Legea nr. 30/1994 privind ratificarea
Conventiei pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale
si a protocoalelor aditionale la aceasta conventie
(publicata in Monitorul Oficial nr. 135 din 31 mai 1994)
Parlamentul Romaniei adopta prezenta lege.
Art. 1.
Se ratifica Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, incheiata la Roma la 4 noiembrie 1950, amendata prin protocoalele nr. 3 din 6 mai 1963, nr. 5 din 20 ianuarie 1966 si nr. 8 din 19 martie 1985 si completata cu Protocolul nr. 2 din 6 mai 1963, care fac parte din aceasta.
Art. 2.
Se ratifica, de asemenea: primul Protocol aditional la conventie, Paris, 20 martie 1952; Protocolul nr. 4 recunoscind anumite drepturi si libertati, altele decit cele deja inscrise in conventie si in primul protocol aditional la conventie, Strasbourg, 16 septembrie 1963; Protocolul nr. 6 privind abolirea pedepsei cu moartea, Strasbourg, 28 aprilie 1983; Protocolul nr. 7, Strasbourg, 22 noiembrie 1984; Protocolul nr. 9, Roma, 6 noiembrie 1990, si Protocolul nr. 10, Strasbourg, 25 martie 1992.
Art. 3.
In baza art. 25 si 46 din conventia mentionata, Romania recunoaste dreptul la recursul individual in fata Comisiei Europene a Drepturilor Omului si jurisdictia obligatorie a Curtii Europene a Drepturilor Omului in privinta drepturilor cuprinse in Conventia europeana a drepturilor omului, precum si in Protocolul nr. 4 recunoscind anumite drepturi si libertati, altele decit cele deja inscrise in conventie si in primul Protocol aditional al conventiei, Strasbourg, 16 septembrie 1963, si in Protocolul nr. 7, Strasbourg, 22 noiembrie 1984, pentru cauzele in care violarea drepturilor garantate de aceste texte intervine dupa intrarea lor in vigoare pentru Romania.
DESTUL DE CLAR, NU ? Romania recunoaste dreptul la recursul individual in fata Comisiei Europene a Drepturilor Omului, pentru cauzele in care violarea drepturilor garantate de aceste texte intervine dupa intrarea lor in vigoare pentru Romania.
Curtea Constituţională decizia 94/1996 :
Astfel, Curtea Constituţională a examinat însăşi conformitatea prevederilor Legii nr.30/1994 privind ratificarea Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi a protocoalelor adiţionale la această convenţie, cu dispoziţiile constituţionale. Prin Decizia nr.94/1996, Curtea a analizat criticile de neconstituţionalitate care priveau dispoziţiile art.3 din această lege, potrivit cărora, „În baza art.25 si 46 din convenţia menţionată, România recunoaşte dreptul la recursul individual în faţa Comisiei europene a drepturilor omului şi jurisdicţia obligatorie a Curţii europene a drepturilor omului în privinţa drepturilor cuprinse în Convenţia europeană a drepturilor omului, precum şi în Protocolul nr.4 recunoscând anumite drepturi şi libertăţi, altele decât cele deja înscrise în convenţie şi în primul Protocol adiţional al convenţiei, Strasbourg, 16 septembrie 1963, şi în Protocolul nr.7, Strasbourg, 22 noiembrie 1984, pentru cauzele în care violarea drepturilor garantate de aceste texte intervine după intrarea lor în vigoare pentru România.” Soluţia pronunţată de instanţa de contencios constituţional a arătat că acest text de lege nu poate fi considerat a fi contrar obligaţiei constituţionale de îndeplinire întocmai şi cu bună-credinţă a convenţiilor internaţionale, obligaţie prevăzută de art.11 din Constituţie, şi nici ca fiind contrară prevederilor constituţionale referitoare la prioritatea tratatelor internaţionale privitoare la drepturile fundamentale ale omului faţă de legile interne. În argumentarea acestei soluţii s-a reţinut că aplicarea jurisdicţiei internaţionale consacrate de Convenţie în cauzele anterioare aderării, aşa cum susţineau autorii excepţiei, ar reprezenta o încălcare a principiului neretroactivităţii legii, prevăzut de art.15 alin. (2) din Constituţie.
CONCLUZIE : va puteti adresa la c.e.d.o ptr o fapta savarsita inainte de semnarea conventiei in 1994