Decizia nr. 1086/2007 - Dreptul avocatului de a asista la orice act de urmarire penala

Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate  a dispozitiilor art. 172 alin. 1 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Florin Aurel Chinde in Dosarul  nr. 34/81/2007 al Curtii Militare de Apel.
Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din 13 noiembrie  2007, in prezenta autorului exceptiei, asistat de avocatii  Gheorghe Ciobotaru si Ion Panaitescu, si a reprezentantului  Ministerului Public, fiind consemnate in incheierea de la acea  data, cand Curtea, avand nevoie de timp pentru a delibera, a  amanat pronuntarea pentru 20 noiembrie 2007. 

C U RT E A, 

avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
Prin Incheierea din 15 iunie 2007, pronuntata in Dosarul nr. 34/81/2007, Curtea Militara de Apel a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 172 alin. 1 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Florin Aurel Chinde.

In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine ca textul de lege criticat este neconstitutional in raport cu dispozitiile art. 24 din Constitutie si cu prevederile art. 6 alin. 1 din Codul de procedura penala, intrucat, anterior modificarii aduse prin art. I pct. 99 din Legea nr. 356/2006, art. 172 alin. 1 din Codul de procedura penala permitea aparatorului invinuitului sau inculpatului sa asiste la efectuarea tuturor actelor de urmarire penala. De asemenea, arata ca „dreptul la aparare trebuie inteles ca fiind garantat constitutional numai daca, si in masura in care, textele de lege care il reglementeaza fac referire explicita la intervalul de timp in interiorul caruia el poate fi exercitat, dar, in egala masura, si la ansamblul masurilor si actelor procesuale dispuse de organele judiciare pe toata durata procesului penal”. 

Curtea Militara de Apel apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate invocata este neintemeiata. In acest sens, arata ca dispozitiile art. 172 alin. 1 din Codul de procedura penala nu contravin prevederilor constitutionale privind dreptul la aparare, motivand ca „aparatorul persoanei invinuite nu are dreptul sa participe la toate actele de urmarire penala, deoarece acesta ar contraveni principiilor acestei faze procesuale, doar faza de judecata fiind contradictorie, nu si faza de urmarire penala. Apararea invinuitului se poate realiza in faza urmaririi penale prin prezenta aparatorului la efectuarea acelor acte la care si prezenta invinuitului sau inculpatului este obligatorie, prin depunerea de cereri, memorii, prin solicitarea de administrare a
unor probe. Asupra tuturor acestor mijloace de aparare, procurorul trebuie sa se pronunte prin rezolutie motivata, care va
fi supusa controlului instantei odata cu fondul cauzei”. 

In conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate. 

Guvernul apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, deoarece dispozitiile legale criticate nu aduc atingere prevederilor constitutionale referitoare la garantarea dreptului la aparare. 

Avocatul Poporului considera ca dispozitiile art. 172 alin. 1 din Codul de procedura penala sunt neconstitutionale, fiind
incalcate prevederile art. 24 din Constitutie, partile procesului penal avand dreptul de a fi asistate de aparator la efectuarea oricarui act de urmarire penala si nu doar la efectuarea acelora care implica audierea sau prezenta partii.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicata. 

C U RT E A, 
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, sustinerile autorului exceptiei, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile
Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele: Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.
 
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, astfel cum rezulta din incheierea de sesizare, il constituie dispozitiile art. 172 alin. 1
din Codul de procedura penala, cu denumirea marginala „Drepturile aparatorului”, asa cum au fost modificate si completate prin art. I pct. 99 din Legea nr. 356/2006, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006.
Din sustinerile autorului exceptiei rezulta ca exceptia de neconstitutionalitate priveste, in realitate, numai dispozitiile art. 172 alin. 1 teza intai din Codul de procedura penala, asupra constitutionalitatii carora Curtea urmeaza a se pronunta. Textul criticat are urmatorul continut: „In cursul urmaririi penale, aparatorul invinuitului sau inculpatului are dreptul sa asiste la efectuarea oricarui act de urmarire penala care implica audierea sau prezenta invinuitului sau inculpatului caruia ii asigura apararea si poate formula cereri si depune memorii”. 

Autorul exceptiei sustine ca dispozitiile legale criticate incalca prevederile constitutionale ale art. 24 privind dreptul la aparare,
precum si dispozitiile art. 6 alin. 1 din Codul de procedura penala referitoare la garantarea dreptului la aparare. 

Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca aceasta este intemeiata, pentru urmatoarele considerente: 

1. Art. 24 din Constitutie, cu denumirea marginala „Dreptul la aparare”, prevede:
„(1) Dreptul la aparare este garantat. 
(2) In tot cursul procesului, partile au dreptul sa fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.”
Textul constitutional nu conditioneaza, nu limiteaza si nici nu restrange in vreun fel dreptul la aparare al partilor din proces, in
tot cursul procesului. Se mai constata ca textul constitutional nu distinge intre fazele procesului si nici fata de natura juridica a
acestuia. 

2. Codul de procedura penala, in art. 6 din capitolul I „Scopul si regulile de baza ale procesului penal” al titlului I, dezvolta
prevederile art. 24 din Constitutie, cu aplicatiune la procesul penal.
Art. 6, denumit marginal „Garantarea dreptului de aparare”, are urmatorul cuprins:
„Dreptul de aparare este garantat invinuitului, inculpatului si celorlalte parti in tot cursul procesului penal. In cursul procesului penal, organele judiciare sunt obligate sa asigure partilor deplina exercitare a drepturilor procesuale in conditiile prevazute de lege si sa le administreze probele necesare in aparare. Organele judiciare au obligatia sa-l incunostiinteze, de indata si mai inainte de a-l audia, pe invinuit sau pe inculpat despre fapta pentru care este cercetat, incadrarea juridica a acesteia si sa-i asigure posibilitatea pregatirii si exercitarii apararii. Orice parte are dreptul sa fie asistata de aparator in tot cursul procesului penal.
Organele judiciare au obligatia sa incunostiinteze pe invinuit sau inculpat, inainte de a i se lua prima declaratie, despre dreptul de a fi asistat de un aparator, consemnandu-se aceasta in procesul-verbal de ascultare. In conditiile si in cazurile prevazute de lege, organele judiciare sunt obligate sa ia masuri pentru asigurarea asistentei juridice a invinuitului sau inculpatului, daca acesta nu are aparator ales.” Acestea sunt prevederile art. 6 din Codul de procedura penala, ca „reguli de baza ale procesului penal”, privind „garantarea dreptului de aparare”. Textul art. 6 nu a fost modificat prin Legea nr. 356 din 21 iulie 2006 si este in vigoare in forma prezentata.
Codul de procedura penala foloseste termenul procesual de „aparator”, mentinut in mod traditional, iar nu termenul de
„avocat”, asa cum prevede Constitutia.
Alin. 2 al art. 6 prevede obligatia organelor judiciare de a asigura partilor din procesul penal deplina exercitare a drepturilor procesuale „in conditiile prevazute de lege”, dar aceasta dispozitie inseamna si ca legea procesuala penala trebuie sa respecte prevederea constitutionala. 
#PAGEBREAK#
3. Modificand si completand Codul de procedura penala, Legea nr. 356/2006, in art. I pct. 99, a dat art. 172 alin. 1 un alt
continut, si anume: „In cursul urmaririi penale, aparatorul invinuitului sau inculpatului are dreptul sa asiste la efectuarea oricarui act de urmarire penala care implica audierea sau prezenta invinuitului sau inculpatului caruia ii asigura apararea si poate formula cereri si depune memorii”. Textul alin. 1 al art. 172, inainte de a fi modificat, avea urmatorul continut: „In cursul urmaririi penale aparatorul invinuitului sau inculpatului are dreptul sa asiste la efectuarea oricarui act de urmarire penala si poate formula cereri si depune memorii”. Se constata ca modificarea adusa art. 172 alin. 1 consta in introducerea in textul legii a urmatoarei sintagme: „care implica audierea sau prezenta invinuitului sau inculpatului”. Aceasta este partea de text care, raportata la art. 24 din Constitutie, se constata ca este o conditionare si o restrangere a dreptului aparatorului de a asista la efectuarea actelor de urmarire penala privindu-l pe invinuitul sau inculpatul caruia ii asigura apararea si, prin aceasta, este o restrangere si o limitare a insasi dreptului la aparare. 

4. Curtea retine si ca dreptul aparatorului este de a asista la efectuarea oricarui act de urmarire penala, iar nu dreptul de a
participa la efectuarea actelor de urmarire penala. Tocmai din aceste motive si in mod consecvent se prevede ca aparatorul care asista la efectuarea actelor de urmarire penala, de catre procuror sau de catre ofiterul de politie judiciara, poate formula cereri si depune memorii. Este evident ca memoriile sunt scrise si ca cererile pot fi formulate numai in scris. Rezolvarea acestora se face de catre anchetator, iar in cazurile in care invinuitul sau inculpatul nu este multumit de rezolvarea data, aceasta poate fi atacata conform prevederilor Codului de procedura penala. Faza de urmarire penala a procesului penal are caracteristicile sale juridice si, corespunzator acestora, si reglementarea adecvata.
Caracteristicile fazei de judecata a procesului penal, prevazute in art. 289 si art. 290 din Codul de procedura penala, nu se regasesc si in faza de urmarire penala. 

5. Curtea mai retine si observatia ca art. 172 alin. 1 din Codul de procedura penala reglementeaza drepturile aparatorului in
cadrul asistentei judiciare facultative, potrivit optiunii de asistenta a invinuitului sau inculpatului. In cazurile de asistenta juridica obligatorie, reglementarea legala este alta si incalcarile acestei reglementari atrag sanctiuni juridice diferite. 

6. Textul art. 172 alin. 1, in redactarea anterioara modificarii aduse prin art. I pct. 99 din Legea nr. 356/2006, constituie o
restrangere a dreptului la aparare prin modalitatea stabilita pentru aparatorul invinuitului sau inculpatului, de „a asista la efectuarea oricarui act de urmarire penala”, iar nu de a participa la efectuarea actelor de urmarire penala. Aceasta restrangere
este determinata de natura anchetei penale, de exigentele acesteia si corespunde prevederilor art. 53 alin. (1) din Constitutie, privitoare la „desfasurarea instructiei penale”, cazuri in care legea poate restrange exercitarea dreptului aparatorului.
Introducerea, insa, in cuprinsul art. 172 alin. 1 a sintagmei „care implica audierea sau prezenta invinuitului sau inculpatului caruia ii asigura apararea” reprezinta o conditionare si o limitare a dreptului aparatorului de a asista la efectuarea actelor de urmarire penala si, prin aceasta, o incalcare a garantarii dreptului la aparare a invinuitului sau inculpatului. 

7. In temeiul art. 31 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, care prevede:
„In caz de admitere a exceptiei, Curtea se va pronunta si asupra constitutionalitatii altor prevederi din actul atacat, de care, in mod necesar si evident, nu pot fi disociate prevederile mentionate in sesizare”, Curtea observa ca si prevederile art. 173 alin. 1 din Codul de procedura penala au fost modificate si completate prin aceeasi Lege nr. 356/2006, prin art. I pct. 101, si in acelasi sens in care au fost modificate si completate prevederile art. 172 alin. 1 din Codul de procedura penala, cu aceeasi conditionare si limitare a dreptului la aparare pentru celelalte parti din procesul penal.
Modificat si completat, textul art. 173 alin. 1 din Codul de procedura penala, in vigoare, are urmatorul continut: „Aparatorul
partii vatamate, al partii civile si al partii responsabile civilmente are dreptul sa asiste la efectuarea oricarui act de urmarire penala care implica audierea sau prezenta partii careia ii asigura apararea si poate formula cereri si depune memorii”.
Inainte de modificarea si completarea mentionata, textul alin. 1 al art. 173 avea urmatorul continut: „Aparatorul partii vatamate, al partii civile si al partii responsabile civilmente are dreptul sa asiste la efectuarea oricarui act de urmarire penala si poate formula cereri si depune memorii”. Rezulta, in mod evident, ca modificarea si completarea a constat in introducerea textului „care implica audierea sau prezenta partii careia ii asigura apararea” si ca aceasta reprezinta, de asemenea, o conditionare si o limitare a dreptului aparatorului partii caruia ii asigura apararea si, prin aceasta, a insasi dreptului la aparare al acelei parti din procesul penal. 

Pentru aceleasi considerente, Curtea constata ca si sintagma introdusa in cuprinsul art. 173 alin. 1 din Codul de procedura penala, anterior mentionata, este contrara prevederilor art. 24 din Constitutie.
Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (1) si (4) din Constitutie, precum si al
art. 1—3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi, 

CURTEA CONSTITUTIONALA 
 
In numele legii 

D E C I D E: 

Admite exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 172 alin. 1 teza intai din Codul de procedura penala, exceptie
ridicata de Florin Aurel Chinde in Dosarul nr. 34/81/2007 al Curtii Militare de Apel, si constata ca prevederea „care implica audierea sau prezenta invinuitului sau inculpatului caruia ii asigura apararea” cuprinsa in acest text, precum si dispozitia „care implica  audierea sau prezenta partii careia ii asigura apararea”, cuprinsa in art. 173 alin. 1 din Codul de procedura penala, sunt  neconstitutionale, fiind contrare art. 24 din Constitutie referitor la dreptul la aparare. 

Prezenta decizie se comunica celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului.
Definitiva si general obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 20 noiembrie 2007. 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE, 

prof. univ. dr. IOAN VIDA 

Magistrat-asistent,
Florentina Geangu