Functionarii publici aleg intre plata sau compensarea orelor suplimentare

... peste durata normala a timpului de lucru de functionarii publici numiti in functii publice de executie, de conducere sau din categoria inaltilor functionari publici, acestia au dreptul la recuperare sau la plata unui spor din salariul de baza, dupa cum urmeaza:
a) 75% din salariul de baza pentru primele doua ore de depasire a duratei normale a zilei de lucru;
b) 100% din salariul de baza pentru orele urmatoare. 

Cu spor de 100% se platesc si orele lucrate in zilele de repaus saptamanal sau in celelalte zile in care, in conformitate cu reglementarile in vigoare, nu se lucreaza. 

Alin. (2) al aceluiasi articol dipune ca munca peste durata normala a timpului de lucru poate fi prestata si sporurile mentionate se pot plati numai daca efectuarea orelor suplimentare a fost dispusa sau aprobata, dupa caz, de superiorul ierarhic, fara a se depasi 360 de ore anual. 

Observam ca fata de regimul personalului contractual² , unde regula este ca plata sa se faca numai daca compensarea cu timp liber nu este posibila - , in sistemul functiei publice, incepand cu anul 2007 s-a introdus posibilitatea de a alege intre compensarea si plata muncii. 

Mentionam ca in anul 2006, tot prin derogare de la dreptul comun in materie, in sistemul mentionat, regula era plata orelor suplimentare iar compensarea cu timp liber se acorda in subsidiar – numai daca plata nu era posibila³. 

Deci incepand cu anul 2007 si continuand in anul 2008 exista semnul egalitatii intre plata si compensarea cu timp liber a orelor suplimentare. 

Problema este cine alege intre aceste doua posibilitati egale. 

Intrucat art. 13 din Ordonanta Guvernului nr. 6/2007 contine expresia “au dreptul la recuperare sau la plata unui spor”, se intelege din textul legal ca dreptul de a alege intre compensare sau plata revine functionarilor publici. Evident, acest drept este legat si de incadrarea in nivelul alocatiilor bugetare aprobate pentru cheltuielile cu salariile, care trebuie prevazute in asa fel incat sa respecte prevederile analizate. 

In acest sens, mentionam si ca art. 38 din Codul munci – care constituie dreptul comun in materie – dispune ca salariatii nu pot renunta la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege. Orice tranzactie prin care se urmareste renuntarea la drepturile recunoscute de lege salariatilor sau limitarea acestor drepturi este lovita de nulitate”, dar si art. 37 alin. (3) din ordonanta mentionata care stipuleaza ca salariile functionarilor publici nu pot face obiectul vreunei limitari sau renuntari, cu exceptia retinerilor din salariu efectuate in conformitate cu prevederile legale, orice limitare sau renuntare efectuata cu incalcarea acestui principiu fiind lovita de nulitate absoluta. 

Constatarea nulitatii si stabilirea, potrivit legii, a efectelor acesteia se pot face prin acordul partilor iar daca partile nu se inteleg, nulitatea se pronunta de catre instanta judecatoreasca. [art. 57 din Codul muncii. 

Se poate cere si sprijinul Agentiei Nationale a Functionarilor Publici intrucat art. 7 lit. a), c) si e) din H.G. nr. 1000/2006⁴ , dispune ca in domeniul monitorizarii si controlului activitatii referitoare la functia publica si la functionarii publici, Agentia monitorizeaza si controleaza aplicarea legislatiei privind functia publica si functionarii publici, precum si respectarea principiilor care stau la baza exercitarii functiei publice, respectiv controleaza modul de respectare de catre conducatorii autoritatilor si institutiilor publice a drepturilor legale cuvenite functionarilor publici, precum si aplicarea masurilor privind respectarea egalitatii de sanse si tratament in domeniul relatiilor de serviciu si are chiar competenta de a sesiza instanta de contencios administrativ, in conditiile legii. 

_________________

NOTE: 

¹Publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 66 din 29.01.2007, mentinuta cu modificari in anul 2008 de Ordonanta Guvernului nr. 9/2008 pentru modificarea Ordonantei Guvernului nr. 6/2007 privind unele masuri de reglementare a drepturilor salariale si a altor drepturi ale functionarilor publici pana la intrarea in vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare si alte drepturi ale functionarilor publici, precum si cresterile salariale care se acorda functionarilor publici in a privind reglementarea drepturilor salariale si a altor drepturi ale functionarilor publici pentru anul 2006nul 2007, aprobata cu modificari prin Legea nr. 232/2007, si pentru acordarea unor cresteri salariale pentru functionarii publici in anul 2008 (publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 80 din 01.02.2008). 

²A se vedea art. 119 si art. 120 din Codul muncii (Legea nr. 53/2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 72 din 05.02.2003, modificata si completata ulterior) si art. 18 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 10/2008 privind nivelul salariilor de baza si al altor drepturi ale personalului bugetar salarizat potrivit Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de baza pentru personalul contractual din sectorul bugetar si personalului salarizat potrivit anexelor nr. II si III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de baza in sectorul bugetar si a indemnizatiilor pentru persoane care ocupa functii de demnitate publica, precum si unele masuri de reglementare a drepturilor salariale si a altor drepturi ale personalului contractual salarizat prin legi speciale. 

³A se vedea art. 13 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale si a altor drepturi ale functionarilor publici pentru anul 2006 (publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 57 din 20.01.2006, modificata si completata ulterior). 

⁴Publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 698 din 15.07.2006.