Subventii pentru angajarea pensionarilor de invaliditate de gradul III

 Deci, pensionarii, cu exceptia celor carora nu le este permis cumulul pensiei cu salariul, se pot angaja in sectorul privat si public, respectiv numi in functii publice, in baza art. 81 lit. d3) din Codul muncii si a art. 94 alin. (1) lit. c) si d) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale. 

Insa, cum nu pot fi considerati someri in intelesul art. 5 pct. IV. lit. a) din Legea nr. 76/2002, nici nu pot beneficia de completarea veniturilor salariale prevazute de aceeasi lege; similar, nici angajatorii cu care devin parti in raporturile de munca sau de serviciu nu vor avea dreptul la subventionarea locurilor de munca. 

Consideram ca exista o singura exceptie, anume aceea a pensionarilor de invaliditate de gradul III si numai in contextul incadrarii in munca, daca avem in vedere:
- art. 76 alin. (2) din Legea nr. 448/2006 privind protectia si promovarea drepturilor persoanelor cu handicap care dispune ca “in sensul prezentei legi si numai in contextul incadrarii in munca, prin persoana cu handicap se intelege si persoana invalida gradul III” si
- art. 83 lit. d) din aceeasi lege, conform caruia angajatorii persoanelor cu handicap beneficiaza de o subventie de la stat, in conditiile prevazute de Legea nr. 76/2002[1]. 

Pe baza principiului actiunii in timp a normelor juridice, avansam ideea ca ultimele dispozitii, cu valoare de drept comun si pentru sectorul bugetar, au modificat implicit art. 85 alin. (1) si (2) din legea mentionata anterior, ce indica ca angajatorii care, in raport cu numarul de angajati, nu au obligatia, potrivit legii, de a incadra in munca persoane cu handicap, primesc lunar, pentru fiecare persoana angajata din aceste categorii, o suma egala cu un salariu de baza minim brut pe tara garantat in plata, in vigoare, cu obligatia mentinerii raporturilor de munca sau de serviciu cel putin 2 ani. 

Ne sprijinim ideea pe art. 102 din Legea nr. 448/2006: “la data intrarii in vigoare a prezentei legi se abroga Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 102/1999 privind protectia speciala si incadrarea in munca a persoanelor cu handicap, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 310 din 30 iunie 1999, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 519/2002, cu modificarile si completarile ulterioare, cu exceptia prevederilor art. 18 alin. (2) lit. d) si e) si alin. (5) si ale art. 19 alin. (1) lit. a)-c), e), f), q) si r), care se abroga incepand cu data de 1 ianuarie 2007, precum si orice alte dispozitii contrare prezentei legi”.
 
[1] In temeiul art. 77 alin. (2) din Legea nr. 448/2006, autoritatile si institutiile publice, persoanele juridice, publice sau private, care au cel putin 50 de angajati, au obligatia de a angaja persoane cu handicap intr-un procent de cel putin 4% din numarul total de angajati. 

Cele care nu angajeaza persoane cu handicap pot opta pentru indeplinirea uneia dintre urmatoarele obligatii:
a) sa plateasca lunar catre bugetul de stat o suma reprezentand 50% din salariul de baza minim brut pe tara inmultit cu numarul de locuri de munca in care nu au angajat persoane cu handicap; 

b) sa achizitioneze produse sau servicii de la unitati protejate autorizate, pe baza de parteneriat, in suma echivalenta cu suma datorata la bugetul de stat in conditiile prevazute la lit. a). 

Fac exceptie institutiile publice de aparare nationala, ordine publica si siguranta nationala.