 116, martorul este lasat sa declare tot ceea ce stie in legatura cu fapta care constituie obiectul cauzei.
(3) Dupa ce a finalizat relatarea libera, martorului i se pot adresa intrebari.
(4) Martorului nu i se pot adresa intrebari privind optiunile politice, ideologice sau religioase ori alte circumstante strict personale si de familie, cu exceptia cazului in care acestea sunt strict necesare pentru aflarea adevarului in cauza sau pentru verificarea credibilitatii martorului. 

Art. 118. Consemnarea declaratiilor 
(1) Dispozitiile art. 102 se aplica in mod corespunzator.
(2) In cursul urmaririi penale, ascultarea martorului se inregistreaza prin mijloace tehnice audio sau audio-video atunci cand organul de urmarire penala considera necesar sau atunci cand martorul solicita expres aceasta.

Art. 119. Ascultarea martorului minor 

(1) Ascultarea martorului minor trebuie sa evite producerea oricarui efect negativ asupra starii psihice a acestuia.
(2) In cursul urmaririi penale, minorul in varsta de pana la 14 ani are dreptul de a fi ascultat in prezenta unuia dintre parinti, a tutorelui, a persoanei careia ii este incredintat minorul spre crestere si educare sau in prezenta oricarei alte persoane majore pe care o indica minorul.
(3) Dreptul prevazut in alin. (2) se comunica minorului odata cu comunicarea celorlalte drepturi si obligatii.
(4) Organul de urmarire penala refuza exercitarea dreptului prevazut in alin. (2) atunci cand parintele, tutorele sau persoana careia ii este incredintat minorul spre crestere si educare sau persoana indicata de minor este suspect sau inculpat in cauza, persoana vatamata sau martor ori exista suspiciunea rezonabila ca exercita o influenta asupra minorului, astfel incat declaratia acestuia va fi afectata.
(5) Daca se considera necesar, la cerere sau din oficiu, organul de urmarire penala dispune ca la audierea martorului minor sa asiste un psiholog sau un consilier al serviciului de probatiune.
(6) Dispozitiile art. 117 se aplica in mod corespunzator in privinta martorilor minori.

_________________________________

Titlul I - Principiile si limitele aplicarii legii procesual penale il puteti citi aici.

Titlul II - Actiunea penala si actiunea civila in procesul penal il puteti citi aici.

Titlul III - Participantii in procesul penal – Capitolele I si II le puteti citi aici.

Titlul III - Participantii in procesul penal - Capitolul III il puteti citi aici.
Titlul III - Participantii in procesul penal - Capitolele IV, V, VI si VII le putei citi aici.