Admisibilitatea plangerii privind schimbarea temeiului de drept - persoana netrimisa in judecata

In recursul inaintat ICCJ, pe data de 10 iulie, procurorul general Laura Codruta Kovesi a evidentiat ca in jurisprudenta actuala, in materie penala, exista doua orientari cu privire la acest aspect:

1. Intr-o prima orientare, in baza art.278^¹ alin.8 lit.b din Codul de procedura penala, instantele au admis, prin sentinta, plangerea prin care se solicita de catre persoana fata de care s-a dispus netrimiterea in judecata, schimbarea temeiului de drept al solutiei, si sub acest aspect au desfiintat rezolutia sau ordonanta ori dispozitia cuprinsa in rechizitoriu.

Desi instantele nu au examinat in mod expres admisibilitatea plangerii formulate in conditiile art.278¹ din Codul de procedura penala, prin care se solicita de catre persoana fata de care s-a dispus netrimiterea in judecata, schimbarea temeiului de drept al solutiei dispusa prin rezolutia sau ordonanta ori dispozitia cuprinsa in rechizitoriu, din considerentele hotararilor rezulta, implicit, ca o astfel de plangere este admisibila.

Instantele, in baza art.278¹ alin.8 lit.a din Codul de procedura penala, au pronuntat si solutii de respingere a unor plangeri ca tardive sau inadmisibile ori nefondate. In acest sens, s-a pronuntat si instanta suprema.

2. Cu privire la acelasi aspect, alte instante, in baza art.278¹ alin.8 lit.c din Codul de procedura penala, au admis, prin incheiere plangerea prin care se solicita de catre persoana fata de care s-a dispus netrimiterea in judecata, schimbarea temeiului de drept al solutiei, au desfiintat rezolutia sau ordonanta atacata, si considerand probele existente la dosar suficiente, au retinut cauza spre judecare, pronuntand solutii de achitare a inculpatilor.

In astfel de cauze, retinandu-se cauza spre judecare, instantele au aplicat dispozitiile privind judecata in prima instanta si, pe cale de consecinta, au pronuntat solutii de achitare a inculpatilor in baza art.11 pct.2 lit.a din Codul de procedura penala.


Opinia procurorului general


Apreciez ca solutia legala este aceea potrivit careia in ipoteza in care se solicita de catre persoana fata de care s-a dispus netrimiterea in judecata, schimbarea temeiului de drept al solutiei dispusa prin rezolutia sau ordonanta ori dispozitia cuprinsa in rechizitoriu, in cazul in care plangerea este intemeiata, solutia pronuntata este cea prevazuta de art.278¹ alin.8 lit.b din Codul de procedura penala.


Argumentele procurorului general


Premisele legale ale practicii neunitare ce fac obiectul prezentului recurs in interesul legii sunt urmatoarele:
Prin plangerea in fata judecatorului impotriva rezolutiei sau ordonantei procurorului de netrimitere in judecata ori a dispozitiei de netrimitere in judecata cuprinsa in rechizitoriu, reglementata prin dispozitiile art.278¹ din Codul de procedura penala, este asigurat, in actuala reglementare, controlul legalitatii si temeiniciei actelor procurorului.

In ipoteza plangerii prin care se solicita de catre persoana fata de care s-a dispus netrimiterea in judecata, schimbarea temeiului de drept al solutiei dispusa prin rezolutia sau ordonanta ori dispozitia cuprinsa in rechizitoriu, identificarea solutiei pronuntate potrivit art.278¹ alin.8 din Codul de procedura penala, implica pe de o parte, analiza admisibilitatii unei astfel de plangeri prin stabilirea obiectului si a titularului, iar pe de alta parte, examinarea limitelor controlului judiciar in procedura de solutionare.
Din cuprinsul dispozitiilor art.278¹ din Codul de procedura penala, rezulta, in mod expres, ca obiectul plangerii formulate in conditiile acestui text de lege il constituie rezolutia de neincepere a urmaririi penale sau ordonanta ori, dupa caz, rezolutia de clasare, de scoatere de sub urmarire penala sau de incetare a urmaririi penale, date de procuror, precum si dispozitia de netrimitere in judecata cuprinsa in rechizitoriu.

Pe de alta parte, atat caracterul incomplet al urmaririi penale, cat si aprecierea eronata a probelor se circumscriu examinarii de catre judecator a legalitatii si temeiniciei rezolutiei sau ordonantei de netrimitere in judecata ori a dispozitiei de netrimitere in judecata cuprinsa in rechizitoriu, iar verificarea se efectueaza potrivit art.278¹ alin.7 din Codul de procedura penala, pe baza lucrarilor si a materialului din dosarul cauzei si a oricaror inscrisuri noi prezentate, neputand fi extinsa verificarea fata de persoane sau fapte cu privire la care procurorul nu s-a pronuntat.

In ceea ce priveste titularul plangerii formulate in conditiile art. 278¹ din Codul de procedura penala, din continutul dispozitiilor legale rezulta ca atat persoana vatamata nemijlocit printr-o fapta de natura penala, cat si orice persoana ale carei interese legitime sunt vatamate pot dobandi calitate procesuala activa, in aceasta ultima categorie alaturi de persoana invinuitului sau inculpatului intrand si persoana fata de care s-a dispus solutia neinceperii urmaririi penale (faptuitorul).

In actuala reglementare, art.278¹ din Codul de procedura penala, neprevazand in mod expres vreo limitare in privinta persoanelor ale caror interese legitime au fost vatamate sau cu privire la aspecte ce pot constitui obiectul vatamarii rezulta ca este admisibila plangerea prin care se solicita de catre persoana care are calitatea de faptuitor, invinuit sau inculpat schimbarea temeiului de drept al solutiei dispuse de procuror.

De altfel, solutia concorda cu dispozitiile art.21 din Constitutia Romaniei si interpretarea data articolului 6 al Conventiei pentru Apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale, de catre Curtea Europeana a Drepturilor Omului, dispozitii care garanteaza accesul liber la justitie, in sensul ca orice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea drepturilor, libertatilor si intereselor sale legitime, si are dreptul la un proces echitabil.

Aceasta interpretare rezulta si din analiza comparativa a solutiilor pe care judecatorul le poate adopta conform art.278¹ alin.8 lit.b si c din Codul de procedura penala, care permit atat repararea oricarei vatamari a intereselor legitime ale persoanei fata de care procurorul a dispus o solutie de netrimitere in judecata, inclusiv schimbarea temeiului de drept, cat si punerea in miscare a actiunii penale fata de persoana cercetata.

Pe de alta parte, problematica solutiei pronuntate potrivit art.278¹ alin.8 din Codul de procedura penala, in cazul judecarii plangerii prin care se solicita de catre persoana fata de care s-a dispus netrimiterea in judecata, schimbarea temeiului de drept al solutiei dispusa prin rezolutia sau ordonanta ori dispozitia cuprinsa in rechizitoriu, deriva implicit din continutul acestor dispozitii legale.
Astfel, retinand ca premisa ca plangerea formulata in conditiile art. 278¹ din Codul de procedura penala, are natura juridica a unei cai de atac, iar solutiile prin care aceasta procedura specifica poate fi finalizata, reglementate distinct in cuprinsul alin.8 al aceluiasi text de lege, sunt de respingere sau admitere a plangerii, in contextul problematicii abordate se impune identificarea sferei de incidenta a acestora.

In conditiile in care pronuntarea unei solutii de respingere a plangerii formulata in conditiile art.278¹ din Codul de procedura penala, este conditionata de stabilirea caracterului tardiv sau inadmisibil ori nefondat al acesteia, solutia de admitere a unei astfel de plangeri se afla in raport de conexitate cu stabilirea existentei sau inexistentei caracterului incomplet al urmaririi penale sau al aprecierii eronate a probelor de catre organul de urmarire penala.

Astfel, potrivit dispozitiilor art.278¹ alin.8 lit.b si c din Codul de procedura penala, atunci cand judecatorul constata ca plangerea impotriva rezolutiei sau ordonantei procurorului de netrimitere in judecata este intemeiata, o admite, desfiinteaza rezolutia sau ordonanta atacata, procedand, dupa caz, in doua modalitati normative.

In cazul prevazut la lit.b, judecatorul trimite cauza procurorului, in vederea inceperii sau redeschiderii urmaririi penale, dupa caz, fiind, insa, obligat sa arate motivele si sa indice totodata faptele si imprejurarile ce urmeaza a fi constatate si prin care anume mijloace de proba.

Rezulta, deci, ca judecatorul adopta aceasta solutie in ipoteza unei urmariri penale inexistente sau incomplete.
In schimb, in cazul prevazut la lit.c, daca judecatorul constata ca probele existente la dosar sunt suficiente, va retine cauza spre judecare.

Prin urmare, s-a realizat faza urmaririi penale, insa a avut loc o apreciere eronata a probelor, aspect care conduce la concluzia ca sfera de aplicare a acestor dispozitii legale cuprinde numai solutiile de scoatere de sub urmarire penala si de incetare a urmaririi penale.

In concluzie, judecatorul admite plangerea si procedeaza conform art.278¹ alin.1 lit.b din Codul de procedura penala, in cazul cand constata ca urmarirea penala nu exista sau este incompleta, iar in ipoteza unei aprecieri eronate a probelor admiterea plangerii este conditionata de adoptarea solutiei prevazute de art.278¹ alin.1 lit.c din acelasi cod.

In ceea ce priveste, ipoteza reglementata de art.278¹ alin.8 lit.c din Codul de procedura penala, din continutul dispozitiei legale se evidentiaza inaplicabilitatea acesteia in cazul rezolutiei de neincepere a urmaririi penale, intrucat nu este posibila constatarea ca probele existente la dosar sunt suficiente pentru retinerea cauzei spre judecare deoarece nu s-a inceput urmarirea penala.
Pe de alta parte, incheierea de admitere a plangerii data de judecator se constituie ca act de punere in miscare a actiunii penale, in conditiile in care actul de sesizare a instantei il constituie plangerea persoanei vatamate sau a oricarei alte persoane ale carei interese legitime au fost vatamate.

Totodata, desi art.278¹ alin.9 din Codul de procedura penala, nu distinge, in cazul prevazut la art.278¹ alin.8 lit.c din acelasi cod, pentru a constitui act de sesizare a instantei plangerea nu poate proveni decat de la persoana vatamata nemijlocit printr-o fapta de natura penala.

Acest argument rezida si din cazul particular al ipotezei unei plangeri formulate de catre persoana fata de care s-a dispus o solutie de netrimitere in judecata, caz in care punerea in miscare a actiunii penale ar fi determinata de plangerea unei persoane impotriva careia s-ar porni procesul penal, cu consecinta agravarii propriei situatii, deci o incalcare a principiului non reformatio in pejus.

Avand in vedere aceste limite ale controlului judiciar in procedura reglementata de art.278¹ alin.8 din Codul de procedura penala, in ipoteza in care se solicita de catre persoana fata de care s-a dispus netrimiterea in judecata, schimbarea temeiului de drept al solutiei de netrimitere in judecata dispusa prin rezolutia sau ordonanta ori dispozitia cuprinsa in rechizitoriu, invocandu-se caracterul inexistent sau incomplet al urmaririi penale, in cazul in care se apreciaza ca plangerea este intemeiata, solutia legala pronuntata de judecator este cea prevazuta la lit.b a aceluiasi text de lege.

Totodata, argumente de natura logico - juridica conduc la concluzia ca sfera de incidenta a prevederilor art.278¹ alin.8 lit.b din Codul de procedura penala, se extinde si la ipoteza de fapt a unui probatoriu complet, cand nu se impune trimiterea cauzei la procuror in vederea inceperii sau redeschiderii urmaririi penale, judecatorul avand posibilitatea sa schimbe temeiul de drept al solutiei dispuse de procuror.

Subzista, insa, problematica solutiei pronuntate potrivit art.278¹ alin.8 din Codul de procedura penala, in cazul cand titular al plangerii prin care se solicita schimbarea temeiului de drept al solutiei de netrimitere in judecata dispusa prin ordonanta ori dispozitia cuprinsa in rechizitoriu este inculpatul, justificat de natura juridica a incheierii de admitere a plangerii in baza lit.c a aceluiasi text de lege.

Astfel, fata de calitatea inculpatului ca subiect pasiv al actiunii penale, de persoana impotriva careia s-a pus in miscare actiunea penala, fiind parte in procesul penal, in conditiile in care incheierea de admitere a plangerii data de judecator conform art.278¹ alin.8 lit.c din Codul de procedura penala, se constituie ca act de punere in miscare a actiunii penale, nu poate fi operabil rationamentul in sensul ca, in situatia in care inculpatul, fata de care urmarirea penala s-a desfasurat cu actiunea penala pusa in miscare, solicita schimbarea temeiului de drept al solutiei de netrimitere in judecata, solutia legala este cea prevazuta in acest text de lege, respectiv retinerea cauzei spre judecare, cand probele existente la dosar sunt suficiente.

Raportat la dispozitiile art.278¹ alin.8 lit.b din Codul de procedura penala, care permit solutia desfiintarii ordonantei atacate si trimiterea cauzei procurorului in vederea redeschiderii urmaririi penale, urmeaza a se retine ca terminarea urmaririi penale se poate realiza atat fara punerea in miscare a actiunii penale, cat si cu actiunea penala pusa in miscare in cazul inculpatului, masura determinata de necesitatea luarii masurii arestarii preventive sau de obtinerea unor date ce nu pot fi comunicate, potrivit legii, daca nu este pusa in miscare actiunea penala.

Or, in conditiile in care conform art.278¹ alin.9 din Codul de procedura penala, actul de sesizare a instantei l-ar constitui plangerea inculpatului, iar instanta ar aprecia ca este intemeiata, socotindu-se investita sa judece cauza in prima instanta, solutionarea pe fond a raportului de drept penal substantial ar fi determinata de plangerea inculpatului impotriva careia s-ar porni procesul penal, cu consecinta agravarii propriei situatii, in cazul retinerii cauzei spre rejudecare dispozitiile privind judecata in prima instanta si caile de atac aplicandu-se in mod corespunzator.

In contextul problematicii abordate, opinam in sensul ca in ipoteza in care se solicita de catre persoana fata de care s-a dispus netrimiterea in judecata, schimbarea temeiului de drept al solutiei dispusa prin rezolutia sau ordonanta ori dispozitia cuprinsa in rechizitoriu, solutia pronuntata este cea prevazuta de art.278¹ alin.8 lit.b din Codul de procedura penala.