Directiva 2002/92/CE privind intermedierea de asigurari

PARLAMENTUL EUROPEAN SI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,
avand in vedere Tratatul de instituire a Comunitatii Europene, in
special articolul 47 alineatul (2) si articolul 55,
avand in vedere propunerea Comisiei (1),
avand in vedere avizul Comitetului Economic si Social (2),
in conformitate cu procedura prevazuta la articolul 251 din tratat (3),
intrucat:
(1) Intermediarii de asigurari si de reasigurari joaca un rol central in distribuirea produselor de asigurare si reasigurare
in cadrul Comunitatii.
(2) Un prim pas pentru a facilita exercitarea libertatii de stabilire si a libertatii de a presta servicii pentru agentii si brokerii de asigurari a fost facut prin Directiva 77/92/CEE a Consiliului din 13 decembrie 1976 privind masuri de facilitare a exercitarii efective a libertatii de stabilire si a libertatii de a presta servicii pentru activitatile de agenti si brokeri de asigurari (ex grupa 630 ISIC) si, in special, masuri tranzitorii cu privire la acele activitati (4).
(3) Directiva 77/92/CEE trebuia sa isi mentina aplicabilitateapana la intrarea in vigoare a dispozitiilor referitoare la
coordonarea reglementarilor de drept intern privind accesul la activitatile de agent si broker de asigurari si exercitarea
acestora.
(4) Recomandarea 92/48/CEE a Comisiei din 18 decembrie 1991 privind intermediarii de asigurari (5) a fost urmata in
mare masura de statele membre si a contribuit la apropierea dispozitiilor de drept intern privind cerintele profesionale si inregistrarea intermediarilor de asigurari.
(5) Cu toate acestea, exista inca diferente substantiale intre dispozitiile de drept intern care obstructioneaza accesul la
activitatile intermediarilor de asigurari si reasigurari si exercitarea acestor activitati in piata interna. In consecinta, este
oportun sa se inlocuiasca Directiva 77/92/CEE cu o noua directiva.
(6) Intermediarii de asigurari si reasigurari ar trebui sa fie in masura sa se prevaleze de libertatea de stabilire si de libertatea
de a presta servicii care sunt consfintite de tratat.
(7) Incapacitatea intermediarilor de asigurari de a isi desfasura activitatea liber pe tot teritoriul Comunitatii este un obstacol in calea bunei functionari a pietei unice in asigurari.
(8) Coordonarea dispozitiilor de drept intern referitoare la cerintele profesionale si inregistrarea persoanelor care abordeaza si desfasoara activitatea de intermediere de asigurari poate asadar sa contribuie atat la realizarea pietei unice pentru servicii financiare, cat si la o mai buna protectie a consumatorilor in acest domeniu.
(9) Produsele de asigurari pot fi distribuite de diferite categorii de persoane sau institutii, cum ar fi agenti, brokeri si agenti
de asigurari bancare. Egalitatea de tratament intre agenti si protectia consumatorului impune ca toate aceste persoane
sau institutii sa se afle sub incidenta prezentei directive.
(10) Prezenta directiva contine o definitie a „intermediarului de asigurari legat” care tine seama de caracteristicile anumitor
piete din statele membre si al carei scop este sa stabileasca conditiile de inregistrare aplicabile unor astfel de intermediari. Scopul acestei definitii nu este sa impiedice statele membre sa aiba concepte similare in ceea ce priveste intermediarii de asigurari care, chiar daca actioneaza pentru si in numele unei intreprinderi de asigurare si sub intreaga raspundere a intreprinderii respective, au dreptul sa colecteze prime sau sume destinate clientilor in conformitate cu garantiile financiare prevazute de prezenta directiva.
(11) Prezenta directiva ar trebui sa se aplice persoanelor a caror activitate consta in prestarea de servicii de intermediere de
asigurari in favoarea unor terti, in schimbul unei remuneratii care poate fi de natura pecuniara sau care poate f sub forma unui alt avantaj economic convenit si legat de prestatia furnizata.
(12) Prezenta directiva nu ar trebui sa se aplice persoanelor cu o alta activitate profesionala, cum ar fi experti fiscali sau
contabili, care ofera consultanta privind acoperirea prin asigurare numai ocazional, in cadrul acestei alte activitati profesionale, dupa cum ea nu ar trebui sa se aplice nici in cazul simplei furnizari de informatii generale cu privire la produsele de asigurare, cu conditia ca activitatea respectiva sa nu vizeze sprijinirea clientului in vederea incheierii sau executarii unui contract de asigurare sau reasigurare, gestionarea, cu titlu profesional, a solicitarilor de daune primite de o intreprindere de asigurare sau reasigurare sau ajustarea de daune si evaluarea daunei de catre un expert.
(1) JO C 29 E, 30.1.2001, p. 245.
(2) JO C 221, 7.8.2001, p. 121.
(3) Avizul Parlamentului European din 14 noiembrie 2001 (JO C 140 E, 13.6.2002, p. 167), Pozitia comuna a Consiliului din 18 martie 2002 (JO C 145 E, 18.6.2002, p. 1)si Decizia Parlamentului European din 13 iunie 2002 (nepublicata inca in Jurnalul Oficial). Decizia Consiliului din 28 iunie 2002.
(4) JO L 26, 31.1.1977, p. 14. Directiva modificata ultima data de Actul de aderare din 1994.
(5) JO L 19, 28.1.1992, p. 32.
(13) Prezenta directiva nu ar trebui sa se aplice persoanelor care se ocupa cu intermedierea de asigurari doar ca o activitate
auxiliara in anumite conditii stricte.
(14) Intermediarii de asigurari si reasigurari ar trebui inregistrati la autoritatea competenta din statul membru in care au
domiciliul sau sediul central, cu conditia ca acestia sa indeplineasca o serie de cerinte profesionale stricte referitoare la competenta, buna reputatie, asigurarea de raspundere civila profesionala si capacitatea lor financiara.
(15) O astfel de inregistrare ar trebui sa permita intermediarilor de asigurari si reasigurari sa isi desfasoare activitatea in alte
state membre, in conformitate cu principiile libertatii de stabilire si a libertatii de a presta servicii, cu conditia respectarii
procedurii corespunzatoare de notificare intre autoritatile competente. 
#PAGEBREAK#
(16) Sunt necesare sanctiuni corespunzatoare impotriva persoanelor care desfasoara activitatea de intermediere de
asigurari sau reasigurari fara a fi inregistrate, impotriva intreprinderilor de asigurare sau reasigurare care recurg la serviciile unor intermediari neinregistrati sau impotriva intermediarilor care nu respecta dispozitiile de drept intern adoptate in temeiul prezentei directive.
(17) Colaborarea si schimbul de informatii intre autoritatile competente sunt esentiale pentru a proteja clientii si pentru
a garanta soliditatea activitatilor de asigurare si reasigurare in piata unica.
(18) Este esential pentru client sa stie daca are de-a face cu un intermediar care ii da consultanta in legatura cu produsele
unei game largi de intreprinderi de asigurare sau cu produsele oferite de un numar specific de intreprinderi de asigurare.
(19) Prezenta directiva ar trebui sa specifice obligatiile pe care intermediarii de asigurari ar trebui sa le aiba atunci cand
furnizeaza informatii clientilor. Un stat membru poate mentine sau adopta in acest domeniu dispozitii mai stricte care pot fi impuse intermediarilor de asigurari care desfasoara activitati de intermediere pe teritoriul sau, independent de domiciliul acestora, cu conditia ca aceste dispozitii mai stricte sa respecte dreptul comunitar, inclusiv Directiva 2000/31/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 8 iunie 2000 privind unele aspecte juridice ale serviciilor societatii informationale, in special comertul electronic, in piata interna (Directiva privind comertul electronic).
(20) In cazul in care intermediarul declara ca acorda consultanta in legatura cu produsele unei game largi de intreprinderi de
asigurare, acesta trebuie sa faca o analiza impartiala si suficient de cuprinzatoare a produselor disponibile pe piata. In
plus, toti intermediarii ar trebui sa isi motiveze sfaturile acordate.
(21) Este mai putin necesar sa se solicite ca astfel de informatii sa fie date in cazul in care clientul este o societate care
urmareste sa asigure sau sa reasigure riscurile industriale si
comerciale.
(22) Sunt necesare proceduri adecvate si eficace de contestatie si de atac in statele membre pentru solutionarea litigiilor
intre intermediarii de asigurari si clienti, prin utilizarea,
dupa caz, a procedurilor existente.
(23) Fara a aduce atingere dreptului clientilor de a initia o actiune in instanta, statele membre ar trebui sa incurajeze organismele publice sau private, infiintate pentru solutionarea extrajudiciara a conflictelor, sa colaboreze pentru solutionarea litigiilor transfrontaliere. O astfel de colaborare ar putea sa urmareasca, de exemplu, sa permita clientilor sa contacteze organisme extrajudiciare create in statul membru in care au domiciliul in legatura cu orice contestatie referitoare la intermediarii de asigurari stabiliti in alte state membre. Crearea retelei FIN-NET furnizeaza o asistenta sporita consumatorilor, in cazul in care acestia utilizeaza servicii transfrontaliere. Dispozitiile referitoare la proceduri ar trebui sa tina seama de Recomandarea
98/257/CE a Comisiei din 30 martie 1998 privind principiile aplicabile organismelor responsabile cu solutionarea extrajudiciara a litigiilor in materie de consum (2).
(24) Directiva 77/92/CEE ar trebui, in consecinta, abrogata,
ADOPTA PREZENTA DIRECTIVA:
CAPITOLUL I
DOMENIU DE APLICARE SI DEFINITII
Articolul 1
Domeniu de aplicare
(1) Prezenta directiva stabileste norme privind accesul la activitatile de intermediere de asigurari si reasigurari si exercitarea
acestora de catre persoane fizice si juridice stabilite sau care doresc sa se stabileasca intr-un stat membru.
(2) Prezenta directiva nu se aplica persoanelor care ofera servicii de intermediere pentru contracte de asigurare in cazul in care
urmatoarele conditii sunt indeplinite in totalitate:
(a) contractul de asigurare impune numai cunoasterea acoperirii oferite de asigurare;
(b) contractul de asigurare nu este un contract de asigurare de viata;
(c) contractul de asigurare nu acopera nici un risc de raspundere civila;
(d) principala activitate profesionala a persoanei nu este intermedierea de asigurari;
(e) asigurarea este complementara produsului sau serviciului oferit de orice prestator, in cazul in care asigurarea respectiva
ofera acoperire pentru:
(i) riscul de defectare, pierdere sau avariere a bunurilor furnizate de prestatorul respectiv sau
(ii) avarierea sau pierderea bagajelor sau alte riscuri legate de o calatorie a carei rezervare s-a facut la prestatorul respectiv,
chiar daca asigurarea este o asigurare de viata sau o asigurare a riscului de raspundere civila, cu conditia ca acoperirea sa fie auxiliara asigurarii principale pentru riscurile asociate calatoriei;
(f) valoarea primei anuale nu depaseste 500 EUR, iar durata totala a contractului de asigurare, inclusiv toate reinnoirile, nu
este mai mare de cinci ani.
(3) Prezenta directiva nu se aplica serviciilor de intermediere de asigurari si reasigurari furnizate pentru riscuri si angajamente
situate in afara Comunitatii.
Prezenta directiva nu afecteaza legislatia unui stat membru referitoare la activitatea de intermediere de asigurari desfasurata
de intermediari de asigurari si reasigurari stabiliti intr-o tara terta si care lucreaza pe teritoriul acesteia in baza principiului libertatii de a presta servicii, cu conditia garantarii unui tratament egal pentru toate persoanele care desfasoara sau care sunt autorizate sa desfasoare activitati de intermediere de asigurari pe piata respectiva.
Prezenta directiva nu reglementeaza activitatile de intermediere de asigurari desfasurate in tari terte sau activitatile intreprinderilor de asigurare sau reasigurare din cadrul Comunitatii, astfel cum sunt acestea definite in prima Directiva 73/239/CEE a Consiliului din 24 iulie 1973 privind coordonarea actelor cu putere de lege si actelor administrative referitoare la accesul la activitatea de asigurare directa, alta decat asigurarea de viata, si exercitarea acestei activitati (1) si in prima Directiva 79/267/CEE a Consiliului din 5 martie 1979 privind coordonarea actelor cu putere de lege si actelor administrative referitoare la accesul la activitatea de asigurari directe de viata si exercitarea acesteia (2), realizate prin intermediul intermediarilor de asigurari in tari terte. 
#PAGEBREAK#
Articolul 2
Definitii
In sensul prezentei directive:
1. „intreprindere de asigurare” inseamna o intreprindere care a primit o autorizatie oficiala in conformitate cu articolul 6 din
Directiva 73/239/CEE sau articolul 6 din Directiva 79/267/CEE;
2. „intreprindere de reasigurare” inseamna o intreprindere, alta decat o intreprindere de asigurare sau o intreprindere de asigurare dintr-o tara terta, a carei principala activitate consta in acceptarea riscurilor cedate de o intreprindere de asigurare, o
intreprindere de asigurare dintr-o tara terta sau de alte intreprinderi de reasigurare;
3. „intermediere de asigurari” inseamna orice activitate care consta din prezentarea sau propunerea unor contracte de
asigurare sau din desfasurarea altor actiuni pregatitoare in vederea finalizarii unor astfel de contracte sau din incheierea
unor astfel de contracte sau de contributie la gestionarea sau derularea unor astfel de contracte, in special in cazul unei
solicitari de daune.
Aceste activitati nu sunt considerate intermediere de asigurari in cazul in care sunt realizate de o intreprindere de asigurare
sau de un angajat al unei intreprinderi de asigurare care actioneaza sub raspunderea unei intreprinderi de asigurare.
Nu se considera a fi intermediere de asigurari furnizarea ocazionala de informatii in contextul unei alte activitati
profesionale, cu conditia ca scopul activitatii respective sa nu fie acordarea de asistenta unui client in vederea incheierii sau
derularii unui contract de asigurare, gestionarea, cu titlu profesional, a solicitarilor de daune ale unei intreprinderi de asigurare,
precumsi compensarea daunelor si evaluarea de catre un expert a solicitarilor de daune;
4. „intermediere de reasigurari” inseamna orice activitate care consta din prezentarea sau propunerea unor contracte de reasigurare sau din desfasurarea altor actiuni pregatitoare in vederea finalizarii unor astfel de contracte sau din incheierea
unor asemenea contracte sau contributia la gestionarea si derularea unor astfel de contracte, in special in caz de
solicitare de daune.
Aceste activitati nu sunt considerate intermediere de reasigurari in cazul in care sunt realizate de o intreprindere de reasigurare
sau de un angajat al unei intreprinderi de reasigurare care actioneaza sub raspunderea unei intreprinderi de reasigurare.
Nu se considera intermediere de reasigurari furnizarea ocazionala de informatii in contextul unei alte activitati profesionale, cu conditia ca scopul activitatii respective sa nu fie acordarea de asistenta unui client in vederea incheierii sau derularii unui contract de reasigurare, gestionarea, cu titlu profesional, a solicitarilor de daune ale unei intreprinderi de reasigurare, precum si compensarea daunelor si evaluarea de catre un expert a solicitarilor de daune;
5. „intermediar de asigurari” inseamna orice persoana fizica sau juridica ce initiaza sau desfasoara, in schimbul unei remuneratii,
activitati de intermediere de asigurari;
6. „intermediar de reasigurari” inseamna orice persoana fizica sau juridica ce initiaza sau desfasoara, in schimbul unei remuneratii, activitati de intermediere de reasigurari;
7. „intermediar de asigurari legat” inseamna orice persoana care desfasoara activitati de intermediere de asigurari pentru una
sau mai multe intreprinderi de asigurare si in numele acesteia/acestora, in cazul in care produsele de asigurare nu se afla in concurenta, dar care nu colecteaza prime sau sume destinate clientilor; aceasta persoana actioneaza sub raspunderea
totala a acelor intreprinderi de asigurare pentru produsele care le privesc pe fiecare in parte.
Orice persoana care desfasoara activitati de intermediere de asigurari pe langa activitatea sa profesionala principala este
de asemenea considerata un intermediar de asigurari legat care actioneaza sub raspunderea uneia sau mai multor
intreprinderi de asigurare pentru produsele care le privesc pe fiecare in parte, in cazul in care asigurarea este complementara
bunurilor sau serviciilor furnizate in cadrul acelei activitati profesionale principale si in cazul in care persoana nu colecteaza prime sau sume destinate clientilor;
8. „riscuri mari” sunt riscurile definite la articolul 5 litera (d) din Directiva 73/239/CEE;
9. „stat membru de origine” inseamna:
(a) in cazul in care intermediarul este o persoana fizica, statul membru in care acesta are domiciliul si in care isi desfasoara activitatea;
(b) statul membru in care se afla sediul sau social in cazul in care intermediarul este o persoana juridica, sau statul membru in care se afla sediul sau central, in cazul in care in conformitate cu dreptul sau intern acesta nu are sediu social;
10. „stat membru gazda” inseamna statul membru in care un intermediar de asigurari sau de reasigurari are o sucursala sau
in care presteaza servicii;
11. „autoritati competente” inseamna autoritatile pe care fiecare stat membru in parte le desemneaza in conformitate cu
articolul 7;
12. „suport durabil” inseamna orice instrument cu ajutorul caruia clientul poate stoca informatiile care ii sunt adresate personal,
astfel incat acestea sa poata fi consultate ulterior pe durata unei perioade adaptate scopului acestor informatii si care permite
reproducerea fidela a informatiilor stocate.
In special, notiunea de suport durabil include dischetele, CD-ROM-urile, DVD-urile si unitatea de hard-disk a calculatoarelor personale pe care se salveaza posta electronica, dar exclude siturile de Internet, cu exceptia cazului in care astfel de situri indeplinesc criteriile specificate la primul paragraf.
CAPITOLUL II
CERINTE DE INREGISTRARE
Articolul 3
Inregistrare (1) Intermediarii de asigurari si de reasigurari sunt inregistrati la autoritatea competenta, asa cum este aceasta definita la articolul 7 alineatul (2), din statul membru de origine.
Fara a aduce atingere primului paragraf, statele membre pot prevedea posibilitatea ca intreprinderile de asigurare si reasigurare, precum si alte organisme, sa colaboreze cu autoritatile competente pentru inregistrarea intermediarilor de asigurari si de reasigurari si pentru aplicarea cerintelor din articolul 4 acestor intermediari. In special, in cazul intermediarilor de asigurari legati intre ei, acestia pot fi inregistrati de catre o intreprindere de asigurare sau de catre o asociatie de intreprinderi de asigurare sub controlul unei autoritati competente.
Statele membre nu sunt obligate sa aplice cerinta prevazuta in primul si al doilea paragraf tuturor persoanelor fizice care lucreaza intr-o intreprindere si care desfasoara activitati de intermediere de asigurari sau reasigurari.
In ceea ce priveste persoanele juridice, statele membre inregistreaza aceste persoane si specifica de asemenea in registru numele persoanelor fizice din conducere care raspund de activitatea de intermediere.
(2) Statele membre pot institui mai multe registre pentru intermediarii de asigurari si reasigurari, cu conditia sa defineasca
criteriile potrivit carora se face inregistrarea intermediarilor. Statele membre vegheaza la crearea unui punct unic de informare,
care sa permita un acces usor si rapid la informatiile provenind de la aceste diverse registre care sunt create electronic si care sunt actualizate in permanenta. Punctul de informare ofera de asemenea elementele de identificare ale autoritatilor competente din fiecare stat membru, prevazute la alineatul (1) primul paragraf.
Registrul indica in plus tara sau tarile in care intermediarul isi desfasoara activitatea in conformitate cu reglementarile privind libertatea de stabilire sau libertatea de a presta servicii.
(3) Statele membre vegheaza ca inregistrarea intermediarilor de asigurari – inclusiv a intermediarilor legati – si a intermediarilor de reasigurari sa se faca sub rezerva indeplinirii cerintelor profesionale prevazute la articolul 4.
Statele membre vegheaza de asemenea ca intermediarii de asigurari – inclusiv intermediarii legati –si intermediarii de reasigurari
care inceteaza sa mai indeplineasca aceste cerinte sa fie radiati din registru. Validitatea inregistrarii este revizuita periodic
de autoritatea competenta. In cazul in care este necesar, statul membru de origine informeaza statul membru gazda, prin toate
mijloacele corespunzatoare, in legatura cu o astfel de radiere.
(4) Autoritatile competente pot elibera intermediarilor de asigurari si reasigurari un document care sa permita oricarei parti
interesate sa verifice, prin consultarea registrului (registrelor) prevazut(e) la alineatul (2), in cazul in care acestia sunt inregistrati
legal.
Documentul trebuie sa contina cel putin informatiile specificate la articolul 12 alineatul (1) literele (a)si (b)si, in cazul unei persoane juridice, numele persoanei (persoanelor) fizice prevazute in al patrulea paragraf din alineatul (1) din prezentul articol.
Statul membru cere ca documentul sa fie returnat autoritatii competente care l-a eliberat in momentul in care intermediarul de
asigurari sau de reasigurari respectiv inceteaza sa mai fie inregistrat.
(5) Intermediarii de asiguraris i reasigurari inregistrati sunt autorizati sa initieze si sa desfasoare activitatea de intermediere de
asigurari si reasigurari in cadrul Comunitatii in baza libertatii de stabilire si a libertatii de a presta servicii.
(6) Statele membre vegheaza ca intreprinderile de asigurare sa recurga numai la serviciile de intermediere de asigurari si reasigurari prestate de intermediarii de asigurari si reasigurari inregistrati si de persoanele prevazute la articolul 1 alineatul (2). 
#PAGEBREAK#
Articolul 4
Cerinte profesionale
(1) Intermediarii de asigurari si reasigurari trebuie sa aiba cunostintele si aptitudinile corespunzatoare, astfel cum sunt acestea stabilite de statul membru de origine al intermediarului. Statele membre de origine pot adapta conditiile cerute in materie
de cunostinte si aptitudini in functie de activitatea de intermediere de asigurari sau de reasigurari si de produsele distribuite, in
special in cazul in care activitatea profesionala principala a intermediarului este alta decat intermedierea de asigurari. In astfel
de situatii, intermediarul respectiv poate desfasura o activitate de intermediere de asigurari numai in cazul in care un intermediar de asigurari care indeplineste conditiile din acest articol sau o intreprindere de asigurare isi asuma intreaga responsabilitate pentru actiunile sale.
Statele membre pot prevedea ca, pentru cazurile mentionate in al doilea paragraf din articolul 3 alineatul (1), intreprinderea de
asigurari verifica daca cunostintele si aptitudinile intermediarilor sunt in conformitate cu obligatiile prevazute in primul paragraf
din acest alineat si, daca este necesar, ofera acestor intermediari formarea necesara, care sa corespunda cerintelor legate de
produsele pe care acestia le vand.
Statele membre nu sunt obligate sa aplice cerinta prevazuta la primul paragraf din prezentul alineat tuturor persoanelor fizice
care lucreaza intr-o intreprindere si care desfasoara activitati de intermediere de asigurari sau reasigurari. Statele membre
vegheaza ca o proportie rezonabila din persoanele aflate in structura de conducere a unor astfel de intreprinderi, care raspund
de intermediere in materie de produse de asigurare, precum si toate celelalte persoane direct implicate in intermedierea de
asigurari si reasigurari, sa demonstreze cunostintele si aptitudinile necesare pentru indeplinirea indatoririlor lor.
(2) Intermediarii de asigurari si reasigurari trebuie sa se bucure de o buna reputatie. Ca un minim necesar, acestia trebuie sa nu aiba cazier judiciar sau un alt document national echivalent pentru infractiuni grave care au adus atingere proprietatii sau pentru alte infractiuni in domeniul financiar si nu trebuie sa fi fost declarati anterior in faliment, cu exceptia cazului in care au fost reabilitati in conformitate cu dispozitiile de drept intern.
Statele membre pot permite, in conformitate cu dispozitiile celui de-al doilea paragraf din articolul 3 alineatul (1), ca intreprinderile de asigurare sa verifice bunul renume al intermediarilor de asigurari.
Statele membre nu sunt obligate sa aplice cerinta prevazuta in primul paragraf din prezentul alineat tuturor persoanelor fizice
care lucreaza intr-o intreprindere si care desfasoara activitatea de intermediere de asigurari si reasigurari. Statele membre vegheaza ca structurile de conducere ale unor astfel de intreprinderi si orice membru al personalului direct implicat in intermedierea de asigurari si reasigurari sa indeplineasca aceasta cerinta.
(3) Intermediarii de asigurari si reasigurari vor detine o asigurare de indemnizatie profesionala care sa acopere intreg teritoriul
Comunitatii sau alta garantie comparabila pentru raspunderea care decurge din neglijenta profesionala, in valoare de cel putin
1 000 000 EUR pentru fiecare solicitare de daune si in valoare globala de 1 500 000 EUR pe an pentru totalitatea solicitarilor de daune, cu exceptia cazului in care o astfel de asigurare sau garantie comparabila le este pusa la dispozitie de o intreprindere de asigurare sau reasigurare sau de alta intreprindere in numele careia intermediarul de asigurari sau de reasigurari actioneaza sau este imputernicit sa actioneze sau daca intreprinderea respectiva si-a asumat intreaga raspundere pentru actiunile intermediarului.
(4) Statele membre adopta toate masurile necesare pentru a proteja clientii in cazul incapacitatii intermediarului de asigurari de a transfera prima intreprinderii de asigurare sau de a transfera suma aferenta despagubirii sau de a returna prima asiguratului.
Astfel de masuri imbraca una sau mai multe din urmatoarele forme:
(a) dispozitii legale sau contractuale in conformitate cu care banii pe care clientul i-a platit intermediarului sunt considerati a fi
fost transferati intreprinderii, in vreme ce banii pe care intreprinderea de asigurari i-a platit intermediarului nu sunt considerati
a fi fost transferati clientului decat in momentul primirii lor efective de catre acesta din urma;
(b) cerinta ca intermediarii de asigurari sa aiba o capacitate financiara care in permanenta sa fie la nivelul de 4 % din suma primelor anuale incasate, cu conditia ca aceasta suma sa fie de minimum 15 000 EUR;
(c) cerinta ca banii clientilor sa fie transferati prin conturi client strict separate si ca aceste conturi sa nu fie utilizate pentru a
face plati catre alti creditori in caz de faliment;
(d) cerinta constituirii unui fond de garantie.
(5) Exercitarea activitatilor de intermediere de asigurari si reasigurari impune ca cerintele profesionale prevazute in prezentul
articol sa fie indeplinite in permanenta.
(6) Statele membre pot adopta cerinte mai stricte decat cele prevazute de prezentul articol sau sa prevada cerinte suplimentare
pentru intermediarii de asigurari si reasigurari inregistrati pe teritoriul lor.
(7) Sumele prevazute la alineatele (3) si (4) sunt revizuite periodic pentru a tine seama de evolutia indicelui european al preturilor de consum publicat de Eurostat. Prima revizuire are loc la cinci ani dupa intrarea in vigoare a prezentei directive, iar revizuirile ulterioare au loc din cinci in cinci ani.
Sumele se ajusteaza automat, prin adaugarea la suma de baza in euro a procentajului de crestere a indicelui mentionat in intervalul de timp cuprins intre intrarea in vigoare a prezentei directive si data primei revizuiri sau intre data ultimei revizuiri si data noii revizuiri, cu rotunjirea in sus a acestei sume. 
#PAGEBREAK#
Articolul 5
Mentinerea drepturilor dobandite
Statele membre pot prevedea ca persoanele care au exercitat activitatea de intermediere inainte de 1 septembrie 2000, care au fost inregistrate si care au avut nivelul de formare si experienta cerute in prezenta directiva sa fie automat inscrise in registrul care urmeaza sa fie creat, de indata ce conditiile prevazute la articolul 4 alineatele (3)si (4) sunt indeplinite.
Articolul 6
Notificarea stabilirii si prestarii serviciilor in alte state membre
(1) Orice intermediar de asigurari sau reasigurari care intentioneaza sa exercite pentru prima data o activitate intr-unul sau mai
multe state membre, in baza libertatii de a presta servicii sau a libertatii de stabilire, informeaza autoritatile competente din statul membru de origine.
Intr-un interval de o luna de la o astfel de notificare, autoritatile competente respective informeaza autoritatile competente din
orice stat membru gazda care doresc acest lucru in legatura cu intentia intermediarului de asigurari sau reasigurari si il informeaza concomitent si pe intermediarul in cauza.
Intermediarul de asigurari sau reasigurari isi poate incepe activitatea la o luna de la data la care a fost informat de autoritatile
competente din statul membru de origine cu privire la notificarea prevazuta in al doilea paragraf. Cu toate acestea,
intermediarul isi poate incepe activitatea imediat in cazul in care statul membru gazda nu doreste sa fie informat in legatura cu
acest lucru.
(2) Statele membre transmit Comisiei dorinta lor de a fi informate in conformitate cu alineatul (1). La randul sau, Comisia notifica acest lucru tuturor statelor membre.
(3) Autoritatile competente din statul membru gazda pot adopta masurile necesare pentru a asigura publicarea corespunzatoare a conditiilor in care activitatile respective trebuie exercitate pe teritoriul lor, in interesul general.
Articolul 7
Autoritati competente
(1) Statele membre desemneaza autoritatile competente imputernicite sa asigure punerea in aplicare a prezentei directive.
Acestea informeaza Comisia in acest sens, indicand orice repartizare a respectivelor atributii.
(2) Autoritatile prevazute la alineatul (1) sunt fie autoritati sau organisme publice recunoscute in dreptul intern sau autoritati
publice abilitate in mod expres in acest sens prin legislatia interna.
Aceste autoritati nu sunt intreprinderi de asigurare sau de reasigurare.
(3) Autoritatile competente detin toate puterile necesare pentru a-si indeplini functiile. In cazul existentei mai multor autoritati
competente pe teritoriul sau, statul membru respectiv vegheaza ca aceste autoritati sa colaboreze strans, astfel incat sa isi indeplineasca eficient indatoririle.
Articolul 8
Sanctiuni (1) Statele membre prevad sanctiuni corespunzatoare pentru situatia in care o persoana care desfasoara activitatea de intermediere de asigurari sau reasigurari nu este inregistrata intr-un stat membru si nu este mentionata la articolul 1 alineatul (2).
(2) Statele membre prevad sanctiunile corespunzatoare impotriva intreprinderilor de asigurare sau reasigurare care recurg la
serviciile de intermediere de asigurari sau reasigurari oferite de persoane care nu sunt inregistrate intr-un stat membrusi care nu
sunt mentionate la articolul 1 alineatul (2).
(3) Statele membre prevad sanctiunile corespunzatoare in cazul in care un intermediar de asigurari sau reasigurari nu respecta
dispozitiile de drept intern adoptate in temeiul prezentei directive.
(4) Prezenta directiva nu afecteaza prerogativa statelor membre gazda de a adopta masurile corespunzatoare pentru a preveni sau sanctiona, pe teritoriul lor, actele care contravin actelor cu putere de lege sau normelor administrative adoptate in interesul general.
Aceasta include posibilitatea de a-i impiedica pe intermediarii de asigurari si reasigurari care au comis o astfel de infractiune sa mai desfasoare noi operatiuni pe teritoriile statelor respective.
(5) Orice masura adoptata, ce presupune sanctiuni sau restrictii ale activitatilor desfasurate de un intermediar de asigurari sau reasigurari, trebuie sa fie motivata corespunzator si comunicata intermediarului in cauza. Orice astfel de masura poate fi atacata intr-o instanta de drept din statul membru care a adoptat-o.
Articolul 9
Schimbul de informatii intre statele membre
(1) Autoritatile competente din diferitele state membre colaboreaza pentru a asigura aplicarea corespunzatoare a dispozitiilor
prezentei directive.
(2) Autoritatile competente realizeaza un schimb de informatii cu privire la intermediarii de asigurari si de reasigurari, in cazul in
care acestia au facut obiectul unei sanctiuni prevazute la articolul 8 alineatul (3) sau a unei masuri prevazute la articolul 8 alineatul
(4), astfel de informatii putand sa determine radierea intermediarilor respectivi din registru. Autoritatile competente pot, de
asemenea, sa faca schimb de orice informatii relevante la cererea uneia dintre ele.
(3) Toate persoanele care trebuie sa primeasca sau sa dezvaluie informatii in legatura cu prezenta directiva sunt obligate sa respecte secretul profesional, dupa cum prevede articolul 16 din Directiva 92/49/CEE a Consiliului din 18 iunie 1992 privind
coordonarea actelor cu putere de lege si actelor administrative referitoare la asigurarile directe, altele decat asigurarile de viata,si de modificare a Directivelor 73/239/CEE si 88/357/CEE (a treia directiva privind asigurarea generala) (1)si articolul 15 din Directiva 92/96/CEE a Consiliului din 10 noiembrie 1992 privind coordonarea actelor cu putere de lege si actelor administrative referitoare la asigurarea directa de viata si de modificare a Directivelor 79/267/CEE si 90/619/CEE (a treia directiva privind asigurarea de viata). 
#PAGEBREAK#
Articolul 10
Contestatii
Statele membre vegheaza la elaborarea unor proceduri care sa permita clientilor si altor parti interesate, in special asociatii ale
consumatorilor, sa depuna contestatii impotriva intermediarilor de asigurari si reasigurari. In toate cazurile, astfel de contestatii
trebuie sa primeasca raspuns.
Articolul 11
Solutionarea extrajudiciara a litigiilor
(1) Statele membre incurajeaza elaborarea unor proceduri corespunzatoare si eficace de contestatie si de atac pentru solutionarea extrajudiciara a litigiilor intre intermediarii de asigurari si clienti, recurgand la organele existente, dupa caz.
(2) Statele membre incurajeaza aceste organisme sa colaboreze la solutionarea litigiilor transfrontaliere.
CAPITOLUL III
INFORMATII FURNIZATE DE INTERMEDIARI
Articolul 12
Informatii furnizate de intermediarul de asigurari
(1) Inainte de incheierea oricarui contract initial de asigurare si, dupa caz, la modificarea sau reinnoirea acestuia, un intermediar
de asigurari trebuie sa furnizeze clientului cel putin urmatoarele informatii:
(a) identitatea si adresa sa;
(b) registrul in care a fost inscriss��i modalitatile prin care se poate verifica ca este inscris;
(c) orice participatie, directa sau indirecta, reprezentand cel putin 10 % din drepturile de vot sau din capitalul pe care il detine la o anumita intreprindere de asigurare;
(d) orice participatie, directa sau indirecta, reprezentand cel putin 10 % din drepturile de vot sau din capitalul intermediarului de asigurari, detinuta de o anumita intreprindere de asigurare sau de intreprinderea mama a unei anumite intreprinderi de asigurare;
(e) procedurile prevazute la articolul 10 care permit clientilor sau altor parti interesate sa depuna contestatii impotriva intermediarilor de asigurari si de reasigurari si, dupa caz, procedurile extrajudiciare de contestatie si de atac prevazute la
articolul 11.
In plus, un intermediar de asigurari indica clientului, in legatura cu contractul propus, urmatoarele:
(i) in cazul in care consultanta pe care o ofera se bazeaza pe obligatia analizei impartiale prevazuta la alineatul (2) sau
(ii) in cazul in care are obligatia contractuala sa lucreze, in sectorul intermedierii de asigurari, exclusiv cu una sau
mai multe intreprinderi de asigurare. In acest caz, la cererea clientului, intermediarul comunica numele intreprinderilor
de asigurare respective sau
(iii) in cazul in care nu are nici o obligatie contractuala de a lucra, in sectorul intermedierii de asigurari, exclusiv cu
una sau mai multe intreprinderi de asigurare si de a oferi consultanta pe baza obligatiei de analiza impartiala prevazuta la alineatul (2). In acest caz, la solicitarea clientului, intermediarul comunica numele intreprinderilor de asigurare cu care poate lucra si cu care lucreaza efectiv.
In cazurile in care informatiile sunt furnizate exclusiv la solicitarea clientului, acesta este informat despre dreptul sau de a solicita  astfel de informatii.
(2) In cazul in care intermediarul de asigurari informeaza clientul ca atunci cand il consiliaza se bazeaza pe o analiza impartiala,
acesta este obligat sa ofere consultanta dupa ce a analizat un numar suficient de mare de contracte de asigurare disponibile pe  piata, pentru a-i putea recomanda, potrivit unor criterii profesionale, contractul de asigurare care ar raspunde cel mai bine
nevoilor clientului.
(3) Inainte de incheierea unui contract de asigurare, intermediarul de asigurari precizeaza, in special pe baza informatiilor oferite de client, cel putin cerintele si nevoile clientului respectiv, precum si motivele care au stat la baza consilierii acordate clientului referitor la un anumit produs de asigurare. Aceste detalii sunt ajustate in functie de complexitatea contractului de asigurare propus.
(4) Informatiile prevazute la alineatele (1), (2)si (3) nu sunt obligatorii in cazul in care intermediarul de asigurari intermediaza
asigurarea unor riscuri mari sau in cazurile de intermediere de catre intermediari de reasigurari.
(5) Statele membre pot mentine sau adopta dispozitii mai stricte cu privire la cerintele de informatii prevazute la alineatul (1), cu conditia ca aceste dispozitii sa fie conforme dreptului comunitar.
Statele membre comunica Comisiei dispozitiile de drept intern prevazute in primul paragraf.
Pentru a institui un nivel ridicat de transparenta pe toate caile adecvate, Comisia vegheaza ca informatiile pe care le primeste cu privire la dispozitiile de drept intern sa fie, de asemenea, comunicate clientilor si intermediarilor de asigurari. 
#PAGEBREAK#
Articolul 13
Conditii privind informarea
(1) Toate informatiile care urmeaza sa fie furnizate clientilor in conformitate cu articolul 12 se comunica:
(a) pe hartie sau pe orice alt suport durabil, disponibil si accesibil clientului;
(b) cu claritate si precizie, intr-un mod care sa fie pe intelesul clientului;
(c) intr-o limba oficiala a statului membru in care se asuma angajamentul sau in orice alta limba agreata de parti.
(2) Prin derogare de la alineatul (1) litera (a), informatiile prevazute la articolul 12 pot fi furnizate verbal in cazul in care clientul
solicita acest lucru sau in cazul in care este necesara o acoperire imediata. In astfel de cazuri, informatiile sunt furnizate clientului in conformitate cu alineatul (1) imediat dupa incheierea contractului de asigurari.
(3) In cazul vanzarii prin telefon, informatiile furnizate in prealabil clientului trebuie sa fie in conformitate cu normele comunitare
aplicabile comercializarii la distanta a serviciilor financiare pentru consumatori. In plus, informatiile sunt furnizate clientului
in conformitate cu alineatul (1) imediat dupa incheierea contractului de asigurare.
CAPITOLUL IV
DISPOZITII FINALE
Articolul 14
Dreptul la o cale de atac
Statele membre vegheaza ca deciziile luate cu privire la un intermediar de asigurari, un intermediar de reasigurari sau o
intreprindere de asigurare in conformitate cu actele cu putere de lege si actele administrative adoptate in conformitate cu prezenta directiva sa poata face obiectul unei cai de atac in instanta.
Articolul 15
Abrogare
Directiva 77/92/CEE se abroga de la data prevazuta la articolul 16 alineatul (1).
Articolul 16
Transpunere
(1) Statele membre pun in aplicare actele cu putere de lege si actele administrative necesare aducerii la indeplinire a prezentei
directive pana la 15 ianuarie 2005. Statele membre informeaza de indata Comisia cu privire la aceasta.
Aceste dispozitii contin o trimitere la prezenta directiva sau sunt insotite de o asemenea trimitere la data publicarii lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.
(2) Comisiei ii sunt comunicate de catre statele membre textele actelor cu putere de lege si actelor administrative pe care le adopta in domeniul reglementat de prezenta directiva. In comunicarea respectiva, statele membre pun la dispozitie un tabel de corespondenta intre dispozitiile de drept intern si prezenta directiva.
Articolul 17
Intrare in vigoare
Prezenta directiva intra in vigoare la data publicarii in Jurnalul Oficial al Comunitatilor Europene.
Articolul 18
Destinatari
Prezenta directiva se adreseaza statelor membre. Adoptata la Bruxelles, 9 decembrie 2002.
Pentru Parlamentul European
Presedintele
P. COX
Pentru Consiliu
Presedintele
H. C. SCHMIDT
06/vol. 4 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 253