Reapare Fondul pentru garantarea platii creantelor salariale

Cadrul legal general in materia raporturilor de munca, instituit prin intrarea in vigoare a Legii nr.53/2003 – Codul muncii, introduce prin dispozitiile cuprinse in Capitolul IV, obligativitatea reglementãrii în legislaþia naþionalã a modalitãþilor de protecþie a salariaþilor în caz de insolvabilitate a angajatorului prin constituirea unui Fond de garantare pentru plata creanþelor salariale care rezultã din contractele individuale de muncã.

Proiectul de lege privind Fondul de garantare pentru plata creanþelor salariale propune o reglementare care sa tina seama de dispozitiile prevazute in mod expres de Legea nr.53/2003 – Codul muncii ºi de dispoziþiile comunitare în domeniu.

In conformitate cu dispozitiile prezentului proiect de lege, prin acest act normativ s-a avut în vedere protecþia salariaþilor în cazul insolvabilitãtii angajatorilor.

Astfel, prezentul proiect de lege se aplicã în cazul în care întreprinderea devine subiect al administrãrii obligatorii sau al lichidãrii obligatorii prin instanþa judecãtoreascã.

În acest scop se constituie un Fond de garantare care asigurã plata creanþelor care privesc salarizarea.

Instituþia care administreazã resursele Fondului de garantare este Agenþia Naþionalã pentru Ocuparea Fortei de Muncã care va elabora Regulamentul de organizare ºi funcþionare al Fondului de garantare.

Resursele financiare ale Fondului de garantare sunt alcãtuite din contribuþii ale angajatorilor aplicate asupra fondului total de salarii brut, sume de la bugetul de stat , sume încasate de la societãþile comerciale aflate în proces de lichidare sau faliment precum ºi contribuþii voluntare achitate de cãtre persoanele fizice ºi juridice sau de cãtre unitãþile fãrã personalitate juridicã.

Din resursele Fondului de garantare a salariilor vor fi plãtite urmãtoarele creanþe salariale rezultate din contractele individuale de muncã:
a) suma totalã a drepturilor salariale restante, plafonatã la o sumã stabilitã prin Hotãrâre de Guvern. Suma stabilitã de cãtre Guvern nu poate fi mai micã de totalul a 3 salarii minime pe economie.
b) Compensaþii bãneºti pentru concediul de odihnã neefectuat, dar numai pentru o durata minimã a concediului de odihnã anual stabilitã de Codul Muncii ºi pentru maximum un an de muncã.
c) Plãþi compensatorii în cuantumul stabilit în contractul colectiv de muncã ºi/sau contractul individual de muncã, în cazul încetãrii raporturilor de muncã.
d) compensaþii în cazul accidentelor de muncã sau a bolilor profesionale, în cuantumul stabilit de lege.
e) achitarea sumele restante referitoare la plata datoratã în cazul suspendãrii temporare a activitãþii societãþii din motive economice.Cuantumul sumelor nu poate fi mai mare decât cel stabilit la lit.a).