Tinand cont de numarul de aderenti de la inceputul anului 2008, se estimeaza ca activele totale ale fondurilor de pensii administrate privat (sau "fondurile de pensii private"), apartinand Pilonului II al sistemului de pensii din Romania , vor ajunge numai in acest an, la mai putin de 12 luni de la punerea in functiune a sistemului, la cca. 250 - 500 milioane Euro.
Societatile de pensii, numite in continuare si „administratori”, sunt special constituite sub forma societatilor comerciale pe actiuni pentru a gestiona fondurile de pensii administrate privat. Fondurile sunt de fapt contracte de societate civila particulara incheiate intre participantii la fond, fara personalitate juridica, dupa cum impune Legea 411/2004 - legea cadru in materia pensiilor private. Administratorii pot administra un singur fond de pensii private. In aceste conditii, administratorii urmaresc obtinerea unui profit pe termen lung, rezultat din comisioane corespunzatoare activitatii de colectare si investire a resurselor financiare stranse din contributiile participantilor la fondul pe care il administreaza. Profitul va fi produs deci, doar in conditiile in care fondurile administrate vor fi viabile, vor dobandi multi participanti si vor fi bogate in active, ca rezultat al numarului de participanti si al unei politici investitionale de succes.
Mai mult, mergand pe ideea fidelizarii clientilor participanti, unele din societatile de pensii interesate, ce opereaza pe Pilonul II vor cauta sa profite de pozitia lor in piata pensiilor administrare privat pentru a-si asigura o cota de piata cat mai mare in piata pensiilor facultative, Pilonul III in conditiile in care aceasta piata va capata curand amploare si relevanta in Romania.
Dupa cum se stie, la inceputul lui 2008, piata pensiilor private este puternic polarizata, existand doar 4 societati care au trecut deja pragul legal de 50 000 de participanti ce trebuie sa adere la fondul administrat pana in septembrie 2010, iar restul
competitorilor (din totalul de 18) avand, in multe cazuri, sanse foarte putine sa mai atinga acest prag in viitor. Cauza este aceea ca o foarte mare parte din persoanele eligibile au aderat deja la un fond de pensii administrat privat. Trei societati de pensii detin pozitii importante intrucat gestioneaza fonduri ce cuprind aproximativ 80% din piata pensiilor private din Romania, multe din celelalte societati de pensii vazandu-se confruntate cu spectrul neretabilitatii fondurilor pe care le gestioneaza sau mai rau, cu incetarea activitatii din cauza neatingerii pragului legal de aderenti, sus-mentionat.
Impedimente legale ale transformarilor corporative si ale transmiterii de portofolii ale societatilor de pensii
Intr-o piata nergelementata, decalaje economice de genul celor de mai sus, aparute intre competitori de pe aceeasi piata au ca rezultat si solutie absorbtii sau achizitii clasice, ale unei companii mai putin competitive de catre alta mai solida economic,
interesata de o parte sau alta a patrimoniului sau a fondului de comert al societatii absorbite sau achizitionate. In pietele reglementate cum este piata asigurarilor, in care aceste fuziuni si achizitii sunt supuse unor cerinte restrictive, legiuitorul sau autoritatea de reglementare in domeniu au pus la dispozitia agentilor economici instrumentul si alternativa preluarii de
portofolii de clienti, printr-o procedura specifica.
In cazul pietei romanesti a pensiilor private insa, situatia este, la momentul de fata una speciala. O preluare de portofoliu compus din totalitatea participantilor unui fond de pensii este imposibila, fiind lipsita de instrumentul juridic si procedural
necesar, desi exista semnale din piata ca transferul de portofolii se manifesta deja ca necesitate economica.
Achizitia de actiuni la o societate de pensii de catre un actionar al altei societati de pensii este practic interzisa si ar fi lovita de nulitate, intrucat art. 62 din Legea 411/2004 interzice ca o persoana fizica sau juridica sa fie actionar la mai mult de un administrator iar surmontarea acestui impediment legal ar putea fi realizata doar printr-o modificare legislativa.
Transferul de portofolii dupa o procedura speciala, similara celei din legislatia asigurarilor din Romania, nu exista la momentul de fata, ca instrument juridic in legislatia noastra.
Fuziunea prin absorbtie a societatii de pensii este exclusa in prezent ca posibil mijloc legal de transfer al portofoliului de clienti din cauza ca are ca rezultat, prin efectul legii, retragerea autorizatiei de administrare (art. 81 din Legea 411/2004) de catre Comisie. Retragerea autorizatiei, la randul sau, are drept consecinta legala trecerea fondului de pensii gestionat sub administrare speciala si ulterior disiparea acestuia prin distribuirea individuala a participantilor la fondul respectiv si transferul activelor ale participantilor la alte fonduri, dupa o procedura obligatorie prin lege.
Impasul provocat de lipsa unui instrument juridic corespunzator pentru achizitii, fuziuni sau transfer de portofolii pe piata pensiilor private isi gaseste premizele in insasi viziunea legiuitorului asupra Pilonului II al sistemului de pensii romanesc. Legea impune interdictiile si restrictiile aratate din considerentul protectiei persoanelor obligate sa contribuie la fonduri, ce constituie o larga categorie a populatiei.
Din ansamblul prevederilor Legii 411/2004 referitoare la constituirea fondului de pensii, la activitatea si raspunderea societatii de pensii in raport cu participantii si la contractul de administrare incheiat intre participantii fondului si administrator, si
fata de faptul ca fondul de pensii in sine nu are personalitate juridica fiind doar un contract de societate incheiat in baza art. 1491 si urmatoarele din Codul Civil, rezulta ca administratorul are fata de membrii fondului de pensii o pozitie contractuala
similara aceleia a unui mandatar comercial.
Prin urmare, din punct de vedere juridic relatia participanti la fond - administrator de fond este semnificativ diferita fata de cea dintre un portofoliu de clienti (parte a fondului de comert a unei societati comerciale) si un prestator de servicii detinator al
acelui portofoliu. Clientela unei societati de pensii, chiar daca este perceptibila ca un portofoliu, nu este insa conceptualizata juridic ca atare, deci nu poate fi transmisa legal de la un administrator la altul printr-un acord intre acestia.
Totusi, potentialul economic, comercial, rezultat din aderarea participantilor la un fond de pensii administrat de o societate de pensii exista, este consistent si starneste interesul administratorilor de fonduri concurenti, ce urmaresc extinderea afacerii.
Fata de aceasta situatie, apare nevoia perfect justificata din punct de vedere comercial a valorificarii potentialului comercial al portofoliului pe care il constituie un fond de pensii, atat de catre „vanzatorul portofoliului” intelegand aici societatea care cauta sa transmita fondul de pensii din gestiunea sa in gestiunea altui administrator in schimbul unui pret, cat si de catre societatea de pensii achizitoare ce urmareste acapararea unei cote de piata mai ridicata.
Autoritatea de reglementare in domeniu, Comisia de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private (CSSPP sau „Comisia”) a recomandat ca pana la adoptarea cadrului legal al fuziunilor si achizitiilor sau a transferului de portofolii in piata pensiilor private, sa nu se depuna cereri avand acest obiect de catre administratorii autorizati, intrucat solutionarea acestor cereri trebuie amanata pana la aparitia cadrului legislativ corespunzator.
NOTA AVocatNet: prezentul articol face parte din newsletterul realizat de firma de avocatura
Voicu & Filipescu (newsletterul se transmite trimestrial).
#PAGEBREAK#
Viitoarea reglementare a transformarilor din piata fondurilor de pensii private
Acestea fiind realitatile actuale ale pietei pensiilor private din Romania, apare ca necesara gasirea unor mecanisme juridice adecvate efectuarii legale a transferurilor de portofoliu intre administratori sau reglementarea corespunzatoare a unor transformari corporative la nivelul administratorilor, sau la nivelul fondurilor administrate, care sa aiba ca rezultat preluari sau fuziuni ale ale fondurilor de pensii private in conditiile asigurarii protectiei participantilor. Solutia cel mai des propusa si luata in seama in prezent ar fi, se pare, reglementarea si implementarea unor proceduri de fuziune/achizitie stabilite prin norme ale
CSSPP.
Comisia are in prezent in dezbatere interna un proiect de Norme in acest sens, si urmeaza ca in in primele luni ale lui 2008 sa se lanseze dezbaterea publica asupra acestora. Din informatiile comunicate de CSSPP si vehiculate in presa, reiese faptul ca s-ar urmari implementarea fie a sistemului fuziunii sau achizitiilor societatilor de pensii, fie a aceluia al fuziunii sau achizitiei fondurilor de pensii in sine.
Este interesant de observat cum se va tine cont, in momentul dezbaterii publice si mai ales la adoptarea propriu-zisa a normelor Comisiei, de cadrul juridic prestabilit prin prevederi cu forta juridica superioara, si anume cele ale Legii 411/2004 si ale Codului Civil in materia contractelor de societate si ale cesiunii obligatiilor rezultate din contracte civile.
O solutie legala si eficace pentru acest impas ar putea fi o initiativa legislativa (sau, mai rapid, emiterea unei Ordonante de Urgenta), menita sa duca la schimbarea prevederilor legale, in sensul inlaturarii efectului juridic obligatoriu (retragerea autorizatiei de administrare) pe care Legea 411/2004 o da actualmente fuziunii hotarate de actionarii societatii de pensii.
Daca se va urmari fuziunea sau achizitia fondurilor de pensii, probabil ca dezbaterea publica pe care CSSPP urmeaza sa o lanseze curand, va clarifica si aspectele ce tin de imposibilitatea juridica a fuziunii or achizitiei unor entitati fara personalitate juridica, cum sunt fondurile de pensii respective. Notiunea juridica a „fuziunii” fondurilor de pensii, altfel spus fuziunea a
doua contracte de societate in sensul Codului Civil, tine de mecanisme inca necunoscute sistemului de drept romanesc. Nici Codul Civil si nici vreo alta lege nu prevad posibilitatea fuziunii ori achizitionarii contractelor de societate particulara sau a vreunui fel de contract civil, acest concept neexistand nici macar la nivel doctrinar in sistemul nostru de drept.
Mai mult, cesiunea obligatiilor administratorului rezultate din contractul de administrare incheiat cu membrii fondului (cesiune implicita in cazul unui transfer de fond de la o societate de pensii la alta, pe baza unei conventii intre acestea), sunt deocamdata operatiuni incompatibile cu sistemul de drept civil si comercial autohton, fiind de asemenea lipsite de suport legal. Dupa cum se stie, Codul Civil nu asigura baza legala pentru cesiunea obligatiilor civile (cele rezultate din contractul de administrare a fondului de pensii), acest instrument juridic fiind nereglementat in prezent. Prim urmare obligatiile stabilite prin contractul de administrare nu se pot transfera legal din sarcina administratorului „vanzator” in sarcina societatii de pensii „achizitoare” printr-o „vanzare a fondului”.
Mai mult, nici nu se poate argumenta ca societatile de pensii ar efectua un transfer al clientelei, ca parte a fondului de comert al societatii comerciale „vanzatoare” catre cea „achizitoare” asa cum legea comerciala ar permite, printr-un contract de vanzare cumparare. Asa cum am aratat mai sus, nici participantii la fond si nici fondurile de pensii in sine, gestionate de administratori, nu constituie clientela administratorului, participantii la fond fiind asimilati in conceptia legiuitorului cu mandati ai acestuia, in
limitele contractului de administrare semnat intre parti. De remarcat ca modelul contractului de administrare reglementat prin Norma 7/2007 a CSSPP arata foarte clar ca respectivul contract de administare se incheie intre participanti, pe de-o
parte si societea de pensii pe de alta parte, iar nu intre fond si societate.
Asa stand lucrurile, trebuie tinut cont de faptul ca CSSPP, nu poate emite norme care sa altereze efectele juridice ale prevederilor art 1491 si urmatoarele din Codul Civil sau eventual sa adauge la legea civila in materia contractelor de societate particulara si nici nu poate legifera cesiunea de obligatii (si aceasta, nereglementata de legea civila, asa cum am aratat),
pentru motivul ca o norma juridica din legislatia secundara a pensiilor private, emisa de o autoritate de reglementare in domeniu nu poate deroga sau adauga la lege, in materii aflate sub imperiul legilor organice.
O posibila solutie, legala si de structura, ar fi in cele din urma modificarea Legii 411/2004, si instituirea unui regim juridic special al fondurilor de pensii, distinct, expres si elaborat, atat in privinta contractului prin care se constituie fondul cat si pentru contractul de administrare dintre participantii la fond si administrator, regim flexibil si adaptat situatiilor specifice pietei pensiilor private.
S-ar putea avea in vedere, in problema preluarii obligatiilor asumate prin contractul de administrare de la o societate de pensii la alta, o procedura de transfer care sa faca apel la instrumentul juridic al novatiei cu schimbare de debitor (prevazut de art.
1128 si 1131 Cod Civil), prin care participantul la fond ar conveni cu noul administrator stingerea obligatiilor societatii de pensii „vanzatoare” a fondului si nasterea unor obligatii identice in sarcina societatii de pensii „achizitoare”, menite sa asigure continuitatea si preluarea corespunzatoare a gestiunii activelor personale ale participantului la fond si celelalte obligatii specifice ale administratorului.
In sprijinul si aplicarea modificarilor de structura ale legii cadru a fondurilor de pensii private cu privire la natura juridica a raporturilor societati de pensiifonduri- participanti (reiteram ideea ca Legea 411/2004 ar putea fi modificata rapid printr-o
Ordonanta de Urgenta, asa cum s-a mai procedat in cazul acestui act normativ), ar putea veni si o reglementare a transferului de portofolii printr-o procedura prudentiala prestabilita printr-o Norma emisa de CSSPP, similara legislatiei secundare in
materie de asigurari (vezi Ordinul 113108/2006 al Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor). Aceasta Norma ar avea menirea sa asigure mijloace de protectie suplimentara participantilor, prin aprobarea operatiunii de transfer de portofolii de catre CSSPP, avand in vedere importanta Pilonului II al sistemului de pensii pentru societate si, in acelasi timp, ar fi favorabila pietei pensiilor private in sensul ca ar contura un algoritm clar si o procedura de urmat pentru societatile de pensii doritoare sa se implice in transferuri de portofolii.
O solutie de principiu, care sa asigure protectia si libertatea de optiune a participantului cu privire la activele personale stranse in fond, ar fi o procedura obligatorie de efectuare a publicitatii transformarii corporative (fuziunea sau achizitia societatii de pensii) in care sunt implicati administratorii, sau a transferului de portofoliu ori a fondului de pensii, pe cheltuiala achizitorului. Prin efectuarea procedurii, legea ar asigura fiecarui participant dreptul de a fi informat si de a opta in cunostinta de cauza, pana la implinirea unui anumit termen, cu privire la participarea sa in fondul transferat. Suntem de parere ca ar fi echitabil si important ca participantilor care opteaza pentru transferul de la fondul achizitionat catre un alt fond, sa li se asigure posibilitatea de a fi transferati fara penalitatile specifice, prevazute in prezent de art. 86 din Legea 411/2004, in primii 2 ani de la aderarea
participantilor la fondul initial. Desigur, si aceasta solutie ar implica insasi modificarea legii, nu doar emiterea unei Norme de catre CSSPP.
Retrospectiva legislativa Asigurari si Pensii Private
Cel mai important act normativ emis de Comisia de Supraveghere a Asigurarilor in ultimele luni este Ordinul nr. 11/2007 prin care se pun in aplicare, incepand cu 1 ianuarie 2008, Normele privind asigurarea obligatorie de raspundere civila obligatorie
pentru prejudicii produse prin accidente de autovehicule. Comisia de Supraveghere a Asigurarilor a stabilit prin aceste Norme conditiile si procedura de autorizare sau dupa caz, procedurile ce trebuie respectate in vederea mentinerii autorizarii pe anul
2008 ce vizeaza asiguratorii care practica asigurari obligatorii de raspundere civila ale vehiculelor pe teritoriul Romaniei, incepand cu anul viitor. Norma stabileste noi limite de despagubire in baza politelor RCA pentru pagube materiale, vatamari corporale si decese, pentru anii 2008 si 2009.
Comisia de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private a emis Norma nr. 3/2008 prin care se instituie procedura ce trebuie urmata de administratorii de fonduri si de participanti in cazul in care acestia din urma opteaza pentru transferul lor la un alt fond decat cel la care au aderat initial.
NOTA AVocatNet: prezentul articol face parte din newsletterul realizat de firma de avocatura
Voicu & Filipescu (newsletterul se transmite trimestrial).
Comentarii articol (0)