Hotararea CEDO in cauza Kocsis impotriva Romaniei

In fapt, reclamantul a aratat ca actiunea introdusa de el impotriva unei societati comerciale, actiune prin care solicita acordarea indemnizatiei de concediu de paternitate, a avut o durata excesiva prin raportare la exigentele impuse de articolul 6 par. 1 al Conventiei.

De asemenea, reclamantul s-a plans si cu privire la neexecutarea hotararii judecatoresti definitive si irevocabile prin care societatea a fost obligata la plata, catre reclamant, a indemnizatiei de concediu, ceea ce a reprezentat, in opinia reclamantului, o incalcare a dreptului sau la un proces echitabil.

Alte capete de cerere formulate de reclamant au fost cele referitoare la pretinsa incalcare a dreptului sau la un proces echitabil, din cauza unei aprecieri gresite a probelor de catre instantele de judecata si a solutiilor diferite pronuntate de instante in cazul sau si intr-o cauza despre care reclamantul a sustinut ca este similara, precum si la pretinsa incalcare a articolelor 13 si 14 din Conventie, care apara dreptul la un recurs efectiv, respectiv interzic discriminarea.

Curtea Europeana a retinut ca executarea silita a hotararii definitive si irevocabile era inca in curs la momentul pronuntarii hotararii de catre instanta europeana. Reiterand jurisprudenta sa, potrivit careia o procedura judiciara nu este considerata a fi finalizata decat in momentul executarii complete a hotararii, Curtea a precizat ca, in cauza de fata, procedura a avut o durata de noua ani, dintre care cinci ani pana la pronuntarea hotararii definitive asupra fondului cauzei, si ca nu era inca finalizata la data pronuntarii hotararii Curtii.

De asemenea, Curtea a mai retinut ca toate partile implicate in litigiu au contribuit, intr-un fel sau altul, la prelungirea duratei procedurii dar ca, in ceea ce il priveste pe reclamant, contributia acestuia la prelungirea duratei procesului nu a fost una semnificativa. Mai mult, a statuat Curtea, nu se poate reprosa reclamantului faptul ca a apelat la cai de recurs interne pentru a-si apara drepturile. Pe de alta parte, Curtea a retinut ca o contributie importanta la prelungirea duratei procedurii a avut-o executorul judecatoresc insarcinat de reclamant cu punerea in executare a hotararii, prin perioadele de inactivitate totala ce ii pot fi imputate. De asemenea, instanta europeana a precizat si faptul ca suspendarea executarii silite, pentru o perioada de aproximativ un an si jumatate, nu este conforma cu exigenta judecarii procesului intr-un termen rezonabil, instituita de articolul 6 al Conventiei. In concluzie Curtea a statuat ca a avut loc incalcarea dreptului reclamantului la un proces echitabil, din cauza duratei excesive a procedurii judiciare in care a fost parte.

In ceea ce priveste capatul de cerere referitor la neexecutarea hotararii judecatoresti definitive si irevocabile prin care societatea a fost obligata la plata, catre reclamant, a indemnizatiei de concediu, instanta europeana a retinut ca executorul judecatoresc nu a depus toate diligentele in vederea recuperarii, chiar si partiale, a creantei reclamantului. Astfel, desi instantele judecatoresti interne au constatat ca insolvabilitatea societatii debitoare nu era dovedita, aceasta efectuand plata unor sume, chiar mai mari decat cea la care avea dreptul reclamantul, in favoarea altor creditori, executorul judecatoresc nu a reluat procedurile de poprire a conturilor societatii debitoare dupa incetarea suspendarii executarii silite, nu a identificat bunurile societatii si nu le-a pus sub sechestru si a avut perioade de inactivitate totala ce ii pot fi imputabile. Curtea a concluzionat ca autoritatile publice nu l-au sprijinit suficient pe reclamant in demersurile sale de executare a hotararii judecatoresti definitive si irevocabile, fiindu-i astfel incalcat dreptul la un proces echitabil.

Curtea a respins capetele de cerere referitoare la pretinsa incalcarea a articolului 6 din Conventie, ca urmare a aprecieri gresite a probelor de catre instantele de judecata si a solutiilor diferite pronuntate de instante in cazul sau si intr-o cauza despre care reclamantul a sustinut ca este similara, precum si la pretinsa incalcare a articolelor 13 si 14 din Conventie, care apara dreptul la un recurs efectiv, respectiv interzic discriminarea.

Instanta europeana a obligat Guvernul roman sa plateasca reclamantului, cu titlu de satisfactie echitabila, suma de 5.000 EUR, pentru daunele materiale si morale suferite, precum si suma de 250 EUR, pentru cheltuielile de judecata. 


Sursa: Ministerul Afacerilor Externe