avocatnet.ro 
Augustin Zegrean - presedinte Valer Dorneanu - judecator Toni Grebla - judecator Petre Lazaroiu - judecator Mircea stefan Minea - judecator Daniel Marius Morar - judecator Mona-Maria Pivniceru - judecator Puskás Valentin Zoltán - judecator Tudorel Toader - judecator Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Minca.
1. Pe rol se afla pronuntarea asupra exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 38 alin. (1) lit. f) si art. 341 alin. (5)-(8) din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Marcel Savin in Dosarul nr. 74/32/2014 al Curtii de Apel Bacau - Sectia penala, cauze cu minori si familie si care formeaza obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. 185D/2014, precum si a dispozitiilor art. 341 alin. (5) din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Mihai Leu in Dosarul nr. 266/787/2014 al Judecatoriei Avrig si care formeaza obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. 538D/2014, dosar care, in cadrul dezbaterilor din data de 23 septembrie 2014, a fost conexat la primul inregistrat.
2. Dezbaterile au avut loc in ziua de 23 septembrie 2014, fiind consemnate in incheierea de sedinta de la acea data, cand Curtea a amanat succesiv pronuntarea pentru 16 octombrie 2014 si, respectiv, 21 octombrie 2014.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarelor, constata urmatoarele:
3. Prin incheierea nr. 2 din 18 februarie 2014, pronuntata in Dosarul nr. 74/32/2014, Curtea de Apel Bacau - Sectia penala, cauze cu minori si familie a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 38 alin. (1) lit. f) si art. 341 alin. (5)-(8) din Codul de procedura penala, si prin incheierea din 15 mai 2014, pronuntata in Dosarul nr. 266/787/2014, Judecatoria Avrig a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 341 alin. (5) din Codul de procedura penala, exceptii ridicate de Marcel Savin si Mihai Leu in cauze avand ca obiect solutionarea unor plangeri formulate impotriva solutiilor de neurmarire sau netrimitere in judecata.
4. In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine ca prevederile art. 38 alin. (1) lit. f) din Codul de procedura penala sunt neconstitutionale, intrucat posibilitatea ca magistratii din cadrul unei curti de apel sa fie judecati la aceeasi instanta afecteaza dreptul la un proces echitabil si aduce atingere principiilor constitutionale referitoare la nediscriminare, egalitatea in fata legii, dreptul la aparare, considerand ca „nu se poate vorbi de o cercetare obiectiva, impartiala in scopul aflarii adevarului si justei solutionari a cauzei”.
5. Totodata, art. 341 alin. (5)-(8) din Codul de procedura penala, potrivit carora judecatorul de camera preliminara se pronunta asupra plangerii fara participarea petentului, a procurorului si a intimatilor, afecteaza publicitatea si contradictorialitatea ca atribute esentiale ale dreptului la un proces echitabil, justitia infaptuindu-se in mod secret si netransparent.
6. De asemenea, imprejurarea ca incheierea astfel pronuntata este definitiva incalca dreptul la doua grade de jurisdictie in materie penala, dreptul la aparare si accesul liber la justitie, intrucat, in lipsa unei cai de atac, instanta de judecata tinde sa absolutizeze prezumtia de legalitate a solutiei pronuntate de procuror.
7. Curtea de Apel Bacau - Sectia penala, cauze minori si familie opineaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, dispozitiile privitoare la competenta, procedura de judecata si caile de atac fiind atributul exclusiv al legiuitorului.
8. Judecatoria Avrig opineaza ca exceptia de neconstitutionalitate este intemeiata, deoarece, desi se recunoaste partilor dreptul de a formula note scrise cu privire la temeinicia si legalitatea plangerii, acestea nu cunosc apararile pe care le formuleaza cealalta parte din dosar si astfel nu sunt in masura sa isi dezvolte toate apararile. De altfel, o componenta a garantiilor unui proces echitabil, in sensul art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, o reprezinta principiul contradictorialitatii care implica, in esenta, posibilitatea pentru partile unui proces penal, civil sau disciplinar de a lua cunostinta de toate piesele si observatiile prezentate judecatorului, chiar si cele ce ar proveni de la un magistrat independent de natura sa-i influenteze decizia, si de a le discuta.
9. In concluzie, instanta apreciaza ca prezenta in fata sa a petentului, intimatului in procesele penale, precum si a reprezentantului Ministerului Public la dezbaterea cauzei este un element esential al asigurarii principiului contradictorialitatii, al unui proces echitabil, cu atat mai mult cu cat solutiile pronuntate in cadrul procedurii de solutionare a plangerii impotriva solutiilor de netrimitere sunt, de regula, definitive.
10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
11. Avocatul Poporului apreciaza ca dispozitiile criticate sunt constitutionale.
12. Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinand incheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele intocmite de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
13. Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.
14. Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 38 alin. (1) lit. f) cu denumirea marginala Competenta curtii de apel si art. 341 alin. (5)-(8) cu denumirea marginala Solutionarea plangerii de catre judecatorul de camera preliminara, care au urmatorul continut:
- Art. 38 alin. (1) lit. f): „(1) Curtea de apel judeca in prima instanta: [...] f) infractiunile savarsite de magistratii-asistenti de la inalta Curte de Casatie si Justitie, de judecatorii de la curtile de apel si Curtea Militara de Apel, precum si de procurorii de la parchetele de pe langa aceste instante;”.
- Art. 341 alin. (5)-(8): „(5) Judecatorul de camera preliminara se pronunta asupra plangerii prin incheiere motivata, in camera de consiliu, fara participarea petentului, a procurorului si a intimatilor
(6) in cauzele in care nu s-a dispus punerea in miscare a actiunii penale, judecatorul de camera preliminara poate dispune una dintre urmatoarele solutii:
a) respinge plangerea, ca tardiva sau inadmisibila ori, dupa caz, ca nefondata;
b) admite plangerea, desfiinteaza solutia atacata si trimite motivat cauza la procuror pentru a incepe sau pentru a completa urmarirea penala ori, dupa caz, pentru a pune in miscare actiunea penala si a completa urmarirea penala;
c) admite plangerea si schimba temeiul de drept al solutiei de clasare atacate, daca prin aceasta nu se creeaza o situatie mai grea pentru persoana care a facut plangerea
(7) in cauzele in care s-a dispus punerea in miscare a actiunii penale, judecatorul de camera preliminara:
1. respinge plangerea ca tardiva sau inadmisibila;
2. verifica legalitatea administrarii probelor si a efectuarii urmaririi penale, exclude probele nelegal administrate ori, dupa caz, sanctioneaza potrivit art. 280-282 actele de urmarire penala efectuate cu incalcarea legii si:
a) respinge plangerea ca nefondata;
b) admite plangerea, desfiinteaza solutia atacata si trimite motivat cauza la procuror pentru a completa urmarirea penala;
c) admite plangerea, desfiinteaza solutia atacata si dispune inceperea judecatii cu privire la faptele si persoanele pentru care, in cursul cercetarii penale, a fost pusa in miscare actiunea penala, cand probele legal administrate sunt suficiente, trimitand dosarul spre repartizare aleatorie;
d) admite plangerea si schimba temeiul de drept al solutiei de clasare atacate, daca prin aceasta nu se creeaza o situatie mai grea pentru persoana care a facut plangerea
(8) incheierea prin care s-a pronuntat una dintre solutiile prevazute la alin. (6) si la alin. (7) pct. 1, pct. 2 lit. a), b) si d) este definitiva.”
15. Autorii exceptiei de neconstitutionalitate sustin ca dispozitiile legale criticate incalca prevederile constitutionale ale art. 16 referitor la Egalitatea in drepturi, art. 11 referitor la Dreptul international si dreptul intern, art. 20 referitor la Tratatele internationale privind drepturile omului, art. 21 alin. (1)-(3) referitor la dreptul la un proces echitabil, art. 24 referitor la Dreptul la aparare si art. 129 referitor la Folosirea cailor de atac, precum si dispozitiile art. 6 referitor la Dreptul la un proces echitabil, art. 13 referitor la Dreptul la un recurs efectiv, art. 14 referitor la Interzicerea discriminarii si art. 17 referitor la Interzicerea abuzului de drept din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, cu trimitere la art. 1 referitor la Interzicerea generala a discriminarii din Protocolul nr. 12 la Conventie si la art. 2 paragraful 1 referitor la Dreptul la doua grade de jurisdictie in materie penala din Protocolul nr. 7 la Conventie si art. 47 alin. 2 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.
16. Examinand exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 38 alin. (1) lit. f) din Codul de procedura penala, Curtea constata ca aceste prevederi au preluat solutia legislativa care se regasea in art. 281 pct. 1 lit. b2) din Codul de procedura penala din 1968. Cu privire la continutul acestora instanta de contencios constitutional a statuat prin Decizia nr. 909 din 1 noiembrie 2012, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 23 din 11 ianuarie 2013, ca stabilirea competentei, inclusiv a celei dupa calitatea persoanei si instituirea regulilor de desfasurare a procesului in fata instantelor judecatoresti sunt de competenta exclusiva a legiuitorului, care poate prevedea, in considerarea unor situatii deosebite, reguli speciale de procedura, precum si modalitati de exercitare a drepturilor procesuale, fara ca prin aceasta sa se aduca atingere prevederilor constitutionale.
17. Astfel, reglementarea competentei curtilor de apel de a solutiona in prima instanta infractiunile savarsite de judecatorii de la curtile de apel si de procurorii de la parchetele care functioneaza pe langa aceste instante nu este de natura sa aduca atingere prevederilor art. 16 din Legea fundamentala, deoarece situatia deosebita a acestor categorii profesionale justifica un tratament juridic diferit.
18. De asemenea, textul de lege criticat nu contravine liberului acces la justitie si nici dreptului la un proces echitabil. Instituirea unor reguli de competenta dupa calitatea persoanei nu ingradeste dreptul persoanelor de a se adresa instantelor judecatoresti si de a beneficia de drepturile si garantiile procesuale instituite prin lege, in cadrul unui proces public, judecat de catre o instanta independenta, impartiala si stabilita prin lege, intr-un termen rezonabil, conditii care sunt asigurate si in situatia judecarii cauzelor in prima instanta de catre curtile de apel.
19. De asemenea, din punct de vedere terminologic, notiunea de „tribunal independent si impartial” are un caracter autonom, fiind dezvoltata in jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului. Astfel, aceasta notiune trebuie privita in sensul Conventiei pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale. Substanta garantiei in discutie este data de „dreptul la un tribunal” ca drept de acces la justitie sau la un judecator. Dupa cum a decis instanta europeana de contencios al drepturilor omului, un „tribunal” se caracterizeaza, in sens material, prin rolul sau jurisdictional, acela de a transa, pe baza normelor legale aplicabile si dupa o procedura organizata, orice litigiu dat in competenta sa. in acelasi timp, el trebuie sa indeplineasca un ansamblu de conditii, precum organizarea tribunalului prin lege, independenta si durata mandatului membrilor sai, precum si impartialitatea si existenta altor garantii de procedura [a se vedea, in acest sens, Hotararea din 22 iunie 2000, pronuntata de Curtea de la Strasbourg in Cauza Coeme si altii impotriva Belgiei, paragraful 99].
20. Or, faptul ca un judecator de la nivelul curtilor de apel poate fi judecat de catre un complet constituit in cadrul aceleiasi instante inlatura dubiile referitoare la impartialitate cata vreme acestea sunt organizate potrivit Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 827 din 13 septembrie 2005, si beneficiaza, in acord cu art. 35 alin. (2) din aceeasi lege, de complete specializate pentru cauze penale. Totodata, potrivit art. 53 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, „repartizarea cauzelor pe complete de judecata se face in mod aleatoriu, in sistem informatizat”, iar, in acord cu art. 124 alin. (3) din Constitutie, „Judecatorii sunt independenti si se supun numai legii”, obligatiile lor fiind cele stabilite prin Legea nr. 303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor.
21. De aceea, ca o garantie in plus, pentru inlaturarea oricaror suspiciuni de partialitate, legiuitorul roman a prevazut in titlul IV „Raspunderea judecatorilor si procurorilor” al Legii nr. 303/2004 [a se vedea art. 96 alin. (3) din Legea nr. 303/2004] cazurile si conditiile care atrag raspunderea judecatorilor si procurorilor.
22. In ceea ce priveste pozitia persoanelor vatamate ori a partilor civile dintr-o cauza penala, este de observat ca legiuitorul a instituit pentru acestea garantii referitoare la modul de ascultare si la dreptul de a propune administrarea de probe, de a ridica exceptii si de a pune concluzii, de a fi asistata de un avocat, de a fi incunostintata cu privire la desfasurarea procedurii ori cu privire la dreptul avocatului acestora de a fi incunostintat sa asiste la efectuarea oricarui act de urmarire penala in conditiile art. 111 si urmatoarele si ale art. 93 din Codul de procedura penala, dupa caz. in acest sens, ori de cate ori persoana vatamata are cunostinta de imprejurari de natura a stirbi independenta judecatorului competent, poate uza de prevederile art. 67 si urmatoarele din Codul de procedura penala referitoare la recuzare ori stramutare. A porni de la premisa potrivit careia completul de judecata care se supune numai legii nu poate judeca cu obiectivitate un alt judecator din cadrul aceleiasi instante echivaleaza cu negarea tuturor acestor prevederi enuntate si care, dimpotriva, au menirea nu numai de a preveni, ci si de a garanta o judecata impartiala.
23. In consecinta, Curtea urmeaza a respinge ca neintemeiata exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 38 alin. (1) lit. f) din Codul de procedura penala.
24. In ce priveste exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 341 alin. (6)-(8), Curtea constata ca aceste prevederi reglementeaza solutiile pe care judecatorul de camera preliminara le poate dispune cu privire la admisibilitatea plangerii formulate impotriva solutiei de neurmarire sau de netrimitere in judecata, solutii dispuse de catre procuror, dupa cum in cauza a fost sau nu pusa in miscare actiunea penala si, totodata, dispun cu privire la imprejurarea ca incheierea astfel pronuntata, cu exceptia situatiei referitoare la cazul in care se dispune inceperea judecatii, este definitiva.
25. Faptul ca incheierea prin care s-a pronuntat una dintre solutiile prevazute la alin. (6) si la alin. (7) pct. 1, pct. 2 lit. a), b) si d) este definitiva nu este de natura a afecta constitutionalitatea prevederilor invocate, deoarece stabilirea competentei instantelor judecatoresti si instituirea regulilor de desfasurare a procesului, deci si reglementarea cailor de atac, constituie atributul exclusiv al legiuitorului. Astfel, atat art. 129, cat si art. 126 alin. (2) din Constitutie fac referire la „conditiile legii”
atunci cand reglementeaza exercitarea cailor de atac, competenta instantelor judecatoresti si procedura de judecata urmand a fi prevazute „numai prin lege”. Dispozitiile art. 341 alin. (8) din Codul de procedura penala nu aduc atingere dreptului la aparare prevazut de art. 24 din Legea fundamentala si nici accesului liber la justitie si dreptului la un proces echitabil, consacrate de art. 21 din Constitutie si art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, intrucat nu inlatura posibilitatea de a beneficia de drepturile si garantiile procesuale instituite prin lege, in cadrul unui proces judecat de catre o instanta independenta, impartiala si stabilita prin lege, intr-un termen rezonabil. Nicio prevedere a Legii fundamentale si a actelor normative internationale invocate de autorii exceptiei nu reglementeaza dreptul la exercitarea cailor de atac in orice cauza. Astfel, asa cum s-a aratat mai sus, art. 129 din Constitutie stipuleaza ca partile interesate si Ministerul Public pot exercita caile de atac numai in conditiile legii. Totodata, avand in vedere natura cauzelor reglementate prin dispozitiile art. 340 si art. 341 din Codul de procedura penala, in care nu se judeca infractiunea care a format obiectul cercetarii sau urmaririi penale, ci solutia de neurmarire sau netrimitere in judecata dispusa de procuror, prevederile art. 2 privind dreptul la doua grade de jurisdictie in materie penala din Protocolul nr. 7 la Conventie nu sunt aplicabile. De asemenea, prevederile art. 13 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale nu au aplicabilitate in cauza de fata, intrucat dreptul la un recurs efectiv este distinct de dreptul la exercitarea unei cai de atac impotriva unei hotarari judecatoresti.
atunci cand reglementeaza exercitarea cailor de atac, competenta instantelor judecatoresti si procedura de judecata urmand a fi prevazute „numai prin lege”. Dispozitiile art. 341 alin. (8) din Codul de procedura penala nu aduc atingere dreptului la aparare prevazut de art. 24 din Legea fundamentala si nici accesului liber la justitie si dreptului la un proces echitabil, consacrate de art. 21 din Constitutie si art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, intrucat nu inlatura posibilitatea de a beneficia de drepturile si garantiile procesuale instituite prin lege, in cadrul unui proces judecat de catre o instanta independenta, impartiala si stabilita prin lege, intr-un termen rezonabil. Nicio prevedere a Legii fundamentale si a actelor normative internationale invocate de autorii exceptiei nu reglementeaza dreptul la exercitarea cailor de atac in orice cauza. Astfel, asa cum s-a aratat mai sus, art. 129 din Constitutie stipuleaza ca partile interesate si Ministerul Public pot exercita caile de atac numai in conditiile legii. Totodata, avand in vedere natura cauzelor reglementate prin dispozitiile art. 340 si art. 341 din Codul de procedura penala, in care nu se judeca infractiunea care a format obiectul cercetarii sau urmaririi penale, ci solutia de neurmarire sau netrimitere in judecata dispusa de procuror, prevederile art. 2 privind dreptul la doua grade de jurisdictie in materie penala din Protocolul nr. 7 la Conventie nu sunt aplicabile. De asemenea, prevederile art. 13 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale nu au aplicabilitate in cauza de fata, intrucat dreptul la un recurs efectiv este distinct de dreptul la exercitarea unei cai de atac impotriva unei hotarari judecatoresti.
26. Totodata, eliminarea cailor de atac in aceasta materie este justificata de caracterul special al procedurii instituite de prevederile art. 340 si art. 341 din Codul de procedura penala, legiuitorul urmarind sa asigure celeritatea procedurii si obtinerea in mod rapid a unei hotarari definitive prin care sa fie exercitat controlul judiciar cu privire la solutia procurorului.
27. Asa fiind, Curtea urmeaza sa respinga ca neintemeiata exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 341 alin. (6)-(8) din Codul de procedura penala.
28. In ce priveste exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 341 alin. (5) din Codul de procedura penala, Curtea constata ca, potrivit dispozitiilor legale criticate, judecatorul de camera preliminara se pronunta asupra plangerii formulate impotriva solutiei de neurmarire sau netrimitere in judecata dispuse de procuror prin incheiere motivata, in camera de consiliu, fara participarea petentului, a procurorului si a intimatilor. Autorii exceptiei contesta aceste prevederi din perspectiva faptului ca, nefiind citati, sunt supusi unui act netransparent de infaptuire a justitiei. Totodata, sunt privati de dreptul la un proces echitabil, deoarece nu isi pot face apararile in conditii de contradictorialitate si oralitate.
29. Curtea constata ca procedura instituita de dispozitiile art. 341 alin. (5) din Codul de procedura penala are in vedere solutia de neurmarire sau netrimitere in judecata dispusa de procuror, solutie care, in urma analizei judecatorului de camera preliminara, poate fi confirmata sau infirmata. Ratiunea reglementarii a fost impusa in legislatia romana inca din anul 1997 cand Curtea, prin Decizia nr. 486 din 2 decembrie 1997, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 105 din 6 martie 1997, a statuat ca „fiind vorba de acte si masuri luate de procuror in cursul procesului penal, acestea trebuie sa fie supuse nu numai controlului ierarhic, in cadrul Ministerului Public, dar si controlului din partea instantelor judecatoresti”. De aceea, legiuitorul, pe langa obligatia de a oferi oricarei persoane posibilitatea efectiva de a se adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime, trebuie sa imprime acestei posibilitati un caracter echitabil care sa confere plenitudine de exercitiu prin atingerea finalitatii urmarite.
30. Aceasta se poate realiza prin instituirea unei proceduri care sa respecte cerintele de echitate instituite de art. 21 alin. (3) in absenta carora este golita de continut orice cenzura a solutiilor de clasare ori renuntare la urmarire penala dispuse de procuror. Exigenta este cu atat mai evidenta cu cat ordonanta procurorului, punand capat conflictului de drept penal, intra in categoria actelor prin care se infaptuieste justitia a caror verificare de catre judecatorul de camera preliminara trebuie sa fie efectiva. Simplul drept al persoanei interesate de a se adresa justitiei capata caracter formal atata vreme cat garantiile specifice procesului echitabil nu sunt respectate.
31. Echitatea procedurii consacrata de art. 21 alin. (3) din Constitutie reprezinta o valorificare explicita a dispozitiilor art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale. Eo ipso aceste exigente erau implicit aplicabile in justitie in temeiul art. 20 din Constitutie. Asa fiind, aspectele legate de respectarea dreptului la un proces echitabil se examineaza in functie de ansamblul procesului si de principiile proprii de organizare a fiecarei proceduri. Totodata, nu poate fi inlaturata nicio eventuala analiza izolata a anumitor aspecte importante ale procedurii, chiar daca aceasta se afla intr-o faza anterioara finalizarii procesului. in acest sens, Curtea reaminteste faptul ca aplicabilitatea garantiilor referitoare la procesul echitabil in fazele premergatoare judecatii a fost confirmata in jurisprudenta sa. Astfel, prin Decizia nr. 1.086 din 20 noiembrie 2007, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 866 din 18 decembrie 2007, au fost declarate neconstitutionale dispozitiile art. 172 alin. 1 teza intai din Codul de procedura penala din 1968, intrucat prevederea „care implica audierea sau prezenta invinuitului sau inculpatului caruia ii asigura apararea” cuprinsa in acest text, precum si dispozitia „care implica audierea sau prezenta partii careia ii asigura apararea”, cuprinsa in art. 173 alin. 1 din acelasi cod, sunt neconstitutionale, fiind contrare art. 24 din Constitutie referitor la dreptul la aparare.
32. Spre deosebire de dispozitiile art. 2781 alin. 4 si 5 din Codul de procedura penala din 1968, in prezent, solutia adoptata de legiuitor, potrivit careia judecatorul de camera preliminara se pronunta, in absenta petentului, procurorului si a intimatilor, in conditii lipsite de contradictorialitate si oralitate, instituie un standard de protectie mai scazut. Acest fapt nu poate fi apreciat ab initio neconform cu principiile statuate de Constitutie ori de celelalte prevederi din tratatele internationale privind drepturile omului in masura in care nu poate fi relevata producerea unui prejudiciu. De aceea, pentru a stabili daca standardul astfel instituit de dispozitiile art. 341 alin. (5) din Codul de procedura penala afecteaza dreptul la un proces echitabil, Curtea este tinuta nu numai de o analiza izolata a acestora, ci si de una din perspectiva sistematica prin incadrarea lor in economia intregii proceduri referitoare la solutionarea plangerilor impotriva clasarilor si renuntarilor la urmarire penala dispuse de procuror. Astfel, desi faza prealabila a procesului (anchetarea, instrumentarea cazului, ori verificarea legalitatii solutiilor de neurmarire sau netrimitere in judecata dispuse de procuror) reprezinta o parte a tuturor procedurilor penale considerate ca un intreg, anumite conditii impuse de art. 21 alin. (3) din Constitutie, cum ar fi dreptul la aparare ca o consecinta a exercitarii dreptului la un proces echitabil, pot fi relevante in masura in care echitatea procesului poate fi afectata prin nerespectarea initiala a acelor conditii. De aceea, in cursul anchetei preliminare, modul de impunere a garantiilor specifice dreptului la un proces echitabil este indisolubil legat de caracteristicile procedurii specifice, de circumstantele cauzei, precum si de posibilitatea ca rezultatul procedurii referitoare la admisibilitatea plangerii sa fie decisiv pentru temeinicia unei acuzatii in materie penala.
33. Conceptul de „acuzatie in materie penala” trebuie inteles in sensul Conventiei si poate fi definit drept „notificarea oficiala, din partea autoritatii competente, privind suspiciunea referitoare la comiterea unei fapte penale”, definitie care depinde, de asemenea, de existenta sau absenta unor „repercusiuni importante asupra situatiei (suspectului)” (a se vedea Hotararea din 27 februarie 1980, pronuntata in Cauza Deweer impotriva Belgiei, paragraful 46; Hotararea din 15 iulie 1982, pronuntata in Cauza Eckle impotriva Germaniei, paragraful 73.). Codul de procedura penala roman consacra trei modalitati de acuzatie in materie penala reglementate de art. 307 referitor la aducerea la cunostinta a calitatii de suspect, art. 309 referitor la punerea in miscare a actiunii penale si la aducerea la cunostinta a calitatii de inculpat si art. 327 lit. a) referitor la rezolvarea cauzelor prin emiterea rechizitoriului si sesizarea instantei de judecata. Daca in primele doua situatii, notificarea oficiala consta in aducerea la cunostinta a calitatii de suspect inainte de prima sa audiere si in comunicarea catre inculpat a ordonantei prin care s-a pus in miscare actiunea penala care, de asemenea, este chemat in vederea audierii, in cea de-a treia situatie, notificarea oficiala consta in comunicarea catre inculpat a unei copii certificate a rechizitoriului in conditiile art. 344 alin. (2) din acelasi cod ce dispune cu privire la procedura camerei preliminare.
34. Pe langa aceste trei modalitati de formulare a unei acuzatii penale, Curtea identifica si o alta posibilitate ce izvoraste din procedura referitoare la solutionarea plangerilor formulate impotriva solutiilor de neurmarire sau netrimitere in judecata. Cu toate ca procedura ce constituie obiectul analizei sale nu vizeaza ab initio existenta unei acuzatii in materie penala, deoarece ea a fost inlaturata de solutiile pronuntate de procuror, cata vreme, potrivit dispozitiilor art. 341 alin. (7) pct. 2 lit. c) din Codul de procedura penala, judecatorul de camera preliminara, prin incheiere, poate desfiinta solutia atacata si dispune inceperea judecatii, atunci incheierea pronuntata are valentele unui rechizitoriu, deci a unei acuzatii in materie penala. Asa fiind, desi dispozitiile in cauza normeaza in domeniul unor proceduri penale care nu tin de rezolvarea pe fond a cauzei, dreptul la un proces echitabil trebuie impus, intrucat exista posibilitatea ca rezultatul procedurii referitoare la admisibilitatea plangerii sa fie decisiv pentru stabilirea unei acuzatii in materie penala.
35. Drept urmare, odata stabilita posibilitatea analizei respectarii dreptului la un proces echitabil in cadrul procedurii referitoare la plangerea impotriva solutiilor de neurmarire sau netrimitere in judecata, Curtea urmeaza sa constate daca solutionarea plangerii de catre judecatorul de camera preliminara fara participarea petentului, procurorului si a intimatilor respecta exigentele de contradictorialitate si oralitate impuse de dispozitiile art. 21 alin. (3) din Constitutie, in conditiile in care procurorul si partile pot depune anumite note scrise.
36. Curtea constata ca principiul contradictorialitatii ingaduie partilor sa participe in mod egal la prezentarea, argumentarea, discutarea si combaterea sustinerilor facute de fiecare si sa isi exprime opinia asupra initiativelor instantei in scopul stabilirii adevarului. Principiul este exprimat prin adagiul audiatur et altera pars. in materie penala, principiul contradictorialitatii exprima si cerinta ca functia de invinuire sa fie separata de functia jurisdictionala, fiind pe o pozitie procesuala egala cu functia de aparare. invinuirea si apararea se combat in fata instantei de judecata de pe pozitii contradictorii, astfel incat autoritatea care judeca sa ajunga la o apreciere corecta a probelor. Asa fiind, asezarea judecatii pe principiul contradictorialitatii implica egalitatea de arme atat in privinta laturii penale, cat si in privinta laturii civile.
37. Pentru ca partile vatamate, partile civile sau chiar partile responsabile civilmente care au avut de suferit in urma unei fapte presupus penale sa aiba plenitudinea exercitarii drepturilor lor este necesar ca acestea sa uzeze nu numai de o procedura eminamente scrisa, ci si de contradictorialitate si oralitate, componente esentiale ale dreptului la un proces echitabil. Chiar daca, in acord cu dispozitiile art. 341 alin. (2) din Codul de procedura penala, procurorul si partile pot depune note scrise cu privire la admisibilitatea ori temeinicia plangerii, nicio parte nu are posibilitatea de a cunoaste continutul acestora si de a produce contraargumente. Cu alte cuvinte, in sarcina instantei cade obligatia de a efectua o examinare efectiva a motivelor invocate de petent, parti si procuror care trebuie inteleasa ca o necesitate a examinarii argumentelor decisive pentru solutionarea cauzei. Or, in cazul de fata, instanta, examinand numai plangerea si notele scrise ale procurorului si ale partilor, nu poate examina un eventual argument decisiv, tocmai pentru ca el nu ii poate fi relevat.
38. Garantiile referitoare la un proces echitabil implica si dreptul participantilor la proces de a lua cunostinta de orice inscris sau observatie prezentat/prezentata instantei si sa il/o dezbata. Acest aspect este esential pentru increderea justitiabililor in functionarea justitiei si se bazeaza pe siguranta partilor ca s-au putut exprima cu privire la orice inscris din dosar.
39. Asa fiind, imprejurarea ca petentului i se comunica termenul de solutionare a plangerii nu poate complini lipsa unei proceduri echitabile care reclama in aceasta situatie citarea, cu atat mai mult cu cat echitatea are in vedere nu numai procedura in ansamblu, ci si interesul public si al victimelor unor infractiuni.
40. Totodata, asa cum rezulta din art. 341 alin. (2) din Codul de procedura penala, un exemplar al plangerii formulate este comunicat procurorului si partilor. Potrivit art. 32 din Codul de procedura penala, parti in procesul penal sunt numai inculpatul, partea civila si partea responsabila civilmente. Din aceasta perspectiva, Curtea constata ca persoana vatamata si suspectul, in calitate de subiecti procesuali principali, nu au posibilitatea de a-si face apararea cu privire la sustinerile petentului, deoarece acestora nu li se comunica un exemplar al plangerii. Or, in situatia in care nu a fost pusa in miscare actiunea penala, subiectii procesuali principali sunt privati de dreptul la un proces echitabil prin aceea ca necunoscand continutul plangerii nu pot intreprinde niciun fel de demersuri in apararea intereselor lor legitime. Asa fiind, aceste neajunsuri pot fi acoperite in masura in care judecatorul de camera preliminara se va pronunta asupra plangerii in cadrul unei proceduri contradictorii si orale.
41. De asemenea, Curtea constata ca un aspect fundamental al dreptului la un proces echitabil consta in faptul ca urmarirea penala trebuie sa aiba un caracter contradictoriu si sa existe o egalitate a armelor intre acuzare si aparare. Principiul egalitatii armelor - unul dintre elementele conceptului mai larg de proces echitabil - prevede ca fiecare parte sa dispuna de posibilitatea rezonabila de a-si prezenta cauza in conditii care sa nu o plaseze intr-o situatie dezavantajoasa fata de adversarul sau. Or, din aceasta perspectiva, Curtea constata ca prin absenta dezbaterilor contradictorii petentul, partea civila, partea responsabila civilmente, suspectul sau persoana vatamata nu numai ca nu poate, asemeni persoanei care a avut calitatea de inculpat, sa formuleze cereri si sa ridice exceptii cu privire la legalitatea administrarii probelor ori a efectuarii urmaririi penale, dar nu poate contesta in niciun fel aceste cereri sau exceptii, cu atat mai mult cu cat, potrivit art. 374 alin. (7) teza intai din Codul de procedura penala, probele administrate in cursul urmaririi penale si necontestate de parti nu se readministreaza in cursul cercetarii judecatoresti. De aceea, in conditiile in care persoanele interesate ar fi citate ar avea posibilitatea sa se prezinte la dezbateri si, prin urmare, ar putea beneficia de dreptul de a-si exprima opiniile si de a raspunde nu numai la aspectele relevate reciproc, dar si la eventualele intrebari ale judecatorului de camera preliminara.
42. Totodata, Curtea mai constata ca interesul persoanei care a avut calitatea de inculpat de a fi citata si de a dezbate in contradictoriu plangerea formulata este evident, deoarece, potrivit art. 341 alin. (7) pct. 2 lit. c) din Codul de procedura penala, judecatorul de camera preliminara poate dispune inceperea judecatii. De aceea, atunci cand o instanta - asa cum este judecatorul de camera preliminara - este competenta sa analizeze temeinicia unei plangeri prin analiza intregii probatiuni existente care fundamenteaza in ansamblu stingerea actiunii penale, ea nu poate, din motive ce tin de echitatea procedurii, sa transeze asupra chestiunilor respective fara o apreciere nemijlocita a declaratiilor persoanei care sustine ca nu a comis fapta considerata ca infractiune. Prin urmare, posibilitatea prezentei persoanei care a avut calitatea de inculpat este indispensabila in acest stadiu al procedurii in care judecatorul de camera preliminara trebuie sa decida atat cu privire la inceperea sau nu a judecatii, cat si cu privire la legalitatea administrarii probelor si a efectuarii urmaririi penale.
43. in plus, in cauzele in care a fost pusa in miscare actiunea penala, obiectul procedurii referitoare la solutionarea plangerilor impotriva solutiilor de neurmarire sau netrimitere in judecata il constituie nu numai admisibilitatea si temeinicia acestora, cat si verificarea legalitatii administrarii probelor si a efectuarii urmaririi penale. Potrivit art. 341 alin. (11) din Codul de procedura penala, probele care au fost excluse de judecator in aceasta faza nu pot fi avute in vedere la judecarea in fond a cauzei, daca judecatorul de camera preliminara a dispus si inceperea judecatii. Or, cata vreme probele reprezinta chintesenta oricarui proces penal, iar organul de urmarire penala strange si administreaza probe atat in favoarea, cat si in defavoarea suspectului sau inculpatului, atunci este evident ca procedura desfasurata in aceste situatii are o influenta directa asupra desfasurarii si echitatii procedurii ulterioare, inclusiv asupra procesului propriu-zis. Acest aspect presupune asigurarea posibilitatii participarii atat a inculpatului, cat si a procurorului la solutionarea plangerii de catre judecatorul de camera preliminara, asezarea drepturilor apararii deopotriva cu cele ale acuzarii fiind de esenta unui proces echitabil care implica si egalitatea de arme.
44. Totodata, Curtea reaminteste faptul ca, in calitate de reprezentant al intereselor generale ale societatii, procurorul apara ordinea de drept, drepturile si libertatile cetatenilor. in acest sens, potrivit dispozitiilor art. 63 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, Ministerul Public exercita prin procurori mai multe atributii, intre care regasim pe acelea referitoare la efectuarea urmaririi penale si la exercitarea actiunii civile in cazurile prevazute de lege. Or, cata vreme procedura din camera preliminara supusa prezentului control de constitutionalitate poate duce la inceperea judecatii si deci la formularea unei acuzatii in materie penala, este evident ca, in activitatea judiciara, in calitate de aparator al ordinii de drept, se impune citarea acestuia in cadrul solutionarii plangerilor formulate impotriva solutiilor de neurmarire sau netrimitere in judecata. Curtea mai constata ca acest fapt nu trebuie inteles ca un drept subiectiv propriu al procurorului, pentru ca el, in virtutea rolului constitutional statuat de dispozitiile art. 131 alin. (1) din Legea fundamentala, este o autoritate competenta sa instrumenteze si sa solutioneze cauza prin emiterea unei solutii de neurmarire sau netrimitere in judecata.
45. Totodata, Curtea constata ca garantiile procedurale referitoare la dreptul la un proces echitabil ce guverneaza intreaga procedura referitoare la temeinicia unei acuzatii in materie penala trebuie sa dubleze si procedura ce tine de instituirea definitiva a legalitatii acuzatiei stabilita prin incheierea judecatorului de camera preliminara de incepere a judecatii. Per a contrario, ar insemna sa se accepte posibilitatea ca o procedura de judecata pe fond sa se intemeieze pe o procedura anterioara care, intr-o maniera incompatibila cu garantiile dreptului la un proces echitabil, restrange, prin absenta contradictorialitatii si oralitatii, dreptul la aparare.
46. Astfel, din perspectiva contradictorialitatii si oralitatii, ca elemente esentiale ale egalitatii de arme si ale dreptului la un proces echitabil, Curtea constata ca legea trebuie sa prevada posibilitatea partilor, subiectilor procesuali principali si procurorului de a dezbate, in mod efectiv, observatiile depuse judecatorului de camera preliminara. Asa fiind, pentru realizarea acestor garantii este necesara citarea lor.
47. In consecinta, Curtea constata ca dispozitiile art. 341 alin. (5) din Codul de procedura penala referitoare la judecarea plangerii „fara participarea petentului, a procurorului si a intimatilor” contravin dreptului la un proces echitabil in componentele sale referitoare la contradictorialitate si oralitate, intrucat atat plangerea petentului, cat si notele scrise ale procurorului si ale intimatilor sunt susceptibile de a influenta solutia privind litigiul ce face obiectul acelei proceduri, determinanta cu privire la confirmarea/infirmarea stingerii actiunii penale.
48. Jurisprudenta instantei europene confirma o astfel de interpretare, sens in care prin Hotararea din 9 noiembrie 2010 pronuntata in Cauza AGVPS-Bacau impotriva Romaniei, paragraful 55, Curtea de la Strasbourg a identificat existenta unui prejudiciu real dupa ce a constatat ca partile interesate nu au putut fi informate cu privire la desfasurarea dezbaterilor. Or, in cazul de fata, nu poate fi pus in discutie un astfel de aspect cata vreme, prin prezenta decizie, Curtea Constitutionala, cenzurand absenta contradictorialitatii si oralitatii, a instituit necesitatea lor cu prilejul pronuntarii asupra plangerilor impotriva solutiilor procurorului. Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1-3, al art.11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUTIONALA
in numele legii
DECIDE:
1. Admite exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 341 alin. (5) din Codul de procedura penala, ridicata de Marce l Savin in Dosarul nr. 74/32/2014 al Curtii de Apel Bacau - Sectia penala, cauze cu minori si familie si de Mihai Leu in Dosarul nr. 266/787/2014 al Judecatoriei Avrig, si constata ca solutia legislativa potrivit careia judecatorul de camera preliminara se pronunta asupra plangerii „fara participarea petentului, a procurorului si a intimatilor” este neconstitutionala.
2. Respinge, ca neintemeiata, exceptia de neconstitutionalitate ridicata de Marcel Savin in Dosarul nr. 74/32/2014 al Curtii de Apel Bacau - Sectia penala, cauze cu minori si familie si constata ca dispozitiile art. 38 alin. (1) lit. f) si art. 341 ali n
(6)-(8) din Codul de procedura penala sunt constitutionale in raport cu criticile formulate.
Definitiva si general obligatorie.
Decizia se comunica presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului, Curtii de Apel Bacau - Sectia penala, cauze cu minori si familie si Judecatoriei Avrig si se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.
Pronuntata in sedinta din data de 21 octombrie 2014.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent, Afrodita Laura Tutunaru
mezgageza
Comentarii articol (0)