În vederea acordãrii unei reparaþii echitabile, statul român urmeazã sã
achite, în termen de trei luni de la momentul în care hotãrârea va rãmâne
definitivã, pe baza hotãrârii Curþii de la Strasbourg, despãgubiri în
valoare de 130.000 Euro, reprezentând valoarea estimatã de Curte a pãrþii
nerestituite a imobilului revendicat, în cazul în care aceasta nu va putea
fi restituitã în naturã, la care se adaugã suma de 8 000 Euro cu titlu de
daune morale.
În speþã, reclamantei i-a fost recunoscut, prin hotãrâre definitivã mai
1994, rãmasã definitivã în luna mai a aceluiaºi an, dreptul de proprietate
asupra unui imobilul situat în Bucureºti, ce a aparþinut pãrinþilor sãi ºi
care fusese trecut în proprietatea statului ca urmare a aplicãrii Decretului
de naþionalizare nr. 92/1950, imobilul fiindu-i restituit la data de 28
noiembrie 1995.
Ulterior, ca urmare a introducerii recursului în anulare împotriva
hotãrârii judecãtoreºti menþionate, invocându-se faptul cã instanþele nu
sunt competente sã examineze legalitatea decretului de naþionalizare, în
iunie 1996 Curtea Supremã de Justiþie a respins acþiunea în revendicare a
reclamantei. Dupã admiterea recursului în anulare, o parte din imobil a fost
vândut foºtilor chiriaºi, în virtutea dispoziþiilor Legii nr. 112/1995.
O a doua acþiune în revendicare a imobilului, introdusã de reclamantã în
1997, a fost admisã de Judecãtoria Sectorului 1 Bucureºti în aprilie 1997.
Prin dispoziþie a Primarului General al municipiului Bucureºti, în iunie
1999, imobilul, cu excepþia pãrþii vândute, a fost restituit reclamantei,
hotãrârea de astãzi a Curþii Europene a Drepturilor Omului privind partea de
imobil nerestituitã.
Hotãrârea Curþii de la Strasbourg în cazul Dickmann contra României se
înscrie în seria cazurilor deschisã de sentinþa Curþii din anul 1999 în
speþa Brumãrescu, având ca obiect imobile naþionalizate ºi reprezentând o
consecinþã a practicii instanþelor judecãtoreºti din România în perioada
1995-1998 ºi a legislaþiei existente la acel moment.
În prezent legislaþia ºi practica menþionate au fost aduse în
conformitate cu prevederile Convenþiei Europene pentru Apãrarea Drepturilor
Omului ºi a Libertãþilor Fundamentale ºi ale Protocoalelor la aceasta,
precum ºi cu jurisprudenþa relevantã a Curþii Europene a Drepturilor Omului,
prin aceea cã, în anul 1998, Curtea Supremã de Justiþie ºi-a schimbat
practica în sensul admisibilitãþii acþiunilor în revendicare a imobilelor
naþionalizate, respectiv prin modificarea Codului de Procedurã Civilã în
sensul eliminãrii instituþiei recursului în anulare.
În plus, prin mecanismul administrativ prevãzut de Legea nr. 10/2001, se
deschid noi cãi procedurale la dispoziþia cetãþenilor pentru restituirea
imobilelor naþionalizate sau pentru obþinerea de despãgubiri în cazul
imobilelor care nu pot fi restituite în naturã.
Identificarea ºi semnalarea, pe baza practicii Curþii Europene a
Drepturilor Omului, a acelor aspecte privind drepturile ºi libertãþile
fundamentale ale omului care fac necesarã modificarea legislaþiei române ºi
reorientarea practicilor instituþiilor din România cu atribuþii în aplicarea
legii, cu respectarea principiului echilibrului ºi separaþiei puterilor în
stat, vor constitui unul din obiectivele prioritare ale Agentului
Guvernamental pentru Curtea Europeanã a Drepturilor Omului, ce va fi urmãrit
în colaborare cu celelalte instituþii competente.
Se va urmãri informarea tuturor instituþiilor interesate ºi a opiniei
publice cu privire la jurisprudenþa Curþii Europene a Drepturilor Omului,
îndeosebi în ceea ce priveºte hotãrârile pronunþate în cazurile care privesc
statul român.
Comentarii articol (0)