Spor de risc si solicitare neuropsihica, pentru magistrati

Prin Decizia nr. 21, din 10 martie 2008, ICCJ a admis recursul in interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa ICCJ, cu privire la interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului din organele autoritatii judecatoresti, republicata, in raport cu prevederile art. I pct. 42 din Ordonanta Guvernului nr. 83/2000 pentru modificarea si completarea Legii nr. 50/1996, aprobata prin Legea nr. 334/2001, referitor la sporul de risc si suprasolicitare neuropsihica, in cuantum de 50% din salariul de baza brut lunar, pentru judecatori, procurori si personalul auxiliar de specialitate din cadrul instantelor si parchetelor.

ICCJ a decis ca judecatorii, procurorii, magistratii-asistenti, precum si personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc si suprasolicitare neuropsihica, calculat la indemnizatia bruta lunara, respectiv salariul de baza brut lunar, si dupa intrarea in vigoare a Ordonantei Guvernului nr. 83/2000, aprobata prin Legea nr. 334/2001.

Decizia ICCJ nr. 21/2008 a fost publicata in Monitorul Oficial, Partea I, nr 444 din 13 iunie 2008.

Opinie contrara a Procurorului general 


Procurorul general a sustinut recursul in interesul legii, punand concluzii de admitere a acestuia in sensul de a se stabili ca sporul de risc si suprasolicitare neuropsihica, reglementat pentru magistrati si personalul auxiliar de specialitate prin art. 47 din Legea nr. 50/1996, nu mai poate sa fie pretins si nici acordat deoarece a incetat sa existe dupa data de 1 octombrie 2000, cand a intrat in vigoare abrogarea expresa a acestui articol de lege, dispusa prin Ordonanta Guvernului nr. 83/2000 pentru modificarea si completarea Legii nr. 50/1996, aprobata prin Legea nr. 334/2001.

Practica neunitara a instantelor 


ICCJ a constat ca in practica instantelor judecatoresti nu exista un punct de vedere unitar privind acordarea sporului de risc si suprasolicitare neuropsihica.

1. Unele instante de judecata au respins cererile formulate de magistrati si personalul auxiliar de specialitate, prin care au solicitat sa li se acorde sporul de risc si suprasolicitare neuropsihica, motivand ca prin dispozitiile art. I pct. 42 din Ordonanta Guvernului nr. 83/2000 au fost abrogate expres prevederile art. 47 din Legea nr. 50/1996, care reglementau acest drept.

S-a relevat, in sprijinul acestui punct de vedere, ca dispozitiile din Legea nr. 50/1996 referitoare la acordarea anumitor sporuri la drepturile salariale nu au caracter de lege organica, ele putand fi modificate, anulate sau suspendate prin legi ordinare si, implicit, pe calea ordonantelor simple adoptate de Guvern, in baza unei legi speciale de abilitare, cum este Legea nr. 125/2000, prin care Guvernului Romaniei i s-a dat imputernicire sa modifice si sa completeze Legea nr. 50/1996 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului din organelle autoritatii judecatoresti.

2.Alte instante, dimpotriva, s-au pronuntat in sensul admiterii unor asemenea actiuni, formulate de magistrati si personalul auxiliar de specialitate, dispunand plata drepturilor salariale solicitate, care reprezinta spor de risc si suprasolicitare neuropsihica, in cuantum de 50% raportat la salariul de baza brut lunar.

In motivarea acestui punct de vedere s-au invocat dispozitiile art. 47 din Legea nr. 50/1996, care prevad ca, pentru risc si suprasolicitare neuropsihica, magistratii si personalul auxiliar de specialitate beneficiaza de un spor de 50% din salariul de baza brut lunar.

S-a invederat ca aceste dispozitii, facand parte dintr-o lege organica, isi produc in continuare efectul, deoarece nu putea fi abrogate prin art. I pct. 42 din Ordonanta Guvernului nr. 83/2000, cata vreme pe calea unei ordonante simple a Guvernului, act normativ de rang inferior unei legi, nu poate fi infirmata o prevedere reglementata intr-o lege organica adoptata de Parlamentul Romaniei. S-a subliniat, in acest sens, ca abrogarea legii mentionate printr-o ordonanta simpla a Guvernului, contravenind normelor constitutionale si Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative, nu poate sa isi produca efectele.

In fine, s-a considerat ca neaplicabilitatea mentionatei dispozitii de abrogare este impusa si de prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale intrucat o atare masura, adoptata prin ordonanta, nu este proportionala cu situatia care a determinat reglementarea dreptului vizat, ea aducand atingere insasi existentei acelui drept, fara ca aceasta sa fie justificata de o cauza de utilitate publica.

S-a invederat totodata ca un astfel de drept nu poate fi inlaturat si pentru ca mentinerea lui este impusa de conditiile concrete in care magistratii si personalul auxiliar de specialitate isi desfasoara activitatea, caracterizate prin risc si suprasolicitare neuropsihica ce se accentueaza continuu.


Argumentele Inaltei Curti de Casatie si Justitie 


Prin Decizia nr. 21/2008, ICCJ a constatat urmatoarele aspecte, in sustinerea solutiei date in acest recurs in interesul legii:

Potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului din organele autoritatii judecatoresti, republicata, magistratii si personalul auxiliar despecialitate beneficiaza de un spor de 50% din salariul de baza brut lunar, pentru risc si suprasolicitare neuropsihica.

Sporul de risc si suprasolicitare neuropsihica, reglementat prin art. 47 din Legea nr. 50/1996 si prin art. 23¹ din Legea nr. 56/1996, modificata si completata, a fost efectiv platit magistratilor si personalului auxiliar de specialitate, fiind evidentiat ca atare in carnetele de munca.

Prin art. I pct. 42 din Ordonanta Guvernului nr. 83/2000 pentru modificarea si completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului din organelle autoritatii judecatoresti, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 425 din 1 septembrie 2000, s-a dispus ca art. 47 se abroga.

Aceasta ordonanta a Guvernului a fost aprobata prin Legea nr. 334/2001, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 370 din 9 iulie 2001.

Cum este firesc, activitatea de legiferare intra in atributiile exclusive ale Parlamentului Romaniei, care, potrivit art. 73 alin. (1) din Constitutie, adopta legi constitutionale, legi organice si legi ordinare.

Este adevarat ca, in temeiul unei legi speciale de abilitare, Parlamentul poate delega atributia adoptarii de acte normative Guvernului Romaniei, care emite ordonante, in temeiul acelei legi speciale, insa numai in limitele si in conditiile prevazute in acea lege [art. 108 alin. (3) din Constitutie]. Dar asemenea ordonante nu pot fi emise decat pentru domeniul de reglementare al legilor ordinare, iar nu si al legilor organice.

Ordonanta Guvernului nr. 83/2000 a fost emisa, asa cum rezulta din preambul, in baza art. 1 lit. Q pct. 1 din Legea nr. 125/2000, prin care Guvernul a fost abilitat sa modifice si sa completeze Legea nr. 50/1996 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului din organele autoritatii judecatoresti, republicata.

La randul ei, Legea nr. 24/2000, in vigoare la data emiterii Ordonantei Guvernului nr. 83/2000, definind modificarea, completarea sau abrogarea unui act normativ, prin art. 57, 58 si 62, precizeaza ca modificarea unui astfel de act consta in schimbarea expresa a textului unora sau mai multor articole ori alineate ale acestuia si redarea lor intr-o noua formulare, iar completarea actului normativ consta in introducerea unor dispozitii noi, cuprinzand solutii legislative si ipoteze suplimentare, exprimate in texte care se adauga elementelor structurale existente, si, in fine, ca abrogarea se refera la prevederile cuprinse intr-un act normativ, contrare unei noi reglementari de acelasi nivel sau de nivel superior, care trebuie sa isi inceteze aplicabilitatea.

Reiese deci ca modificarea, completarea sau abrogarea totala sau partiala a unui act normativ reprezinta institutii juridice diferite, cu efecte distincte.

Or, prin Legea nr. 125/2000, Guvernul a fost abilitat sa modifice si sa completeze, iar nu sa si abroge Legea nr. 50/1996, nici total si nici partial.

Mai este de retinut ca la momentul emiterii Ordonantei Guvernului nr. 83/2000 era in vigoare si Legea nr. 56/1996 care reglementa salarizarea si alte drepturi ale judecatorilor Curtii Supreme de Justitie, ale magistratilor-asistenti si ale celorlalte categorii de personal.

In acest sens, in Legea nr. 56/1996, modificata si completata prin Ordonanta Guvernului nr. 55/1997, aprobata la randul ei prin Legea nr. 126/2000, se prevedea la art. 23¹  ca pentru risc si suprasolicitare neuropsihica judecatorii si magistratii-asistenti beneficiaza de un spor de 50% din salariul de baza lunar.

Cu toate ca Guvernul Romaniei nu a fost abilitat prin Legea nr. 125/2000 sa modifice sau sa completeze Legea nr. 56/1996, modificata si completata prin Ordonanta Guvernului nr. 55/1997, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 126/2000, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 333 din 18 iulie 2000, totusi, prin art. IX alin. (2) paragraful 1 din Ordonanta Guvernului nr. 83/2000 s-au abrogat dispozitiile art. 23¹ din Legea nr. 56/1996.

In acest fel, prin emiterea Ordonantei Guvernului nr. 83/2000 au fost depasite limitele legii speciale de abilitare adoptate de Parlamentul Romaniei, incalcandu-se astfel dispozitiile art. 108 alin. (3), cu referire la art. 73 alin. (1) din Constitutia Romaniei.
#PAGEBREAK#
Tot in acest sens este de observat ca Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecatoreasca, astfel cum a fost modificata prin Legea nr. 142/1997, lege organica in vigoare la data emiterii Ordonantei Guvernului nr. 83/2000, prevedea in art. 81: magistratii beneficiaza de salarii stabilite in raport cu nivelul instantei, de indemnizatii pentru stabilitate in magistratura, pentru indeplinirea unei functii de conducere, de suporturi pentru vechime in munca, pentru risc si suprasolicitare neuropsihica.

Abrogarea art. 47 din Legea nr. 50/1996 nu poate fi asimilata modificarii unui act normativ.

Sub acest aspect, norma de nivel inferior, in speta art. I pct. 42 din Ordonanta Guvernului nr. 83/2000, lege ordinara, prin care a fost abrogat art. 47 din Legea nr. 50/1996 si art. IX alin. (2) paragraful 1 din Ordonanta Guvernului nr. 83/2000 prin care a fost abrogat art. 23¹ din Legea nr. 56/1996, modificata si completata, contravine art. 81 din Legea nr. 92/1992, modificata si completata, lege organica. 

Neconstitutionalitatea abrogarii dispozitiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicata, si ale art. 23¹ din Legea nr. 56/1996, modificata si completata, prin art. 1 pct. 42, respectiv prin art. IX alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 83/2000 — norme abrogate in prezent —, poate fi invocata numai pe calea exceptiei de neconstitutionalitate ridicate in fata instantelor judecatoresti.

Curtea Constitutionala are insa in competenta numai controlul de constitutionalitate al dispozitiilor din legile si ordonantele in vigoare, iar verificarea constitutionalitatii si solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate avand ca obiect norme abrogate in prezent revin, prin interpretarea per a contrario a art. 147 alin. (1), cu referire la art. 126 alin. (1) din Constitutie, instantelor judecatoresti.

Or, art. I pct. 42 si art. IX alin. (2) paragraful 1 din Ordonanta Guvernului nr. 83/2000, adoptate cu incalcarea limitelor legii speciale de abilitare, sunt din acest motiv neconstitutionale, conform art. 147 alin. (1) din Constitutia Romaniei, si isi inceteaza efectele.

Inalta Curte de Casatie si Justitie constata ca instantele judecatoresti pot sa se pronunte asupra regularitatii actului de abrogare si a aplicabilitatii in continuare a normei abrogate in conditiile precizate mai sus, in virtutea principiului plenitudinii de jurisdictie in recursul cu a carui solutionare a fost corect  investita.

De aceea, inaplicabilitatea normelor de abrogare continute in art. I pct. 42 si in art. IX alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 83/2000 impune ca instantele de judecata sa considere ramase in vigoare dispozitiile art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicata.

Ca urmare, inaplicabilitatea normelor de abrogare partiala, determinata de neregularitatea modului in care au fost adoptate, face ca efectele art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicata, si, respectiv, ale art. 23¹  din Legea nr. 56/1996, modificata si completata, sa se produca si dupa intrarea in vigoare a Ordonantei Guvernului nr. 83/2000.

Sub acest aspect, in raport de cele retinute, rezulta fara echivoc faptul ca au supravietuit dispozitiilor de abrogare normele ce reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc si suprasolicitare neuropsihica, astfel ca acestea au produs si produc in continuare efecte juridice.

Acest lucru presupune ca nici in prezent dispozitiile respective nu si-au incetat aplicabilitatea, deoarece, asa cum s-a aratat, prin prevederile din Ordonanta Guvernului nr. 83/2000 au fost depasite limitele si conditiile legii de abilitare, fiind astfel incalcate dispozitiile art. 107 alin. (3) din Constitutia Romaniei din 1991, in vigoare la data adoptarii ordonantei [art. 108 alin. (3), in forma republicata in 2003 a Constitutiei Romaniei].

Efectul imediat al supravietuirii normei in discutie rezida incontestabil in faptul ca drepturile consacrate legislativ prin dispozitiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 si ale art. 23¹ din Legea nr. 56/1996 se cuvin si in continuare persoanelor care se incadreaza in ipotezele la care se refera textele de lege.

De altfel, asa cum rezulta chiar din motivarea prezentului recurs in interesul legii, in prezent, in baza unor hotarari judecatoresti definitive si irevocabile, unui numar insemnat de persoane — magistrati si personal auxiliar de specialitate — le-a fost recunoscut dreptul de a beneficia de sporul pentru risc si suprasolicitare neuropsihica.

Or, in ipoteza adoptarii unei solutii contrare, in sensul prezentului recurs in interesul legii, care, potrivit dispozitiilor art. 329 din Codul de procedura civila, ar produce efecte numai pentru viitor, s-ar ajunge la crearea unei situatii de discriminare in cadrul acelorasi categorii socioprofesionale, respectiv ale persoanelor care se incadreaza in ipoteza dispozitiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 si ale art. 23¹ din Legea nr. 56/1996, in conditiile in care sporul in discutie a fost acordat de legiuitor, la momentul respectiv, in considerarea specificului profesiei, cu atat mai mult cu cat nu au intervenit modificari pozitive in ceea ce priveste conditiile si specificul activitatii desfasurate.
#PAGEBREAK#
Cat priveste notiunea de „discriminare”, avem in vedere practica in materie a Curtii Europene a Drepturilor Omului, care a retinut in mod constant ca exista discriminare atat timp cat diferenta de tratament aplicat unor subiecte de drept aflate in situatii analoage nu are o justificare legitima, obiectiva si rezonabila (Curtea Europeana a Drepturilor Omului, Decizia din 26 septembrie 2002, Duchez contra Frantei, Decizia din 6 decembrie 2007, Beian contra Romaniei, § 59).

A accepta teza propusa de procurorul general prin recursul in interesul legii, in sensul neacordarii acestui spor, in mod inevitabil ar duce la situatia in care in sistemul judiciar ar exista, pe de o parte, magistrati si personal auxiliar de specialitate care beneficiaza de sporul pentru risc si suprasolicitare neuropsihica si, pe de alta parte, magistrati si personal auxiliar de specialitate carora, desi desfasoara aceeasi activitate si in aceleasi conditii, nu li s-ar recunoaste acest drept.

Or, este evident ca interpretarea diferentiata a normelor incidente cu privire la aceleasi categorii socioprofesionale, cu atat mai mult cu cat nu se constata existenta unei justificari legitime, obiective si rezonabile, ar fi de natura sa reprezinte o discriminare in sensul dispozitiilor art. 16 alin. (1) din Constitutie, republicata, ale Ordonantei Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare, republicata, si ale art. 1 din Protocolul nr. 12 aditional la Conventia europeana a drepturilor omului.

In consecinta, in temeiul art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, republicata, cu referire la art. 329 din Codul de procedura civila, urmeaza a se admite recursul in interesul legii si a se constata ca dispozitiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 trebuie interpretate si aplicate in sensul ca judecatorii, procurorii, magistratii-asistenti si personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc si suprasolicitare neuropsihica, calculat la indemnizatia bruta lunara, respectiv salariul de baza brut lunar, si dupa intrarea in vigoare a Ordonantei Guvernului nr. 83/2000, aprobata prin Legea nr. 334/2001.